CONTRAPUNCT s.n. 1. Prezenta simultana a doua sau mai multe melodii cu caracter independent. ♦ melodie care se canta concomitent cu tema intr-o lucrare muzicala. 2. Tehnica de a compune muzica pe mai multe voci; (p. ext.) arta de a compune melodii. ♦ Parte a muzicii care studiaza acest fel de compozitie. [< it. contrappunto, cf. fr. contrepoint].

HAHN [ha:n], Reynaldo (1875-1947), compozitor francez de origine venezueleana. Elev al lui Massenet. A compus melodii pe versurile lui Verlaine („Balul Beatricei d’Este”), operete („Ciboullete”, „Malvina”), opere („Carmelita”, „Negutatorul din Venetia”). Critica muzicala.

A ARMONIZA ~ez 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune in conformitate cu legile armoniei. 2) A face sa se armonizeze. 2. intranz. A fi in armonie. /<fr. harmoniser

ARMONIZA vb. 1. tr., refl. a (se) pune in armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)

GERSHWIN [gə:rʃuin], George (1898-1937), compozitor pianist si dirijor american. A compus peste 500 de melodii (in colab. cu fratele sau, Ira G.). Comedii muzicale, muzica pentru filme si spectacole de revista, opera „Porgy si Bess”, suita simfonica „Un american la Paris”, „Rapsodia albastra” s.a., influentate de muzica de jazz. Personalitate simbolica pentru muzica americana interbelica.

ARMONIZA, armonizez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A pune in armonie¹ sau a deveni armonios, a face sa fie sau a fi in concordanta. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei¹. – Din fr. harmoniser.

MELOPEE s.f. 1. Arta declamatiei la vechii greci; arta de a compune muzica (pentru versuri). 2. melodie monotona, lenta, dar ritmica; recitativ. ♦ melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. melopee, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cantec, poiein – a face].

ARMONIZA, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. si refl. A pune in armonie sau a deveni armonios, a face sa fie sau a fi in concordanta; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.

MELO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „cantec”, „melodie”, „muzica”, „muzical”. [< fr. melo-, it. melo-, cf. gr. melos – muzica].

SARASATE (Y NAVASCUEZ), Pablo (Martin Meliton) de ~ (1844-1908), violonist si compozitor spaniol. Tehnica uimitoare, mod de interpretare elegant, sigur. Numerosi compozitori au scris pentru el (Lalo, Bruch, Saint-Saens). A compus piese de virtuozitate pentru vioara („melodii lautaresti”).

ARMONIZA vb. I. tr., refl. A (se) pune in armonie, in concordanta; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].

CONTRAPUNCT s. n. 1. prezenta simultana a doua sau mai multe melodii cu caracter independent. ◊ melodie care se canta concomitent cu tema intr-o lucrare muzicala. 2. tehnica de a compune muzica pe mai multe voci. ◊ disciplina muzicala care studiaza acest gen de compozitie. (< it. contrappunto, fr. contrepoint)

cadril n., pl. uri si e (fr. quadrille, d. sp. cuadrilla, grupa de 4 persoane, cuadrillo, patratel, cuadro, patrat. V. cadru). Trupa de cavaleri intr´un caruzel [!]. Contradans compus din grupe de cite doua parechi [!] fata in fata: a juca un cadril. Melodia dupa care se joaca acest contradans: a cinta un cadril.

DEBUSSY [dəbusi], Claude-Achille (1862-1918), compozitor, pianist, dirijor si critic muzical francez. Creator si inovator in domeniul formei, ritmicii, armoniei si orchestratiei intemeiate pe rafinate combinatii de timbruri instrumentale, reprezentant al impresionismului muzical. A evocat cu plasticitate si finete impresiile momentane, fugitive („Preludiu la dupa-amiaza unui faun” dupa Mallarme, ciclurile de preludii pentru pian, suita „Imagini”, lucrarile simfonice „Nocturne” si „Marea”). A compus si balete („Jocuri”), lucrari vocal-simfonice („Martiriul Sf. Sebastian”), opera „Pelleas si Melisandre”, muzica de camera, melodii.

OFFENBACH [ofenbak], Jacques (Jakob) (1819-1880), compozitor francez de origine germana. Intemeietor al operetei clasice franceze („Orfeu in infern”, „Frumoasa Elena”, „Pericola”, „Barba Albastra”, „Madame Favart”); opera comica „Povestirile lui Hoffmann”. A compus peste 100 de piese in ritm de dans (galop si cancan). Creatie caracterizata prin umorul, adesea burlesc si cu nuante satirice, exprimata cu verva si spontaneitate, prin farmecul evocator al melodiei.

BUSUIOC¹ s. n. 1. Planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.