GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

PSIHOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza psihicul, legitatea proceselor si a insusirilor psihice ale persoanei. 2. totalitatea fenomenelor psihologice de grup care se manifesta intr-o comunitate sociala data. ◊ disciplina care studiaza fenomenele de constiinta sociala; psihosociologie. 3. totalitatea proceselor psihice care conditioneaza o activitate. 4. ~ animala = zoopsihologie. (< fr. psychologie)

PACTIZA, pactizez, vb. I. Intranz. A se intelege, a cadea la invoiala, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, tradand interesele propriei comunitati sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser.

COMUNICA, comunic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de stire; a informa, a instiinta, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunitati sociale etc.) A se pune in legatura, in contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi in legatura cu..., a duce la... Camara comunica cu pivnita. – Din fr. communiquer.

MORALITATE s. (livr.) etos. (~ unei comunitati sociale.)

NEDEZVOLTAT adj. 1. v. mic. 2. v. pipernicit. 3. inapoiat, neevoluat, primitiv, rudimentar. (comunitate sociala ~.) 4. inapoiat, neevoluat. (O economie ~.)

A COMUNICA comunic 1. tranz. (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a relata; a anunta; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunitati sociale) A intretine relatii permanente; a fi in legaturi de prietenie. /<fr. communiquer

TRADITIE ~i f. 1) Ansamblu de datini, conceptii, legende, obiceiuri, credinte, constituite in cadrul unei comunitati sociale si transmise din generatie in generatie. A respecta ~ile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practica uzuala. A deveni ~. [G.-D. traditiei; Sil. -ti-e] /<fr. tradition, lat. traditio, ~onis

NATIUNE s.f. Forma de comunitate etnica-sociala a oamenilor, produs al dezvoltarii societatii pe o treapta superioara, avand ca trasaturi definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii si culturii, o anumita factura psihica. [Pron. -ti-u-, var. natie s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].

SUBCULTURA, subculturi, s. f. 1. Tendinta de manifestare subiacenta a unei culturi elementare. 2. Cultura a grupurilor si subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnica. – Din engl., fr. subculture.

FORMATIE ~i f. 1) Mod de aranjare, de organizare a unor fiinte sau a unor obiecte. 2) Mod de dispunere a unei unitati militare. ~ de mars. 3) Ansamblu artistic. ~ de dansuri. 4) Combinatie de cifre sau de figuri la unele jocuri. 5) Imbinare de elemente genetic legate intre ele (prin comunitatea conditiilor de aparitie). ◊ ~ social-economica treapta istorica a dezvoltarii societatii. ~ geologica complex de roci alcatuite intr-o anumita perioada geologica. [Art. formatia; G.-D. formatiei; Sil. -ti-e] /<fr. formation, lat. formatio, ~onis

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

PARTID, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinari care arata caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea tarii noastre pana la instaurarea regimului democrat-popular. – Dupa fr. parti.

BISERICA ~ci f. 1) Edificiu construit si amenajat special pentru celebrarea cultului crestin. ◊ A nu fi usa de ~ a) a nu respecta morala crestina; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la ~ a neglija convenientele sociale. 2) mai ales art. Institutia crestinismului in ansamblu. 3) comunitate religioasa de adepti ai aceluiasi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilica

comunitate ~ati f. 1) Caracter comun. ~ de limba. ~ de interese. 2) Grup social ai carui membri traiesc impreuna sau poseda bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care traiesc in aceeasi localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice si culturale comune. /<fr. communaute, lat. communitas, ~atis

LAGAR ~e n. 1) Popas intr-o localitate a unei trupe militare in mars; cantonament; campament; tabara; bivuac. 2) Loc unde sunt inchisi prizonierii de razboi sau detinutii politici. 3) comunitate de oameni sau de tari care urmaresc acelasi scop social-politic. 4) Organ de masina care sprijina si ghideaza un ax sub un arbore, permitandu-i miscarea (de rotatie). /<germ. Lager

TRIB ~uri n. 1) Forma de organizare economica si sociala, specifica comunei primitive si caracterizata prin legaturi de rudenie, prin comunitate de limba si de teritoriu si prin conducator ales. 2) fig. Familie numeroasa. /<lat. tribus, fr. tribe

COLECTIVISM s.n. Trasatura a relatiilor sociale in care se exprima colaborarea, unitatea si solidaritatea oamenilor, spiritul tovarasesc, comunitatea de interese si devotamentul fata de cauza generala comuna. [< fr. collectivisme].

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

RABIN (‹ pol., germ.; de la cub. ebr. rabbi „invatatorul, stapanul meu”) s. m. Titlu conferit unei personalitati recunoscute ca o autoritate in domeniul religiei. Initial o formula de respect, din sec. 1 d. Hr. devine un titlu oficial atribuit expertilor in materie de legislatie; ulterior, utilizat pentru a desemna orice persoana calificata sa ia decizii in materie de legi. Ei aveau, mai tarziu, in sarcina, sa hotarasca conform legii rabinice, nu numai in probleme religioase, ci si in cele civile. Ulterior, cu exceptia comunitatilor ultraortodoxe, modelul care s-a impus pune accentul pe activitatile pastorale, sociale, pedagogice si ecumenice ale r.

comunitate s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credinte, obiceiuri, norme de viata comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupa o anumita zona geografica, avand relatii reciproce. (<lat. communitas, dupa fr. communaute, it. comunita)

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult crestin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) respecta morala religioasa, a (nu)-si ingadui abateri de la morala religioasa, a (nu) duce o viata pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta convenientelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fata lucruri neplacute. 2. Institutia crestinismului in ansamblu. 3. comunitate religioasa de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

SCHISMA ~e f. 1) rel. Separare a unor comunitati religioase de o biserica unitara in urma unor neintelegeri dogmatice. 2) inv. Dezbinare intr-o grupare sociala, provocata de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shisma, lat. schisma, fr. schisme

CERNEA, Mihail N. (n. 1931, Iasi), sociolog roman. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetari de sociologie rurala industriala, antropologie sociala a dezvoltarii („Oamenii pe primul loc: variabile sociologice in proiectele de dezvoltare”, „O metodologie speciala pentru participarea comunitatii la investitiile locale: experienta programului PIDER din Mexic”).

TRIB¹ s. n. 1. forma de organizare economica si social-politica a societatii primitive, dintr-o grupare de mai multe ginti sau de familii inrudite, reunite pe baza comunitatii teritoriului si supuse autoritatii unui sef unic. 2. (la unele popoare din ant.) semintie, ginta, neam. ◊ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri inrudite. (< lat. tribus, fr. tribu)

comunitateA FRANCEZA, asociatie de state si teritorii creata in 1958 (succedind Uniunii Franceze, fondata in 1946) in scopul conlucrarii pe plan politic, economic, social si cultural, din care fac parte Franta, departamentele si teritoriile franceze de peste mari, precum si unele din fostele posesiuni coloniale franceze ce si-au dobindit independenta. Nu are organe proprii, insa sint organizate anual intilniri la nivel inalt franco-africane.

PATRIARHAT s. n. 1. Forma de organizare sociala in care gradele de rudenie sunt socotite in linie masculina, iar barbatul este considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioada de preistorie a unui patriarh. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. patriarcat (dupa patriarh).

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.