SUBCULTURA, subculturi, s. f. 1. Tendinta de manifestare subiacenta a unei culturi elementare. 2. Cultura a grupurilor si subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnica. – Din engl., fr. subculture.

COMUNITATE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnica v. etnie.

ETNIE s. v. comunitate etnica.

PANAMERICANISM s.n. Ideologia „unitatii de interese” si a „solidaritatii” tarilor de pe continentul american, bazata pe o comunitate etnica, economica si culturala. [< fr. panamericanisme].

NATIUNE s.f. Forma de comunitate etnica-sociala a oamenilor, produs al dezvoltarii societatii pe o treapta superioara, avand ca trasaturi definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii si culturii, o anumita factura psihica. [Pron. -ti-u-, var. natie s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].

ETN(O)- elem. „popor, comunitate etnica, rasa”. (< fr. ethn/o/-, cf. gr. ethnos)

ETNARHIE s. f. provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman avand o anumita comunitate etnica. (< fr. ethnarchie)

OICUMENA s. f. spatiul populat al suprafetei terestre. ◊ teritoriu in care primii oameni s-au asezat, intemeindu-si o viata organizata; (p. ext.) teritoriu in care o comunitate etnica isi construieste asezari stabile. (< germ. Oikumene, gr. oikoumene)

ETNIE, etnii, s. f. comunitate etnica. – Din fr. ethnie.

GENOCID ~uri n. Crima constand in executarea metodica si in masa a unei comunitati etnice (din motive nationale, religioase etc.). [Pl. si genocide] /<fr. genocide

PLAI ~iuri n. 1) Regiune de munte sau de dealuri, aproape plana, acoperita cu pasuni. 2) Versant de munte sau de deal. 3) poet. Spatiu de asezare a unei comunitati etnice. 4) Drum care trece printr-o regiune muntoasa. 5) (in trecut) Diviziune administrativa a unui judet (de munte). /Orig. nec.

ERGOGRAFIE s. f. 1. metoda de inregistrare grafica a starii de oboseala a unui muschi. 2. descriere a elementelor si aspectelor materiale ale vietii unei comunitati etnice, a civilizatiei si tehnicii muncii. (< fr. ergographie)

ETNOCID s. n. 1. ucidere in masa a unei parti sau a unei intregi comunitati etnice. 2. modificare fortata a structurii biosociale sau culturale a unui grup etnic. (< fr. ethnocide)

ETNOCIVILIZATIE s. f. civilizatie proprie unei comunitati etnice. (< etno- + civilizatie)

ETNOCULTURA s. f. cultura proprie unei comunitati etnice. (< fr. ethnoculture)

ETNOGEOGRAFIE s. f. disciplina care studiaza influenta reciproca dintre mediul geografic si comunitatea etnica. (< etno- + geografie)

ETNOGEOLOGIE s. f. disciplina care studiaza stratificarea civilizatiei si culturii unei comunitati etnice. (< etno- + geologie)

ETNOISTORIE s. f. disciplina care studiaza istoria unei comunitati etnice. (< engl. ethnohistory)

SOCIONIM s. n. nume de comunitati etnice. (< fr. socionyme)

GENOCID s.n. Exterminare intentionata a unei comunitati nationale, etnice, rasiale sau religioase, constituind o crima impotriva umanitatii. [Pl. -duri, -de. / cf. fr. genocide < gr. genos – neam, lat. caedere – a ucide].

DIASPORA s. f. 1. Totalitatea comunitatilor evreiesti dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului si alungarii populatiei de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat in afara granitelor tarii de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.

GINTA ~ti f. 1) ist. comunitate de oameni bazata pe rudenia de sange, constituind principala forma de organizare obsteasca in epoca primitiva; neam. 2) Apartenenta etnica; origine. /<lat. gens, ~ntis