DATIV s. n. Caz al declinarii care exprima, de obicei, destinatia actiunii unui verb, avand mai ales valoare de complement indirect si raspunzand la intrebarea „cui?” ◊ Dativ etic = dativul unui pronume care indica pe cel interesat in actiune. – Din fr. datif, lat. dativus.

INDIRECT, -A, indirecti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etc. complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului. Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.

IN prep. 1. (Indica interiorul spatiului unde are loc o actiune, unde se afla ceva, spre care are loc o miscare) Intra in casa. ♦ (Indica suprafata pe care are loc o actiune sau spatiul dintre obiecte unde se afla ceva, unde se produce o miscare) Se suie in pom. ♦ (Indica obiectul de care atarna ceva) Pune-ti haina in cuier. ♦ (Indica o parte a corpului care este acoperita, imbracata etc.) Si-a tras ghetele in picioare. Nu sta cu caciula in cap. ♦ La, in dreptul. Haina roasa in coate. 2. (Indica timpul in care se petrece o actiune) In iunie se culeg ciresele. ♦ (Indica intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) Dupa, peste. Pleci de maine in doua zile. 3. (Indica o cauza) Din pricina...; in urma... Pomul se clatina in vant. Ochii-i ard in friguri. 4. (Indica scopul) Se duce in petit. 5. (Indica instrumentul, relatia) S-au inteles in scris. 6. (Indica o comparatie) In forma de..., ca... Fumul se ridica in spirala. 7. Conform cu, potrivit cu... Fiecare in legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adancit in ganduri. Casa transformata in muzeu. – Lat. in.

INTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) In. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Arata starea sau actiunea in interiorul unui spatiu) A locui intr-un sat. 2. (Arata intrarea sau miscarea in interiorul unui spatiu) A intra intr-o padure. 3. (Arata directia sau tinta miscarii) A se da intr-o parte. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Arata momentul, rastimpul, epoca in care se petrece o actiune) Intr-un timp scurt. ◊ Loc. adv. (Inv.) Intru-ntai = la inceput. (Inv.) Intr-acea = in acel timp. 2. (Arata timpul cat dureaza o actiune) Va plati datoria intr-un an. ◊ Expr. Intru multi ani! = la multi ani! III. (Inv.; introduce un complement circumstantial de scop) Iese intru intampinarea musafirului. IV. (Introduce un complement circumstantial de mod) A alerga intr-un suflet. ◊ Loc. adv. Intr-adins = intentionat, in mod voit. Intru catva = in oarecare masura. – V. (Introduce un complement circumstantial instrumental) Este imbracat intr-o scurta de piele. VI. (Introduce un complement circumstantial de relatie) A fi de acord intru totul cu cineva. VII. (Introduce un complement indirect care arata obiectul unei prefaceri) Raul s-a prefacut intr-un pod de gheata. – Lat. intro.

DE⁴ prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprima natura obiectului determinat) Spirit de initiativa. Vinde tesaturi de cele mai noi. ♦ (In titlurile de noblete) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprima materia) a) (Materia propriu-zisa din care este confectionat un lucru) Facut din... Casuta lui de paianta. b) (Determinand un substantiv cu inteles colectiv, atributul arata elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arata continutul) Care contine, cu. Un pahar de apa. 4. (Atributul exprima un raport de filiatie) Un pui de caprioara. 5. (Atributul arata apartenenta) Crengi de copac. 6. (Atributul arata autorul) Un tablou de Tuculescu. 7. (Atributul determinand substantive de origine verbala sau cu sens verbal, arata:) a) (Subiectul actiunii) Inceput de toamna; b) (Obiectul actiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprima relatia) In ce priveste. Prieten de joaca. 9. (Atributul arata locul) a) (locul existentei) Care se gaseste (in, la), din partea... ◊ (In nume topice) Filipestii de Padure; b) (punctul de plecare in spatiu) Plecarea de acasa; c) (atributul exprima concomitent si natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arata timpul) Care traieste sau se petrece in timpul..., care dateaza din... Planuiau amandoi viata lor de maine. ◊ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arata provenienta) Cizme de imprumut. 12. (Atributul arata destinatia obiectului determinat) Sala de dans. 13. (Atributul reprezinta termenul care in realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusete de cupa. ◊ Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprima natura obiectului determinat) Cine e de vina? ◊ Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeasi varsta. ♦ (Numele predicativ arata materia) Facut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprima apartenenta) Era de-ai nostri. 2. (Predicatul nominal, alcatuit din verbul „a fi” si un supin, exprima necesitatea) E de preferat sa vii. III (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Complementul arata locul de plecare al actiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridica de jos. 2. Complementul arata locul unde se petrece actiunea) In, la. IV (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul arata momentul intitial al actiunii) Incepand cu... De maine. 2. (Complementul arata timpul in care se petrece actiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leaga elemente de acelasi fel care se succeda in timp) Dupa, cu: a) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de timp) Zi de zi. An de an; b) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de mod) Fir de fir; c) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de loc) Casa de casa = (in toate casele, pretutindeni); d) (in constructii cu functiune de complement direct) Om de om (= pe toti oamenii); e) in constructii cu functiune de subiect) Trece spre miazanoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A vazut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauza ca sunt (esti etc.) sau eram (am fost etc.)... Si plangeam de suparata. VI. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru. Rosii de salata. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca sa..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (In loc. adv.) De fapt. De buna seama. 2. (Complementul arata cantitatea, masura) Usa inalta de trei metri. ♦ (Complementul arata mijlocul de schimbare, de cumparare sau de vanzare) In schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are si sens consecutiv; in loc. adj. si adv.) De moarte = ingrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, in gradul cel mai inalt. 4. (Complementul determina un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cat se poate de bine. ♦ (Determinand un adverb la gradul comparativ, complementul exprima gradul de comparatie) Mai presus de toate imi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) In ce priveste, cat despre, privitor la...: a) (complementul determina un adjectiv) Bun de gura; b) (complementul determina o constructie folosita ca termen de comparatie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determina un verb) De foame as rabda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunari se convocau de sindicatul intreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (Dupa verbe) S-a apropiat de mine. 2. (Dupa expresii verbale ca „e bine” si dupa interjetii ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (Dupa verbe ca „a lua”, „a lasa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (In legatura cu constructii distributive) Pentru. S-au impartit cate trei carti de om. 5. (Dupa adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeti. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a invata. XI. (In constructii cu functiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Invatam de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) In ce priveste, cu. Am terminat de scris. ◊ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui sa..., a voi... 3. (Pop.; inaintea unui verb la infinitiv) A incetat de a plange. 4. (In imprecatii) Bat-o Dumnezeu de baba. XII. (In constructii cu functiune de subiect) 1. (Pop.; Constructia prepozitionala are sens partitiv) Scrie cu argintel, Ca de-acela-i putintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E usor de vazut. XIII. 1. (Face legatura dintre numerale c*******e si substantivele determinate) a) (dupa majoritatea numeralelor c*******e de la 20 in sus) O mie de lei; b) (dupa numeralele cu valoare nehotarata, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albastri; c) (in structura numeralelor c*******e de la 20.000 in sus, inaintea pluralului „mii”) O suta de mii. 2. (face legatura dintre articolul adjectival „cel, cea” si numeralul ordinal, incepand de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formand cuvinte care se scriu impreuna, locutiuni care se scriu in doua sau mai multe cuvinte. 1. In adverbe sau locutiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seara etc; 2. In prepozitii sau locutiuni prepozitionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindaratul etc. 3. In conjunctii sau locutiuni conjunctionale, ca: de cum, de cand, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formeaza substantive, adjective si verbe, ca: decurge, dedulci, demancare, deplin. – Lat. de.

PE prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr-un substantiv nume propriu sau nume comun care indica o fiinta) Il strig pe Ion. A impuscat pe lup in cap. ♦ (Complementul este exprimat printr-un substantiv comun care indica un lucru) Cui pe cui se scoate. 2. (Complementul este exprimat printr-un pronume personal, relativ, interogativ, demonstrativ, nehotarat sau negativ) L-a intrebat pe el. Pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Pe cine sa chem? L-a adus si pe celalalt. A strigat pe cineva. Nu strig pe nimeni. ◊ Expr. Unul pe altul (sau una pe alta, unii pe altii, unele pe altele) = reciproc, intre ei (sau intre ele). ♦ (Complementul este exprimat prin numeralul nehotarat „cati”, „cate”, cu valoare de pronume relativ) Pe cati i-am ajutat. 3. (Complementul este exprimat printr-un numeral ordinal, c******l, distributiv) Pe al doilea nu l-am vazut. Aduna pe 5 cu 7. Vedea pe cate unul zambind. 4. (Complementul este exprimat printr-un adjectiv sau un numeral substantivat, fiind precedat de articolul „cel”) I-a invitat pe cei harnici. 5. (Complementul este exprimat printr-un substantiv sau un pronume precedate de adverbul de comparatie „ca”) Ma priveste ca pe un strain. ◊ Loc. adv. Ca pe el (sau pe ea, pe ei, pe dansa etc.) = de-a binelea, de tot; zdravan. II. (Introduce un complement indirect). 1. In legatura cu..., fiind vorba de... Vorbea pe seama cuiva. 2. Impotriva, in contra (cuiva). E pornit pe el. 3. In schimbul, pentru... A dat doi lei pe bilet. ◊ (Cu o nuanta temporala si distributiva) in schimbul unei munci (de o zi, de o luna etc.); in timp de... Cat sa-ti dau pe an? III. (Introduce un complement circumstantial) 1. (Introduce un complement circumstantial de loc) S-a oprit pe o treapta. ◊ Expr. Pe lume = in cuprinsul lumii, pretutindeni; in diverse puncte ale globului. ◊ (Cu o nuanta instrumentala) Emisiune pe unde scurte. ◊ (Cu o nuanta temporala) Pe drum i-am spus o poveste. ♦ (Da complementului pe langa care sta o nuanta de aproximatie) Cauta pe dupa banci. ◊ Expr. Pe acasa = a) undeva in preajma sau in apropierea casei; b) in interiorul casei, la casa in care locuieste cineva sau in sanul familiei sale. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe cale. Pe din jos de... Pe deasupra. Pe de laturi. Pe urma... 2. (Introduce un complement circumstantial de timp) Pe caldura asta o sa ne uscam de sete. ◊ Loc. adv. Pe maine = a) in cursul zilei de maine; b) pentru maine; pana maine. ◊ Loc. conj. Pe cand = a) in timp ce, pe vremea cand; b) (cu nuanta adversativa) in acest timp insa, in schimb (in acest timp); iar. ◊ Loc. prep. Pe dupa... = cam dupa... aproximativ dupa... Pe aproape de... = (cam) in apropierea..., (cam) inainte de... ♦ Pe timp de..., pe o durata de..., in fiecare, la fiecare, pentru fiecare: intr-o perioada de... Cantitate de carbune planificata pe 5 ani. ♦ In, spre, inspre. Pe primavara. Pe-nserate. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe atunci. Pe loc. Pe timpuri. Pe veci. Pe viitor. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod) A plecat pe furis. ◊ Expr. (Pop.) A ramane (sau a fi) pe a cuiva = a ramane (sau a fi) pe voia cuiva, a se face dupa cum doreste (cineva). (Pop.) Duca-i pe aceea... = daca-i asa..., daca asa stau lucrurile... ◊ (Cu o nuanta locala) Munceau pana cadeau pe branci. ♦ In schimbul..., pentru..., cu pretul..., cu... ♦ (Cu o nuanta instrumentala) Cu ajutorul..., prin intermediul..., cu..., prin...; in... ♦ (Cu o nuanta cantitativa; in expr.) Pe atat(a) sau p-atata = in aceasta masura, intr-atata, cu atata, la atata. ♦ (Indica un raport de masura) Teren de 20 pe 25 de metri. ♦ (Cu sens distributiv) Cate trei spectacole pe saptamana. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe apucate. Pe larg. Pe nume. Pe din doua. Pe terminate. 4. (Introduce un complement circumstantial de cauza, adesea cu nuanta finala) Din cauza. Se contrazic pe nimicuri. ♦ In urma, ca urmare. L-a certat pe spusa unui copil. 5. (Introduce un complement circumstantial de scop) Spre, pentru; spre a..., pentru a..., sa... S-a asternut pe somn. 6. (In formule de juramant) Pe cinstea mea. IV. (Urmat de un atribut) Are un semn pe toata viata. [Var.: (inv. si pop.) pre prep.] – Lat. super, per.

PENTRU prep. I. (Exprima un raport cauzal) 1. Din cauza..., din pricina..., datorita... Pentru asta a plecat. ◊ Expr. Nu pentru alta, ci... = nu din alta cauza, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Multumeste pentru buna gazduire. ◊ Expr. Pentru putin (sau nimic), se spune ca raspuns celui care multumeste cand i s-a facut un serviciu. Pentru nimic in lume = cu nici un pret, in nici un caz. Pentru (numele lui) Dumnezeu ! exclamatie care insoteste o cerere sau o rugaminte sau care exprima uimirea, indignarea cuiva. II. (Exprima un raport final) 1. (Introduce un complement circumstantial de scop) Cu scopul de..., in scopul.... in vederea... Scrie pentru bani. 2. (Introduce un complement indirect) In interesul..., in (sau spre) folosul..., in favoarea...; in apararea... Pledeaza pentru el. ◊ (In constructii eliptice) Cincizeci de voturi pentru si doua contra. ♦ Potrivit cu...; in masura sa... Serviciul nu era pentru el. ♦ Dupa. Plange pentru cel plecat. ♦ (Fata) de... Are o grija deosebita pentru mama lui. 3. (Introduce un atribut) Hartie si plic pentru o scrisoare. ♦ Cu directia..., cu destinatia... Autobuzul pentru Ploiesti. 4. (Intra in compunerea numelor predicative) Acest cadou e pentru tine. 5. (Introduce un complement sau un atribut) Contra, impotriva. Medicament pentru diabet. Ia ceva pentru durerile de cap. III. (Exprima un raport de relatie) Cu privire la..., referitor la..., in legatura cu... S-au schimbat lucrurile pentru el. ♦ Fata de..., in raport cu... Pentru unii muma, pentru altii ciuma. IV. (Exprima un raport temporal, introducand un complement circumstantial de timp) Pleaca pentru o clipa. ◊ Expr. Pentru moment = deocamdata. V. (Exprima un raport de compensatie, de echivalenta sau de schimb) In schimbul...; in locul..., in loc de... Pentru un palton a dat o rochie. VI. 1. (Urmat de un infinitiv, are valoare de conjunctie, constructia fiind echivalenta, cu o propozitie consecutiva negativa, cand regenta e afirmativa, si invers) Subiectul e prea vast pentru a putea fi expus intr-o ora. 2. (Formeaza conjunctii compuse) Pentru ca sau pentru ca = fiindca, deoarece, din cauza ca; de vreme ce, intrucat. Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, asadar, de aceea, drept care, din care cauza. – Din printru.

SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

DREPT, DREAPTA, (A, B) drepti, -te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s. n. (E) prep. A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fara ocol, fara abatere. ◊ Linie dreapta (si substantivat, f.) = linie care uneste doua puncte din spatiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de doua drepte perpendiculare una pe alta. Prisma dreapta = prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Fig. (Despre privire) Care este fara ascunzisuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croiala simpla, fara cute, clini etc. 2. (Despre lucruri, fiinte, parti ale lor etc.) Care are o pozitie verticala (fata de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumanarea. ◊ Expr. A se tine drept = a avea o pozitie perfect verticala. (Mil.) A lua (sau a sta, a se tine in) pozitia de drepti = a lua (sau a sta, a se tine in) pozitie perfect verticala, stand nemiscat. (Cu valoare de interjectie) Drepti! formula de comanda militara pentru luarea pozitiei de drepti. (Adverbial) A calca drept = a avea o purtare buna, cinstita. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi darz, curajos. ♦ (Despre terenuri inclinate, forme de relief sau parti ale lor) Aproape vertical; abrupt, povarnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, f.) Care are taietura verticala. 3. Care are o pozitie orizontala (fata de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Campie dreapta. 4. (In sintagma) Complement drept = complement direct, v. direct. II. Fig. 1. (Despre actiuni ale omului sau despre notiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptatii si adevarului; intemeiat, just, cinstit, bun. ◊ Parte dreapta = parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la o imparteala. Lupta dreapta = lupta corp la corp, fara arme, fara inselatorii si fara ajutor strain. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvant = pe buna dreptate, in mod intemeiat. ♦ (Adverbial) In conformitate cu dreptatea, just; in conformitate cu adevarul, adevarat; corect. ◊ Expr. Ce-i drept = intr-adevar, cu adevarat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaste un adevar incontestabil. Drept ca... = adevarat ca... A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = in realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care traieste si lucreaza conform dreptatii, adevarului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (In limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. ◊ Expr. (Substantivat) A se odihni cu dreptii = a fi mort. ◊ Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica crestina ortodoxa; bun crestin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care apartine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoasteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legaturi directe, de sange; adevarat, bun. B. Adj. (In opozitie cu stang) 1. (Despre organe ale corpului) Asezat in partea opusa partii corpului omenesc in care se afla inima. ◊ Expr. A fi mana dreapta a cuiva sau bratul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Mana dreapta. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Piciorul drept. 2. Care se afla de partea sau in directia mainii drepte (cand cineva sta cu fata in directia in care este orientat un lucru) Aripa dreapta a cladirii. ◊ (Substantivat; in locutiuni) Din dreapta. In dreapta. La (sau spre) dreapta. ◊ Expr. (Substantivat) In dreapta si in stanga sau de-a dreapta si de-a stanga = in ambele parti; in toate partile, pretutindeni. A tine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum. 3. (Substantivat, f. art.; in viata politica) Grupare politica adepta si sustinatoare a mentinerii ordinii sociale si politice traditionale. ◊ Loc. adj. De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinari locale, indica directia) In linie dreapta, fara ocol; direct. Merge drept la birou. ◊ De-a dreptul = fara a se abate din drum, fara inconjur; in mod direct, nemijlocit; chiar. ◊ Loc. prep. (Substantivat) In dreptul... = in fata..., fata in fata cu... Prin dreptul = prin fata..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fata..., de dinaintea... 2. (Urmat de determinari locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. D. S. n. 1. Totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat. Drept penal. 2. Stiinta sau disciplina care studiaza dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. ◊ Loc. adv. De drept = conform legii, in mod legitim, firesc. 4. Rasplata, retributie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) In loc de..., in calitate de..., ca. Drept cine ma iei? ◊ Drept care... = prin urmare, in concluzie, deci, asadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstantial de loc) Alaturi de..., langa; in dreptul... ◊ Expr. A i se pune soarele drept in inima = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru, ca. Drept incercare s-a folosit de un cleste. [Var.: (inv. si reg.) dirept, -eapta adj.] – Lat. directus (cu unele sensuri dupa fr. droit).

OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.

DUPA prep. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. Indaratul..., in dosul..., inapoia... Dupa casa se afla livada. 2. Mai departe de..., dincolo de..., Dupa gradina publica s-a oprit. 3. (exprima un raport de succesiune) In urma..., pe urma... Se ridica val dupa val. ◊ Loc. adv. Unul dupa altul= pe rand, in sir, succesiv. ◊ Expr. (In formule de politete) Dupa dumneavoastra! = (vin si eu) in urma dumneavoastra! (Pop.) A da (o fata) dupa cineva = A marita (o fata) cu cineva. 4.(Cu nuanta finala, dupa verbe de miscare) In urma sau pe urma cuiva sau a ceva (spre a da de el, spre a-l ajunge, a-l prinde, a-l pazi, a-l ingriji etc.). Fuge dupa vanat. ◊ Expr. A se lua (sau a se tine etc.) dupa cineva (sau ceva) = a) a urmari pe cineva (sau ceva); b) a nu lasa in pace pe cineva. 5. (Impr.) De pe. Ia un obiect dupa masa. II (Introduce un complement circumstantial de timp) In urma..., trecand de... Venea acasa dupa apusul soarelui. ◊ Loc. adv. (Si substantivat) Dupa-amiaza sau dupa-pranz, dupa masa = in partea zilei care incepe in jurul orei 12. Dupa-amiaza sau dupa-masa = (aproape) in fiecare zi in cursul dupa-amiezii. Dupa aceea (sau aceasta, asta) = apoi, pe urma. Dupa toate... = pe langa toate (neajunsurile) cate s-au intamplat. ♦ La capatul..., la sfarsitul..., o data cu implinirea... S-a dus dupa o saptamana. ♦ Ca rezultat al... Dupa multa munca a reusit. ◊ A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi foarte sarac. ♦ (In loc. conj.) Dupa ce, introduce o propozitie circumstantiala de timp, aratand ca actiunea din propozitia subordonata se petrece inaintea actiunii din propozitia regenta. III. (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. Potrivit cu..., in conformitate cu..., la fel cu... A plecat dupa propria lui dorinta. ◊ Loc. conj. Dupa cum sau cat = asa cum, precum. ◊ Expr. Dupa cum se intampla = ca de obicei. A se da dupa cineva = a cauta sa fie la fel cu cineva; a se acomoda cu cineva. A se lua dupa capul cuiva (sau dupa capul sau) = a urma sfatul cuiva (sau propriul sau indemn). Daca ar fi dupa mine = daca ar depinde de mine. A se lua dupa ceva (sau cineva) = a imita, a copia ceva (sau pe cineva). 2. Tinand seama de..., avand in vedere..., luand in consideratie... Justetea propunerii se judeca dupa rezultate. ◊ Expr. Dupa toate probabilitatile = probabil. 3. In raport cu..., pe masura..., in proportia in care... Dupa fapta si rasplata. 4. Avand ca model sau ca exemplu... Face pictura dupa natura. IV. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru a gasi, a afla, a prinde, a obtine etc. Fuge dupa glorie. V. (Introduce un complement indirect) 1. Arata fiinta sau lucrul pe care cineva le iubeste, le doreste cu pasiune) Tremura dupa bani. 2. (Arata motivul, cauza care produce actiunea) A-i parea rau dupa ceva. VI. (Introduce un complement circumstantial instrumental) Cu ajutorul..., prin. A preda o limba dupa o anumita metoda.. VII. (Introduce un atribut) 1. (Arata originea, descendenta) Din partea... Var dupa mama. 2. (Dupa un substantiv verbal sau cu sens verbal, indica obiectul actiunii) Adaptare dupa o nuvela. VIII. (In loc. conj.) Dupa ce (ca)... = (leaga doua propozitii copulative, aratand adaugarea unui fapt la alt fapt) in afara de faptul ca..., pe langa ca..., nu-i destul ca... [Var.: (inv. si reg.) dupre prep.] – Lat. de post.

LA¹ prep. A. I. (Introduce complemente circumstantiale de loc sau atribute care arata locul) 1. (Complementul indica directia sau tinta unei miscari, a unei actiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indica limita in spatiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indica distanta) Cade la doi metri de casa. 4. (Complementul indica locul, pozitia unde are loc o actiune, o stare) Locuieste la munte. ♦ (Atributul indica pozitia) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul indica perioada, momentul, ocazia in prezent, tercut sau viitor) Plecam la inceputul primaverii. ◊ Expr. La multi ani ! = (ca urare facuta cuiva, de obicei cu prilejul aniversarii zilei de nastere) iti doresc sa traiesti inca multi ani ! 2. (Complementul indica periodicitatea) Festivalul are loc o data la doi ani. III. (Introduce un complement circumstantial de scop) S-a dus la vanatoare. ◊ Loc. adv. (Pop. si fam.) La ce ? = in ce scop ? ce rost are ? IV. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Tresarea la orice zgomot. V. (Introduce un complement circumstantial de mod) Caii alearga la galop. ◊ Expr. La pret (sau la pretul) de... = cu pretul, contra pretului; in schimbul pretului... ♦ (Complementul indica masura) Matasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstantial instrumental) Canta la pian. VII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) Este rau la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu raspunzi la intrebari. IX. 1. (Cu valoare de num. nehot., exprima o cantitate mare) Bea la apa. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (In prepozitii compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstantial de loc care indica punctul de plecare al unei actiuni in spatiu) Coboara de la munte. 2. (Introduce un complement circumstantial de timp care indica punctul de plecare al unei actiuni in timp) Doarme de la pranz. ◊ Loc. adv. De la o vreme = incepand cu un moment dat, dupa un timp, intr-un tarziu. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod; in loc. adj.) De la sine = fara ajutorul sau interventia nimanui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea ? 5. (Introduce un atribut care indica locul existentei, provenienta sau apartenenta) Flori de la munte. Degetele de la mana. 6. (Introduce un atribut care indica timpul) Sedinta de la ora 12. II. Pe la. (Da o nuanta de aproximatie) 1. (Introduce un complement circumstantial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstantial de timp) Pleaca pe la amiaza. III. Pana la. 1. (Introduce un complement circumstantial de timp) Asteapta pana la vara. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Il conduce pana la usa. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod) Ii chinuieste pana la exasperare. ◊ Expr. Pana la unul = absolut toti. – Lat. illac.

LANGA prep. 1. (Introduce un complement circumstantial de loc) In preajma..., in apropiere de... Acolo langa fantana, te astept. 2. (In prep. compuse) De langa = din preajma..., din apropierea..., din vecinatatea... Pe langa = a) (introduce un complement indirect) la (cineva); b) (introduce un complement circumstantial de loc) prin preajma..., prin apropierea...; de-a lungul...; c) (introduce un complement circumstantial de mod) alaturi de..., fata de..., in comparatie cu...; d) (introduce un complement circumstantial cumulativ) in afara de..., in plus de...; e) (urmat de „ca” si precedat de „pe”, cu valoare de conj.) in afara de faptul ca..., abstractie facand... – Lat. longum ad.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.

TU pron. pers. 2 sg. 1. (Tine locul numelui persoanei careia i se adreseaza vorbitorul; cu functie de subiect) Tu razi. ♦ (Impersonal) Tu scoala, tu studii, si el un golan. ◊ Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai astepta sa fie. 2. (La dativ, in formele tie, iti, ti, -ti, ti-) Nu ti-l dau. ◊ (Cu functie de complement indirect, indicand posesiunea) Taca-ti gura! ◊ (Cu functie atributiva, indicand posesiunea) Ai sa-ti vezi mama. ◊ (Impersonal) Ti-ai gasit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ti le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, in formele te, -te, te-) Am de gand sa te marit. ◊ (Intra in compunerea unor verbe la diateza reflexiva) Unde te trezesti? ◊ (Impersonal) Ia te uita la el! ◊ (Precedat de prepozitii, in forma tine) Am in tine toata nadejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privesti incoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprima ideea de izolare) Tu unul nu stii. [Dat. tie, iti, ti, -ti, ti-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.

DIN prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arata locul unde se afla cineva sau ceva, unde se intampla ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arata punctul de plecare) A iesit din casa. ♦ (In corelatie cu prep. „in”, arata succesiunea in spatiu de la un loc la altul de acelasi fel) Sarea din piatra in piatra. 3. (Introduce un complement sau un atribut care arata originea, provenienta) Medicament extras din plante. ◊ Din jos de... = mai jos de...; dincolo de... Din sus de... = mai sus de... II. (Cu sens temporal) 1. (Introduce un complement care arata momentul existentei, timpul cand se petrece o actiune) Il striga din mers. 2. (Introduce un complement care indica punctul de plecare in timp) Din tinerete. III. (Cu sens partitiv) Dintre. Intr-una din zile. IV. (Introduce un complement de cauza) A gresit din neglijenta. V. (Introduce un complement de mod) Povesteste din amintire. VI. (Introduce un complement instrumental) Bate din palme. VII. (Constructia prepozitionala indica materia din care este facut un lucru) Mamaliga din faina necernuta. VIII. (Introduce un complement indirect care arata obiectul unei prefaceri. al unei schimbari) Ei fac din noapte zi. IX. (Pop.; introduce un complement de relatie) In ce priveste, in privinta. Din glume ii intrece pe toti. – De⁴ + in.

DINSPRE prep. 1. (Introduce un complement care arata punctul de plecare al actiunii) – Din directia... 2. (Introduce un complement circumstantial de timp) Cam spre..., aproximativ in momentul... Dinspre seara. 3. (Introduce un complement indirect care arata originea, descendenta) – Din partea, dupa. Var dinspre tata. – De⁴ + inspre.

DINTRU prep. (Mai ales inaintea lui „un”, „al”, „insul”, „acest”, „o data”, cu elidarea vocalei finale proprii). 1. (Cu sens local) Din, dinspre. Priveste dintr-un colt al salii. ◊ Dintr-acolo = din partea aceea. 2. (Partitiv) Din. Vorbeste cu unii dintre noi. ♦ (Indicand apartenenta) Facem parte d intr-o lume noua. 3. (Cu sens temporal; introduce un complement circumstantial care indica momentul plecarii) De la. Pleaca dintr-o clipa intr-alta. ♦ (Introduce un atribut care indica timpul desfasurarii unei actiuni) Din, petrecut in... Mi-a povestit o intamplare dintr-o dimineata de vara. 4. (Introduce un complement care indica originea, provenienta) Din. Planta se dezvolta dintr-o samanta. 5. (Introduce un complement indirect care arata obiectul unei prefaceri) Din. Si-a facut o scurta dintr-un palton. ♦ (Introduce un complement indirect care arata starea de la care se trece) Se trezeste dintr-un somn greu. 6. (Introduce un complement circumstantial de mod) Cu. A nimerit dintr-un foc (de pusca). ◊ Loc. adv. Dintr-o data = cu o singura miscare; pe neasteptate; brusc, deodata. 7. (Introduce un complement instrumental) Cu. Are pensie si traieste dintr-insa. 8. (Introduce un atribut care indica materia) Din. Manastirea dintr-un Lemn. 9. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Din cauza. S-a suparat dintr-o nimica toata. – De⁴ + intru.

DESPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstantial de relatie sau un atribut) In legatura cu..., privitor la..., referitor la..., de... Intelegea ca este vorba despre ei. ♦ (Inv.) Impotriva..., asupra... ♦ (Pop.) Dupa, dinspre. Var despre tata. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Din partea, din regiunea, de la. ♦ (Pop.) Spre, inspre, catre. 3. (Introduce un complement circumstantial de timp) Aproape de..., catre....inspre. Era despre ziua. 4. (Introduce un atribut) – Din partea de..., dinspre... Peretele despre curte. 5. (Inv.; introduce un complement de agent, indicand autorul unei actiuni) De, de catre, din partea. – De⁴ + spre.

CU prep. 1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare. 2) (introduce complemente circumstantiale) Plange cu jale. 3) (introduce un element al subiectului multiplu si indica asocierea) Unu si cu unu fac doi. 4) (intra in alcatuirea prepozitiilor compuse si a locutiunilor prepozitionale si conjunctionale) O data cu... In raport cu... La fel cu... /<lat. cum

EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbeste) ~ invata. A fost si ~ la tara. 2) Sot (respectiv sotie). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesiva) Cartea lui. A lor a fost initiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, ii, i, lor, le, li se folosesc cu functie de complement indirect sau atribut) Fusul ii scapa ei din mana. 5) (formele de acuzativ il, l, o, ii, i, le se folosesc cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el il cauta. 6) (formele i si o se folosesc cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. /<lat. illum, illa

A FOLOSI ~esc 1. tranz. A pune in practica; a intrebuinta; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect in dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseste. /Din folos

A SE FOLOSI ma ~esc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A face uz; a se servi, punand in aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune tragand foloase; a beneficia. ~ de increderea cuiva. /Din folos

A IMPROSCA improsc tranz. 1) (apa, noroi, pietre, proiectile etc.) A imprastia din abundenta, aruncand cu putere. 2) (urmat de un complement indirect cu prepozitia cu) A supune unui atac prin proiectare. ~ cu zapada. 3) (obiecte sau fiinte) A lovi la nimereala, venind in zbor. ~ cu apa. [Sil. im-pros-] /cf. sb. proskati, bulg. praskam

A INTREBA intreb 1. tranz. 1) (persoane) A determina sa dea un raspuns; a chestiona; a interoga. ◊ Intreaba-ma sa te intreb se spune, cand ti se cere o informatie despre ceva ce nu cunosti nici tu. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. ~ de sanatate. 2) A incerca sa afle, chestionand. ~ de Ion. ◊ ~ de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistenta; a cauta. Cartile sunt intrebate. Marfa se intreaba. [Sil. in-tre-] /<lat. interroguare

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

A OPTA ~ez intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia pentru) A se pronunta facand alegerea intre doua sau mai multe alternative. ~ pentru o cauza. /<fr. opter, lat. optare

A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere

A TRAI ~iesc 1. intranz. 1) A se afla in viata; a-si duce existenta; a vietui; a exista. ◊ ~ cat lumea a avea o viata foarte lunga. Sa traiesti! a) formula de salut; b) formula de multumire pentru un bine facut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstantial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ◊ ~ ca in sanul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viata imbelsugata si fara griji. 3) A profita de bunurile vietii; a se bucura de viata. 4) A fi stabilit cu traiul (intru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi in relatii de dragoste cu cineva. ◊ ~ bine (sau rau) cu cineva a se impaca bine (sau rau) cu cineva. ~ (cu cineva) ca mata cu cainele a nu se intelege (cu cineva). 6) A continua sa existe; a dura; a dainui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepozitia din) A-si asigura existenta cu mijloacele necesare. ~ din salariu. ◊ ~ din seul sau a-si duce viata din ceea ce a agonisit. ~ pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepozitia cu) A-si mentine existenta fizica cu o anumita hrana. ~cu verdeturi. 2. tranz. 1) A consuma prin existenta. ~ o viata fericita. ~ clipe fericite. ◊ A-si ~ traiul (si a-si manca malaiul) a ajunge la sfarsitul vietii. 2) fig. A simti cu toata faptura. ~ o mare bucurie. 3) A transpune in fapte reale. A-si ~ arta sa. /<sl. trajati

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere

INDIRECT, -A adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect actiunea verbului; propozitie completiva (si s.f.) = propozitie cu functie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].

DATIV s. n. caz al declinarii care exprima de obicei destinatia actiunii unui verb, avand valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ti), care indica persoana interesata in actiune. (< fr. datif, lat. dativus)

INDIRECT, -A adj. 1. (si adv.) care nu se face, nu se obtine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire ~a sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie. 3. complement ~ = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarseste o actiune, asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement indirect pe langa un verb din regenta. 4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere ~a = tragere pe baza de calcul asupra unor tinte care nu se vad. (< fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)

OBIECT (‹ lat.) s. n. 1. Orice corp solid, de obicei prelucrat, folosit in diverse imprejurari; lucru (1). ◊ (CONT.) Obiecte de inventar = bunuri de valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cele cu o durata mai mica de un an, independent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (de ex. echipamentele de protectie si de lucru, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control etc.). 2. Ceea ce formeaza materia unei discipline; disciplina de studiu. 3. (FILOZ.) Ceea ce exista in afara subiectului, adica in afara omului ca fiinta activa si constienta, independent de el, si este modificat prin activitatea lui practica. ♦ Spec. (In gnoseologie) Continutul spre care se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut (in opozitie cu subiectul cunoscator). 3. 4. (PSIH., la S. Freud) Un lucru, o persoana, o aparte a unei persoane (ex. sanul matern), reale sau fantasmatice, in care si prin care o pulsiune a subiectului cauta sa-si atinga scopul; o persoana, o entitate, un ideal cu care subiectul ca totalitate intra in relatie (obiectuala) si pentru care el simte iubire sau ura. 5. Fig. Tintascop, tel. 6. (LINGV.) O. direct = complement direct. ◊ O. indirect = complement indirect.

ACUZATIV ~e n. gram. Caz in care stau complementul direct, complementul indirect, cel circumstantial si unele atribute precedate de prepozitii. /<lat. accusativus, fr. accusatif

INTRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. Intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... Luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ Intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter

INTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand interiorul unui spatiu sau al unui obiect, directia) In. Lucreaza intr-un cabinet spatios. 2) (exprima un raport temporal, concretizand perioada de timp) Au plecat intr-o duminica. 3) (exprima un raport modal) Au strigat intr-un glas. ◊ Intr-un suflet in mare graba. Intr-adins in mod intentionat; in mod voit. Intr-o doara la intamplare; la nimereala. 4) inv. (exprima un raport final si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente circumstantiale de scop) In. I-au venit intr-ajutor. 5) (exprima un raport instrumental) S-a imbracat intr-o rochie noua. 6) (exprima un raport transgresiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Cenusareasa s-a transformat intr-o printesa. /<lat. intro

ACUZATIV s.n. Cazul in care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepozitie si complementele circumstantiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif].

DATIV s.n. Caz al declinarii, in care sta de obicei complementul indirect si care raspunde la intrebarea „cui”. ◊ Dativ etic = cazul dativ in care pronumele neaccentuate mi, ti arata persoana care este interesata (afectiv) in actiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif].

ACUZATIV s. n. sg. Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepozitie si al complementelor circumstantiale – Fr. accusatif (lat. lit. accusativus).

OBIECT s.n. 1. Lucru; tot ceea ce poate fi perceput prin simturi; (spec.) tot ceea ce se infatiseaza vederii. 2. Tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului. ♦ Tot ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline; disciplina de studiu. 3. Tinta, scop, tel. 4. complement (direct sau indirect). [Pron. o-biect. / < lat. obiectum, cf. fr. objet].

OBIECT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simturi. ~ de inventar = mijloc de munca de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei intreprinderi. 2. (ec.) ~ ul muncii = lucru asupra caruia actioneaza omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului; ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioara subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat in cunoastere, continutul obiectiv al cunostintelor subiectului. 5. (fig.) tinta, scop, tel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)

NEDREPT, NEDREAPTA, nedrepti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = in mod silnic, samavolnic; in mod neintemeiat, fara temei. 2. (Inv.; gram.; despre complemente sau propozitii completive) indirect. – Ne- + drept.

indirect adj. 1. mediat, mijlocit. (Relatii ~.) 2. (GRAM.) (inv.) nedrept. (complement ~.)

complement ~e n. 1) Parte secundara a propozitiei care determina un verb, un adjectiv sau un adverb. ~ direct. ~ indirect. 2) Substanta proteica prezenta in componenta serului sangvin. /<fr. complement, lat. complementum