CALIFICARE, calificari, s. f. Actiunea de a (se) califica si rezultatul ei; pregatire intr-un anumit domeniu de activitate profesionala; calificatie. ♦ Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, pentru selectarea concurentilor. – V. califica.

CAMPION, -OANA, campioni, -oane, s. m. si f. 1. Persoana, echipa etc. care cucereste primul loc intr-o competitie sportiva (nationala, internationala, mondiala, olimpica). 2. Fig. Luptator, aparator de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.

CASTIGA, castig, vb. I. 1. Tranz. A obtine bani sau alte bunuri materiale (prin munca, prin speculatii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobandi, a obtine experienta, cunostinte etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Castigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obtine, a cuceri victoria (intr-o competitie sportiva, intr-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat in..., a-si spori continutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

CLASAMENT, clasamente, s. n. Ordinea in care sunt clasati concurentii intr-o competitie sportiva, potrivit rezultatelor obtinute la ea; tabel care contine aceasta ordine. – Din fr. classement.

GALA¹, gale, s. f. 1. Spectacol (sau sir de spectacole) cu caracter solemn, sarbatoresc, la care participa, de obicei, persoane oficiale. Gala filmului romanesc. ◊ Loc. adj. De gala = de sarbatoare, solemn. 2. (in sintagma) Gala de box = competitie sportiva la care au loc mai multe meciuri de box. – Din fr. gala.

H*******A, h********z, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-si crea (printr-o manevra) un avantaj asupra unui adversar, intr-o intrecere, intr-o competitie sportiva. 2. Fig. A stanjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva in stare de inferioritate. – Din fr. h********r.

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

DOMINA, domin, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, conceptii etc.) A tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanirea sa; a stapani. ♦ Refl. A reusi sa nu-si dea pe fata sentimentele, gandurile etc. a se retine, a se stapani. 2. Tranz. si intranz. A intrece (cu mult) prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare, a se inalta deasupra tuturor. 3. Intranz. si tranz. A se impune prin numar sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (intr-o competitie sportiva). – Din fr. dominer, lat. dominari.

RECALIFICARE, recalificari, s. f. 1. Pregatire, instruire in vederea obtinerii unei noi calificari profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobandita. 2. Proba suplimentara pe care o sustine o persoana sau o echipa (care a ratat calificarea in prima tentativa facuta) pentru a se putea califica mai departe intr-o competitie sportiva. – V. recalifica.

RECORD, recorduri, s. n. Rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din fr. record.

PARTENER, -A, parteneri, -e, s. m. si f. Fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la un joc etc., considerat in raport cu ceilalti participanti. ♦ Fiecare dintre persoanele care formeaza impreuna un cuplu, un grup, o societate, o asociatie etc., considerata in raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpreteaza pe scena, in film etc., impreuna cu altul, un numar de program, o scena dintr-o piesa etc., considerat in raport cu celalalt interpret. – Din fr. partenaire.

VICTORIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului intr-un razboi, intr-o batalie, intr-o revolutie (armata); biruinta, izbanda. 2. Succes obtinut intr-o competitie sportiva, intr-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obtinut intr-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

PRELIMINAR, -A, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astazi la pl.) Actiune premergatoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapa dintr-o competitie sportiva in care sunt selectionate echipele sau sportivii participanti la faza finala a competitiei. ♦ Parte introductiva generala (a unui tratat international, a unei conventii); preambul. 2. Adj. Care preceda o actiune, un fapt; premergator; care serveste ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: preliminariu, -ie adj.] – Din fr. preliminaire.

OUTSIDER subst. 1. Cal care in mod normal nu are sansa sa castige intr-un concurs hipic. 2. Concurent sau echipa cu slabe sanse de castig intr-o competitie sportiva. 3. (Ec. pol.) Intreprindere capitalista ramasa in afara unei organizatii monopoliste. [Pr.: autsaidar] – Cuv.engl.

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

DISPUNE, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotari, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta. 3. Intranz. A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge. 4. Tranz. A aseza intr-o anumita ordine; a aranja. 5. Refl. A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (dupa pune).

DIVIZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militara, constituita de obicei din mai multe regimente. ♦ Comandamentul unei divizii (1). 2. Fiecare dintre categoriile principale in care sunt incadrate echipele ce participa la o competitie sportiva cu caracter national. – Din rus. diviziia. Cf. fr. division.

CODAS, -A, codasi, -e, s. m. si f., adj. (Persoana, grup de persoane, institutie etc.) care a ramas in urma, se afla printre ultimii in munca, la invatatura, intr-o competitie sportiva etc. – Coada + suf. -as.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a savarsit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoana sau o echipa dintr-o competitie sportiva pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportiva. 3. Refl. A-si pierde calificarea (profesionala). – Des¹- + califica.

SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. si f. Persoana care asista la un spectacol artistic sau la o competitie sportiva. ♦ Persoana martora la o intamplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SEMIFINALIST, -A, semifinalisti, -ste, s. m. si f. Persoana calificata prin etape succesive intr-o competitie sportiva pana la faza care preceda finala; participant la o semifinala. – Semi- + finalist.

SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. si f. Persoana care asista la un spectacol, la o competitie sportiva, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o intamplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPORTIV, -A, sportivi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care tine de sport, privitor la sport; care serveste la practicarea sporturilor; care este sau se comporta in conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Intalnire (sau intrecere) sportiva sau concurs sportiv = competitie sportiva la care participantii se intrec in vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstreaza, denota practicarea unui sport. Tinuta sportiva. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care practica sportul. – Din fr. sportif.

STADION, stadioane, s. n. Teren amenajat pentru competitii sportive, cu tribune pentru spectatori. ♦ Spectatorii aflati in tribune, la o competitie sportiva. [Pr.: -di-on] – Din germ. Stadion.

gala (spectacol, competitie sportiva, excrescenta pe frunzele unor plante) s. f., g.-d. art. galei; pl. gale

ARBITRU ~i m. 1) Persoana autorizata sa solutioneze un litigiu. 2) Persoana calificata, insarcinata sa arbitreze o competitie sportiva. /<fr. arbitre, lat. arbiter

BIRUINTA ~e f. Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, intr-o competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbanda. [G.-D. biruintei; Sil. -ru-in-ta] /a birui + suf. ~inta

CALIFICARE ~ari f. 1) v. A CALIFICA. 2) Pregatire teoretica si practica intr-un anumit domeniu de activitate profesionala. 3) Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, in care se selecteaza concurentii. /v. a (se) califica

A DISPUNE dispun 1. tranz. 1) (solutii, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotari. 2) A cere in mod autoritar si oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a randui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi dupa bunul plac. 2) A repurta o victorie intr-o competitie sportiva; a invinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere

A DOMINA domin 1. tranz. 1) (persoane, idei, conceptii) A tine in suprematia sau in dominanta sa. 2) (lucruri, imprejurimi) A depasi in mod considerabil prin inaltime. 3) (emotii, reactii, pasiuni) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi: a infrana; a controla. 4) (adversari) A intrece prin superioritate intr-o competitie sportiva. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla intr-o pozitie de superioritate (prin volum, forta, intensitate, valoare) fata de cea ce este in jur. /<fr. dominer, lat. dominari

IZBANDA ~zi f. 1) Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate); biruinta; victorie. 2) Rezultat bun obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; succes. /v. a izbandi

INTRECERE ~i f. v. A INTRECE si A SE INTRECE. ◊ ~ sportiva competitie sportiva. /v. a (se) intrece

PERFORMANTA ~e f. 1) Rezultat (deosebit de bun) obtinut de o persoana intr-o competitie sportiva. 2) Succes deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de functionare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei masini-unelte etc.). /<fr. performance

RECORD ~uri n. 1) Rezultat obtinut in-tr-o competitie sportiva, care depaseste nivelul atins pana atunci. 2) Realizare remarcabila intr-un domeniu de activitate; performanta. ◊ A bate ~ul a atinge treapta cea mai inalta (in ceva) /<fr. record

SCOR ~uri n. Rezultat, exprimat in puncte castigate si pierdute intr-o competitie sportiva, care reflecta raportul de forte dintre doi concurenti sau doua echipe. /<fr., engl. score

SCORER¹ ~i m. 1) Sportiv care marcheaza cele mai multe goluri pe durata unei competitii; golgheter. 2) Persoana care tine evidenta (si afiseaza ) scorul intr-o competitie sportiva. [Monosilabic] /<engl. scorer

SPECTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care asista la un spectacol sau la o competitie sportiva. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

CONCURS s.n. 1. Intrecere; competitie sportiva. 2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ◊ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

ABANDONA vb. I. tr. A parasi, a renunta definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lasa in voia, in puterea... ♦ refl. A se lasa prada (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a parasi (o competitie sportiva, o intrecere etc.). [< fr. abandonner].

ARBITRU s.m. 1. Persoana aleasa sau desemnata pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. Persoana care arbitreaza o competitie sportiva. / < fr. arbitre, cf. lat. arbiter].

CALIFICA vb. I. 1. tr., refl. A dobandi sau a da cuiva posibilitatea sa dobandeasca o calificare, un titlu intr-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis sa concureze la o competitie sportiva. 3. tr. A atribui o calitate unei fiinte sau unui lucru; a arata calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calific. / cf. fr. qualifier].

CLASAMENT s.n. Ordinea reusitei concurentilor intr-o competitie sportiva. [Cf. fr. classement].

DISPUNE vb. III. 1. tr. A hotari, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 3. intr. A invinge intr-o competitie sportiva. 4. tr. A aseza, a pune intr-o anumita ordine. 5. refl. A capata buna dispozitie, a se inveseli. [P.i. dispun, conj. -na. / dupa fr. disposer, lat. disponere].

JURIU s.n. 1. Grup constituit de specialisti, insarcinat cu clasificarea si cu promovarea unor candidati sau a unor concurenti la un concurs, la o competitie sportiva etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanta de judecata. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].

PARTENER, -A s.m. si f. Fiecare dintre jucatorii care participa la o competitie sportiva, la jocuri etc., considerat in raport cu ceilalti jucatori din echipa. ♦ Fiecare din persoanele angajate intr-o tranzactie, intr-o discutie etc. ♦ Executant, impreuna cu altul, al unui numar de program (la teatru, la circ etc.). [< fr. partenaire].

SPRINT s.n. Marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. [< engl., fr. sprint].

ALPINIADA s. f. competitie sportiva de alpinism. (< fr. alpiniade)

ARBITRU s. m. 1. persoana, institutie care are sarcina de a solutiona un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitreaza o aplicatie tactica, o competitie sportiva. (< fr. arbitre, lat. arbiter)

CALIFICA vb. I. tr., refl. a dobandi, a ajuta pe cineva sa dobandeasca o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis sa concureze la o competitie sportiva. III. tr. a atribui o calitate unei fiinte, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)

CALIFICARE s. f. 1. actiunea de a (se) califica; pregatire teoretica si practica intr-o profesiune. ◊ etapa eliminatorie intr-un concurs, intr-o competitie sportiva. 2. titlu obtinut in urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) a infractiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte si incadrarea ei in textul de lege. (< califica)

CAMPION, -OANA s. m. f. 1. luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir. 2. sportiv, echipa, tara care castiga primul loc intr-o competitie sportiva. 3. (fig.) aparator principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it. campione)

CIRCUIT s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)

CONCURENT, -A I. adj. 1. care face concurenta altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreapta comuna, care se intersecteaza. 3. care tinde catre acelasi rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competitie sportiva. 2. negustor, producator care face concurenta altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens)

CONCURS s. n. 1. examen pentru selectionarea candidatilor la admiterea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 2. intrecere; competitie sportiva. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ♦ a-si da ul (la ceva) = a colabora; ~ de imprejurari = conjunctura. (< fr. concours, lat. concursus)

DACIADA s. f. competitie sportiva romaneasca, cu caracter de masa, organizata din doi in doi ani (inainte de 1989). (< Dacia + -ada)

DISPUNE vb. I. tr. 1. a hotari, a decide; a ordona. 2. a aseza, a aranja intr-o anumita ordine. II. intr. 1. a avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 2. a invinge intr-o competitie sportiva. III. refl. a capata buna dispozitie, a se inveseli. (dupa fr. disposer, lat. disponere)

ETAPA s. f. 1. interval de timp; stadiu, faza. 2. oprire scurta in timpul unei calatorii. ◊ distanta parcursa de trupele in mars intr-un timp anumit. 3. portiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursa fara oprire. ◊ parte dintr-o competitie sportiva care se disputa succesiv intr-un interval mare de timp. (< fr. etape)

EX AEQUO [EX ECVO] loc. adv. (despre concurenti la un examen, la o competitie sportiva) la egalitate. (< lat. ex aequo)

GALA¹ s. f. 1. spectacol cu caracter festiv, oficial; ceremonie. ◊ de ~ = sarbatoresc, solemn. 2. ~ de box = competitie sportiva alcatuita din mai multe meciuri de box; ~ de filme = serie de filme produse de aceeasi tara, prezentate intr-un cadru festiv. (< fr., it. gala)

INTERNATIONAL, -A I. adj. 1. care se petrece intre natiuni. ◊ referitor la raporturile dintre natiuni. 2. care priveste toate natiunile; de importanta mondiala. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internationale. III. s. f. 1. asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. competitie sportiva internationala. (< fr. international)

JERIU s. n. 1. comisie de specialisti insarcinata cu clasificarea si promovarea unor candidati sau a unor participanti la un concurs, la o competitie sportiva. 2. totalitatea celor care compun o instanta de judecata. (< fr. jury)

MARCAJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoastere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutiera pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafata caii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea acestor semne. 3. actiunea de a marca (4). ♦ tabela de ~ = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie sportiva. (< fr. marquage)

OLIMPIADA s. f. 1. (la grecii antici) perioada de patru ani intre doua jocuri olimpice. 2. competitie sportiva internationala care se organizeaza din patru in patru ani; jocuri olimpice. 3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din invatamantul liceal. (< gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

PARTENER, -A s. m. f. fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la jocuri etc. ◊ persoana cu care danseaza cineva. ◊ fiecare dintre persoanele angajate intr-o tranzactie, intr-o discutie etc. ◊ executant, impreuna cu altul, al unui numar de program (la teatru, la circ etc.). (< fr. partenaire)

REUNIUNE s. f. 1. adunare, intrunire. ◊ competitie sportiva. 2. (mat.) operatie care ataseaza la doua multimi date multimea tuturor elementelor ce apartin cel putin uneia dintre ele. (< fr. reunion)

SCOR s. n. raportul dintre punctele castigate si cele pierdute intr-o competitie sportiva. ♦ ~ alb = meci nul. (< fr. score)

SPARTACHIADA s. f. competitie sportiva de mase, care include mai multe sporturi. (< rus. spartakiada)

SPRINT s. n. marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanta scurta, prin viteza foarte mare. (< fr., engl. sprint)

SALANJ s. n. competitie sportiva periodica dotata cu o cupa, care se transmite castigatorului urmator. (< fr., engl. challenge)

TRIUNGHIULAR, -A I. adj. in forma de triunghi; triangular. II. adj., s. n. (competitie sportiva) la care participa reprezentanti a trei tari sau echipe. (dupa fr. triungulaire)

UNIVERSIADA s. f. competitie sportiva universitara. (spec.) jocuri mondiale studentesti organizate o data la doi ani. (< universi/tate/ + /olimpi/ada)

ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).

BALCANIADA, balcaniade, s. f. competitie sportiva care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din tarile balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iada.

DACIADA, daciade, s. f. competitie sportiva romaneasca, cu caracter de masa, organizata din doi in doi ani, cu etape finale pe tara. [Pr.: -ci-a-] – Dac + suf. -iada.

GAZON s. n. Iarba care se uda si se coseste des pentru a fi mentinuta scurta, deasa si mereu verde; suprafata de teren pe care se afla asemenea iarba (mai ales pentru unele competitii sportive). – Din fr. gazon.

GOLGHETER, golgheteri, s. m. sportiv care marcheaza cele mai multe goluri in cursul unei competitii sportive. – Din engl. goal-getter.

HANORAC, hanorace, s. n. Haina scurta confectionata din panza deasa, de obicei impermeabila, si prevazuta cu gluga, folosita in anumite competitii sportive sau in excursii. – Din fr. anorak.

INDOOR adj. invar. (Despre competitiile sportive) Care se desfasoara in sala, pe teren acoperit. [Pr.: indor] – Cuv. engl.

JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialisti desemnata pentru clasificarea candidatilor sau a concurentilor si pentru decernarea unor premii la examene, competitii sportive etc. 2. (In organizarea judecatoreasca a unor state) Totalitatea juratilor¹ care intra in componenta curtilor cu juri. – Din fr. jury.

UNIVERSIADA, universiade, s. f. competitie sportiva internationala cu caracter complex la care participa tineretul din universitati. [Pr.: -si-a-] – Univers [itate] + suf. -iada (dupa olimpiada).

ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. 1. A solutiona un litigiu in calitate de arbitru. 2. A conduce desfasurarea unei competitii sportive. – Din fr. arbitrer.

ARBITRU, arbitri, s. m. 1. Persoana, organizatie instanta aleasa sau desemnata pentru cercetarea si rezolvarea unui litigiu. 2. Persoana insarcinata sa conduca desfasurarea unei competitii sportive. – Din fr. arbitre.

MARCAJ, marcaje, s. n. Actiunea de a marca si rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn facut pe copaci, pe stanci etc. sau pe tablite speciale, pentru a indica turistilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indica un drum turistic; spec. semn conventional care indica ceva (pe o suprafata, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive sau sa marcheze (4). 3. (In sintagma) Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie (sportiva). – Din fr. marquage.

PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Paguba materiala, stricaciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este pagubit. ◊ Loc. adv. In pierdere = fara castig, cu deficit. ♦ (La pl.) Paguba de vieti omenesti. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre cantitatea de material, de forta etc. introdusa intr-un sistem tehnic si cantitatea intrebuintata in mod util. ♦ Infrangere, insucces (in lupta, la jocuri, in competitii sportive). – V. pierde.

FORFET, forfete, s. n. Neprezentarea unui concurent sau a unei echipe la o proba, faza sau etapa a unei competitii sportive, fapt care atrage dupa sine penalizarea. – Din fr., engl. forfait.

ANTRENAMENT, antrenamente, s. n. 1. Proces complex si sistematic de pregatire a unui sportiv, a unui cal etc. pentru a avea o buna comportare in competitiile sportive, in scopul obtinerii unor performante. 2. Exercitiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau intregul organism animal, in scopul obtinerii unui productii superioare. – Din fr. entrainement.

ARBITRAJ, arbitraje, s. n. 1. Solutionare a unui litigiu de catre un arbitru. 2. Conducere de catre un arbitru (2) a unei competitii sportive. – Din fr. arbitrage.

SALANJ s. n. competitie sportiva periodica, dotata cu o cupa ce se transmite castigatorului urmator. – Din engl. challenge

OLIMPIADA, olimpiade, s. f. 1. (In Grecia antica) Interval de patru ani dintre doua serbari succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologica conventionala. 2. competitie sportiva internationala cu caracter complex, care are loc o data la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialitati organizat anual pe plan local si national pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

OLIMPIC, -A, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (In sintagma) Jocuri olimpice = competitii sportive cu caracter periodic, practicate in Grecia antica si reluate in timpurile moderne sub forma de concursuri internationale complexe; olimpiada (2). 2. Adj. Care apartine jocurilor desfasurate in cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiada. – Din fr. olympique.

STAFETA, stafete, s. f. 1. (Inv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; stafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, stire. ◊ Expr. Fam. A umbla cu stafeta sau a duce stafeta = a purta vorba, a barfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergari, schi, inot etc., care consta in parcurgerea unei distante regulamentare in patru parti egale, de catre o echipa compusa din patru persoane, care strabat succesiv distanta repartizata, cu obligatia de a transmite coechipierului urmator un obiect conventional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect conventional care se transmite succesiv intr-o astfel de competitie. ♦ sportiv care participa la o stafeta (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.

FINAL, -A, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezinta sfarsitul, incheierea, care marcheaza ultima faza (a unei lucrari, a unui proces, a unei actiuni, a unui eveniment etc.); care se afla in urma, la sfarsit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plaseaza la sfarsitul unei carti, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfarsitul unui cuvant, al unei propozitii etc. 2. S. n. Incheiere, sfarsit al unei actiuni. al unei intamplari, al unei lucrari etc. 3. S. f. Ultima faza a unei competitii sportive, a unui concurs artistic, stiintific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propozitii, complemente, conjunctii) Care indica scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

EDITIE, editii, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tiparite prin folosirea aceluiasi zat tipografic. * Editie speciala = tiraj suplimentar al unui ziar publicat in afara periodicitatii lui obisnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sarbatori etc. Editie critica = editie a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor si insotit de comentarii si de aparatul critic necesar. Editie definitiva = editie al carei text a fost vazut de autor si considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.competitie sportiva care face parte dintr-o serie periodica, stabila. [Var.: editiune s. f.] – Din fr. edition, lat. editio, -onis.

DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupari sau colectivitati; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobandirea unui lucru, pentru intaietate, a fi in concurenta, in rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre intreceri, competitii sportive) A avea loc; a se desfasura. – Din fr. disputer, lat. disputare.

TRIUNGHIULAR, -A, triunghiulari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care este in forma de triunghi. 2. Adj., s. n. (competitie sportiva) la care participa reprezentanti a trei tari sau a trei echipe. [Pr.: tri-un-] – Din triunghi (dupa lat. triangularis).

REGATA, regate, s. f. 1. Denumire data unei competitii sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj) in ansamblul ei tehnic. ♦ Proba in competitiile de iahting, care are mai multe etape in cadrul aceluiasi program. 2. Forma de cravata care se innoada si cade vertical de-a lungul plastronului camasii. – Din fr. regate.

SECUND, -A, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat dupa primul in ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofiter secund (si substantivat, m.) = ofiter care indeplineste functia de adjunct al unui capitan de vas. Arbitru secund (si substantivat, m.) = arbitru care ajuta pe arbitrul principal in conducerea unei competitii sportive. 2. S. n. Voce care acompaniaza o voce prima si care se gaseste pe locul al doilea in executarea unei melodii cantate din gura sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

SPARTACHIADA, spartachiade, s. f. (Iesit din uz) competitie sportiva de amploare care cuprindea mai multe sporturi si care se desfasura in mai multe etape eliminatorii. [Pr.: -chi-a-] – Din rus. spartakiada.

ALURA aluri f. 1) Fel de a merge; umblet; mers. 2) Ritm al unei competitii sportive. [G.-D. alurii] /<fr. allure

A ARBITRA ~ez tranz. 1) (litigii, diferende etc.) A solutiona in calitate de arbitru. 2) (competitii sportive) A conduce in calitate de arbitru. [Sil. -bi-tra] /<fr. arbitrer

ARBITRAJ ~e n. 1) Rezolvare a unui litigiu (a unei neintelegeri) prin arbitru. 2) Conducere a unei competitii sportive. /<fr. arbitrage

A SE CALIFICA ma calific intranz. 1) A obtine calificare; a capata cunostinte intr-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obtine dreptul de a concura la o etapa superioara a unei competitii (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier

CAMPIONAT ~e n. competitie sportiva oficiala, organizata pentru evidentierea invingatorilor intr-o anumita proba sportiva. ~ul tarii. ~ al Jocurilor Olimpice. [Sil. -pi-o-] /<it. campionato

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

CUPA¹ ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticla, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce consta dintr-un vas de metal care li se da castigatorilor unei competitii sportive. 4) competitie sportiva desfasurata pentru a castiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Caus metalic montat la un elevator sau la o alta masina, care serveste pentru incarcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pamant, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa

EDITIE ~i f. 1) Totalitate a exemplarelor unei lucrari tiparite cu acelasi zat tipografic. ~ completa. Prima ~. 2) competitie sportiva sau artistica care face parte dintr-o serie periodica stabila. [G.-D. editiei; Sil. -ti-e] /<fr. edition, lat. editio, ~onis

A EVOLUA ~ez intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a se afla in evolutie; a avansa; a inainta; a progresa; a se dezvolta; a propasi. 2) A-si urma cursul firesc; a decurge; a se desfasura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie miscari circulare; a executa evolutii; a se roti. 4) (despre trupe) A-si schimba pozitia printr-o serie de manevre. 5) sport A sustine un meci; a juca. 6) (despre echipe, formatii artistice etc.) A se prezenta in fata publicului in cadrul unei competitii sportive sau in cadrul unui program artistic. /<fr. evoluer

H******P ~uri n. 1) (in competitiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala sansele de castig). 2) (in competitiile sportive) Diferenta (mare) de puncte dintre echipa invingatoare si cea invinsa. 3) Piedica in desfasurarea unei activitati; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizica sau morala). /<engl., fr. h******p

HANORAC ~ce n. Haina scurta din panza deasa (impermeabila), cu gluga, folosita in anumite competitii sportive sau in excursii. /<fr. anorak

INTALNIRE ~i f. 1) v. A INTALNI si A SE INTALNI. 2) competitie sportiva; meci. /v. a intalni

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

MECI ~uri n. competitie sportiva intre doi concurenti sau intre doua echipe; partida; joc. ~ de box. ~ de fotbal. /<engl., fr. match

MOTOCROS ~uri n. competitie sportiva intre motociclisti, care se desfasoara pe un teren accidentat. /<fr. motocross

NAVOMODELISM n. 1) Tehnica con-struirii navomodelelor. 2) competitie sportiva cu navomodele. /navomodel + suf. ~ism

OCTATLON ~oane n. competitie sportiva pentru juniori constand din opt probe de alergari, sarituri si aruncari. /octet + tlon

OLIMPIADA ~e f. 1) (in Grecia antica) Perioada de patru ani dintre doua jocuri olimpice. 2) competitie sportiva internationala complexa, organizata o data la patru ani; editie ordinara a jocurilor olimpice. 3) Concurs intre elevi la diverse obiecte de invatamant. 4) Trecere in revista a activitatii artistilor amatori. [G.-D. olimpiadei; Sil. -pi-a-] /<ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade

OLIMPIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de Olimp; propriu Olimpului. ◊ Jocuri ~ce a) competitii sportive in cinstea lui Zeus, organizate in Grecia antica o data la patru ani; b) competitii sportive cu aceeasi periodi-citate, organizate in perioada moderna. 2) fig. v. OLIMPIAN. /<fr. olimpique

PLACHETA ~e f. 1) Carte mica si subtire care cuprinde opere literare (in special in versuri) de dimensiuni reduse. 2) Medalie de forme diferite avand pe una din fete executate un basorelief sau o inscriptie, batuta cu ocazia unui mare eveniment, in cinstea unei personalitati sau care se ofera ca premiu in competitiile sportive. /<fr. plaquette

POLIATLON ~oane n. competitie sportiva complexa care cuprinde mai multe probe, la care participa aceiasi sportivi. [Sil. -li-a-] /<fr. polyathlon

REGATA¹ ~e f. competitie sportiva de amploare, desfasurata intre diferite tipuri de ambarcatii nautice (caiac, canoe, canotaj etc.). /<fr. regate, it. regatta

REPRIZA ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competitii sportive, organi-zate dupa anumite reguli; runda. 2) Faza in desfasurarea unui proces, a unei actiuni stadiale; runda. 3) Reincepere a unor operatii tehnice intrerupte. 4) Reluare a unui cuvant sau a unui gand in propozitie. /<fr. reprise

RUNDA ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competitii sportive organizate dupa anumite reguli; repriza. ~ la un meci de box. 2) Parte dintr-o serie de manifestari de acelasi fel; repriza. ~a a doua la alegeri. [G.-D. rundei] /<germ. Runde, fr. round

SEMIFINALA ~e f. Fiecare dintre cele doua intalniri intermediare ale unor competitii sportive, prin rezultatul carora sunt determinati finalistii. /semi- + finala

SPARTACHIADA ~e f. competitie sportiva de masa care se organizeaza periodic, cuprinzand mai multe probe sportive. [Sil. -chi-a-] /<rus. spartakiada

STADION ~oane n. Ansamblu de terenuri amenajate pentru desfasurarea competitiilor sportive si inconjurat de tribune pentru spectatori. [Sil. -di-on] /<germ. Stadion, ngr. stadion

SALANJ n. competitie sportiva in care castigatorului i se inmaneaza o cupa trans-misibila. /<engl. challenge

TETRATLON n. competitie sportiva complexa constand din patru probe diferite, la care participa aceiasi sportivi. /<fr. tetrathlon

TRIBUNA ~e f. 1) Estrada sau loc inaltat de unde un orator se adreseaza publicului. 2) Constructie cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde se poate urmari desfasurarea unei competitii sportive sau a unei festivitati. 3) fig. Focar de difuzare in public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna

TUR¹ ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour

TUSIER ~i m. Arbitru auxiliar, care are misiunea de a supraveghea competitia sportiva de pe marginea terenului. [Sil. -si-er] /tusa + suf. ~er

UNIVERSIADA ~e f. Complex de competitii sportive internationale la care participa studentii (din universitati). [Sil. -si-a-] /univers[itate] + suf. ~iada

ALPINIADA s.f. (Rar) competitie sportiva de alpinism. [Pron. -ni-a-. / < fr. alpiniade, dupa olimpiada].

ARENA s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].

SALANJ s.n. competitie sportiva periodica dotata cu o cupa, care se transmite castigatorului urmator. [Scris si challenge. / < fr., engl. challenge].

DESCALIFICA vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stima, de respect; a dezonora. ♦ A exclude dintr-o competitie (sportiva) pentru comportare necorespunzatoare, pentru abateri, incalcarea anumitor reguli etc. [P.i. descalific, 3,6 -ca, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, dupa califica].

DISPUTA vb. I. tr. 1. A fi in lupta, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A sustine o disputa. ♦ refl. (Despre competitii sportive) A avea loc, a se desfasura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situatie. [P.i. disput. / < fr. disputer, it., lat. disputare].

INTERNATIONALA s.f. 1. (In trecut) Asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. competitie sportiva internationala. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. internationale, it. internazionale].

NOCTURNA s.f. Piesa muzicala cu caracter liric, melancolic. ◊ (Cu privire la desfasurarea competitiilor sportive) In nocturna = in timpul noptii. [ < fr. nocturne].

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) Intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

ARBITRA vb. I. tr. A judeca o pricina ca arbitru. ♦ A conduce desfasurarea reglementara a unei competitii sportive. [< fr. arbitrer, cf. lat. arbitrari].

ARBITRAJ s.n. 1. Judecare a unui diferend facuta de persoane special autorizate. ◊ (Inv.) Arbitraj de stat = Instanta care rezolva anumite litigii dintre institutii de stat, intreprinderi etc. ♦ Conducere a unei competitii sportive. 2. Hotarare data de un arbitru sau de o comisie de arbitri. [< fr. arbitrage].

CAMPIONAT s.n. 1. competitie sportiva cu caracter mai larg, in care se intrec cei mai buni dintre sportivi sau cele mai bune echipe, dintre care se alege cel mai bun sportiv sau cea mai buna echipa. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pl. -te. / < it. campionato].

INDOOR, -A adj., adv. (Despre competitiile sportive) Care se defasoara in sala, pe teren acoperit; de interior, in interior. [< engl. indoor].

OBSTACOL s.n. 1. Piedica, stavila. ♦ (Fig.) Opozitie; dificultate, piedica. 2. Gard, sant etc. care trebuie trecut in cadrul unei competitii sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].

PLACHETA s.f. 1. Volum mic, cu putine foi; (spec.) culegere de versuri; brosurica. 2. Medalie patrata sau dreptunghiulara, modelata pe o singura fata, care se ofera de obicei ca premiu in competitiile sportive. 3. Placheta sanguina = trombocit. [< fr. plaquette].

SPARTACHIADA s.f. competitie sportiva de mase, care include mai multe sporturi. [Pron. -chi-a-. / < rus. spartakiada, cf. fr. spartakiade].

STADION s.n. Teren vast (inconjurat cu tribune pentru spectatori), special amenajat pentru desfasurarea competitiilor sportive. [Pron. -di-on. / < germ. Stadion].

TRIUNGHIULAR, -A adj. In forma de triunghi. ♦ (Despre competitii sportive) La care participa reprezentanti a trei tari sau a trei echipe. [Pron. tri-un-ghiu-. / < triunghi, dupa fr. triangulaire].

UNIVERSIADA s.f. competitie sportiva universitara; (spec.) jocuri mondiale studentesti, organizate (in trecut) o data la doi ani. [Pron. -si-a-. [Cf. it. universiade < lat. universitas + (olimpi)ada].

ARBITRA vb. tr. 1. a solutiona un diferend ca arbitru. 2. a conduce desfasurarea regulamentara a unei competitii sportive. (< fr. arbitrer)

ARBITRAJ s. n. 1. solutionare a unui diferend de catre o persoana sau o institutie autorizata. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolva anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicatii tactice, a unei competitii sportive de catre un arbitru. ◊ hotarare luata de un arbitru. 3. (fin.) cumparare de valuta, actiuni, rente, argint, aur etc. pentru vanzare pe aceeasi piata sau pe o alta. (< fr. arbitrage)

CLASAMENT s. n. ordine a reusitei concurentilor intr-o competitie (sportiva). (< fr. classement)

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

DESCALIFICA vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stima, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competitie (sportiva) pentru comportare necorespunzatoare, abateri, incalcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-si pierde calificarea profesionala. (dupa fr. disqualifier)

DISPUTA vb. I. tr. a fi in lupta, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a sustine o disputa; a discuta in contradictoriu. III. refl. (despre competitii sportive) a avea loc, a se desfasura. (< fr. disputer, lat. disputare)

DISPUTA s. f. 1. dezbatere, discutie aprinsa, controversa (cu privire la un subiect, la o tema); (p. ext.) diferend, cearta. 2. competitie (sportiva). (< fr. dispute)

INDOOR [INDOR] adj. inv. (despre competitii sportive) care se desfasoara in sala, pe teren acoperit. (< engl. indoor)

MANSA² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competitii sportive, a unui concurs de calarie, unui joc de carti etc. (< fr. manche)

NOCTURN, -A I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre pasari, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decat noaptea. II. s. f. compozitie muzicala cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventa in sec. XVIII si XIX. ♦ in ~ = (cu privire la desfasurarea competitiilor sportive) in timpul noptii. (< fr. nocturne, lat. nocturnus)

OBSTACOL s. n. 1. piedica, stavila. ◊ (fig.) opozitie; dificultate, piedica. 2. (pl.) gard, sant etc. care trebuie trecut in cadrul unei competitii sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)

PLACHETA s. f. 1. volum mic cu un numar redus de pagini; culegere de versuri. 2. medalie modelata pe o singura fata, care se ofera de obicei ca premiu in competitiile sportive. 3. ~ sangvina = trombocit. (< fr. plaquette)

STADION s. n. teren, cu tribune pentru spectatori, amenajat pentru desfasurarea competitiilor sportive. (< germ. Stadion)

ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.

ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. A judeca o pricina in calitate de arbitru. ♦ A supraveghea si a conduce desfasurarea unei competitii sportive. – Fr. arbitrer.

ARBITRAJ, arbitraje, s. n. 1. Judecarea unui diferend de catre persoane special autorizate. ♦ Arbitraj de stat = instanta care rezolva litigiile dintre institutii de stat, intreprinderi si organizatii ale sectorului socialist. ♦ Supraveghere si conducere a unei competitii sportive. 2. Hotarare data de un arbitru. – Fr. arbitrage.

ARBITRU, arbitri, s. m. Persoana aleasa sau desemnata pentru cercetarea si rezolvarea unui litigiu. ♦ Persoana insarcinata sa supravegheze si sa conduca desfasurarea unei competitii sportive. – Fr. arbitre.

PORSCHE [porʃə], firma germana de constructii de automobile, infiintata (1931), la Stuttgart, de inginerul Ferdinand P. (1875-1951). A lansat (1934) masina „Wolkswagen”. Specializata in vehicule pentru competitii sportive si masini de teren; primul automobil P. a fost lansat in 1949.

HONDA Motor Co Ltd., companie japoneza, producatoare de motociclete si automobile, creata (1946) de Sōichirō H. (1906-1991), la Tōkyō. A inceput sa participe la competitii sportive din 1959 (curse de Formula 1).

CURSA s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

competitie ~i f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane sau state, organizatii, care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; concurs; concurenta; intrecere. 2) Reuniune constand din lupta pentru intaietate in una sau in mai multe probe sportive; intrecere sportiva; concurs. [Art. competitia; G.-D. competitiei; Sil. -ti-e] /<fr. competition

FORFAIT [pr.: forfe] n. Neprezentare a unui sportiv sau a unei echipe sportive la o competitie. /Cuv. engl.

PUNCTAJ ~e n. 1) Rezultat in puncte obtinut de un sportiv sau de o echipa sportiva intr-o competitie. 2) Nota care indica punctele mai importante ale unui plan de activitate. /punct + suf. ~aj

PENALITATE, penalitati, s. f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsa judiciara; p. ext. pedeapsa judiciara aplicata cuiva. ♦ Spec. Clauza penala. 2. Faptul de a fi pasibil de o despagubire; p. ext. despagubire, amenda. 3. (Sport) Abatere a unui sportiv, in cadrul unei competitii, sanctionata de arbitru conform regulamentului de joc: p. ext. sanctiune aplicata in urma comiterii acestei abateri. – Din fr. penalite.

POLIATLON, poliatloane, s. n. Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat la o competitie in sportul de mase. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyathlon.

WALK-OVER s.n. (Sport) 1. Cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. Calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. [Pr. uok-auvar; Abr. w.o.] (din engl., fr. walk-over)

PENALITATE ~ati f. 1) Caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsa judiciara conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv in cadrul unei competitii penalizata de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sanctiune aplicata cuiva (in urma incalcarii unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. penalite

SUPORTER ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care simpatizeaza si sustine cu pasiune o echipa sportiva sau anumiti sportivi, cand au loc competitii cu participarea lor. /<fr., engl. supporter

WALK-OVER [pr.: uoc-ovar] n. sport Calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie, prin neprezentarea adversarului. /Cuv. engl.

WALK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie, prin neprezentarea adversarului. [Pron. uok-ouvar, abrev. w.o. / < engl., fr. walk-over].

WALK-OVER [Pron.: uok-ouvar] Abr.: w. o. s. n. (sport) 1. cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. (< engl., fr. walk-over)

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire prin insusirea unor cunostinte si deprinderi de specialitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva, culturala etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinte sau unui lucru o anumita calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

REUNIUNE, reuniuni, s. f. 1. Intalnire a unui grup de persoane, intrunire, adunare. ♦ Reprezentatie sportiva amicala sau oficiala; intrecere, competitie. 2. (Inv.) Asociatie, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. reunion.

A DESCALIFICA descalific tranz. 1) (persoane) A face sa se descalifice. 2) (sportivi sau echipe sportive) A exclude dintr-o competitie pentru purtare nedemna sau pentru incalcarea regulamentului. /des- + a califica

DIVIZIE ~i f. 1) Unitate militara constand din mai multe regimente. 2) Categorie de calificare a echipelor sportive, care participa la o competitie cu caracter national. [Art. divizia; G.-D. diviziei; Sil. -zi-e] /<rus. diviziia

GOLGHETER ~i m. sportiv care in cursul unei competitii marcheaza cele mai multe goluri. /<engl. goal-getter

competitie s. f. concurs, intrecere (sportiva). (< fr. competition, lat. competitio)

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire intr-un domeniu de activitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva. 3. Tranz. A arata ca o fiinta sau un lucru are o anumita calitate; a caracteriza printr-un cuvant. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).

OPEN, openuri, s. n. competitie deschisa pentru orice categorie de sportivi; (in tenis) turneu la care participa profesionisti si neprofesionisti. ◊ (Adjectival) Turneu open. [Pr.: aupan] – Din engl. open.

OPEN [pr.: [upan] ~uri n. 1) competitie deschisa pentru orice categorie de sportivi. 2) Turneu la care participa atat profesionisti, cat si neprofesionisti. /Cuv. engl.

TURNEU ~e n. 1) Deplasare a unor artisti pentru reprezentatii in alta localitate. 2) Deplasare a sportivilor pentru a participa la diferite competitii. 3) Calatorie oficiala a unei persoane cu itinerar prestabilit. ~ de inspectie. /<fr. tournee

OPEN s.n. (Sport) competitie deschisa pentru orice categorie de sportivi; (in tenis) turneu la care participa deopotriva profesionisti si neprofesionisti. [Pron. oupn, pl. -uri. / < engl. open – deschis].

CANTONAMENT (‹ fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporara a trupelor intr-o localitate in afara cazarmii. 2. (SPORT) Loc de cazare si perioada de timp in care se desfasoara pregatirea in comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi in vederea participarii la o competitie de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate; loc unde sunt instalati cei cantonati. ♦ Loc special amenajat, in care un grup de sportivi se pregateste in vederea unei competitii. – Dupa fr. cantonnement.

INTERNATIONAL, -A, internationali, -e, adj. Care are loc intre mai multe natiuni, care angajeaza sau priveste mai multe tari, privitor la raporturile dintre natiuni. La care participa reprezentantii mai multor state; care are o importanta ce depaseste granitele unei singure tari. ◊ Limba internationala = limba nationala cu larga circulatie in afara granitelor unei natiuni si folosita in mod oficial, mai ales in relatiile diplomatice. Drept international = totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) sportiv care reprezinta tara sa intr-o competitie internationala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. international.

LIDER, lideri, s. m. 1. Conducator al unui partid, al unei organizatii sindicale etc. 2. Sportiv sau echipa sportiva care se gaseste in fruntea unei competitii. – Din engl., fr. leader.

ECHIPA ~e f. 1) Grup de oameni care indeplinesc o actiune comuna sub conducerea unui sef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antreneaza si participa la competitii impreuna. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. equipe

competitie s.f. Concurs, intrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competitiune s.f. / cf. fr. competition, it. competizione, lat. competitio].

LIDER s.m. (Rar) I. 1. Conducator al unui partid politic sau al unei organizatii burgheze. ♦ (Rar) Dirijor, sef al unei orchestre de jaz. 2. Echipa sau sportiv care se gaseste in fruntea unei competitii. II. (Mar.) Tip de nava conducatoare a unei flotile de nave usoare. [Scris si leader. / < engl. leader].

LIDER s. m. I. 1. conducator al unui partid politic, al unei organizatii obstesti. ◊ dirijor, sef al unei orchestre de jaz sau al unei sectii instrumentale. 2. echipa, sportiv care se gaseste in fruntea unei competitii. II. (mar.) tip de nava conducatoare a unei flotile de nave usoare. (< engl., fr. leader)

competitie (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.

BAREM ~uri n. 1) Registru continand calcule gata facute sau valori ale unor elemente, care pot fi consultate si folosite rapid; tabele de calcul. 2) Norma care trebuie realizata (de sportivi) pentru a se putea califica intr-o competitie. /<fr. bareme

A SE DETASA ma ~ez intranz. 1) A inceta de a fi intr-un tot sau intr-un grup; a se separa; a se desparti. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurenti (intr-o competitie), depasindu-i cu mult. 3) A iesi in evidenta. 4) (despre slujbasi) A se transfera temporar. /<fr. detacher

LIDER ~i m. 1) Persoana aflata in fruntea unei miscari sociale sau in fruntea unui partid politic. 2) sportiv sau echipa care se afla in fruntea unei competitii. 3) Nava conducatoare a unei flotile sau a unei escadre. /<engl. leader

OUTSIDER s.m. 1. (Anglicism) Strain, din afara; situat in afara. ♦ Declasat. 2. (Sport) Cal care nu are sanse sa ocupe un loc de frunte in concursurile hipice. ♦ sportiv (sau echipa) fara prea mari sanse intr-o competitie. 3. Intreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolista. [Pron. aut-sai-dar. / < engl. outsider].

TURNEU s. n. 1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, in vederea reprezentarii de spectacole sau a unor competitii. 2. calatorie pe care o face o personalitate (politica) in diferite localitati sau tari, dupa un program dinainte stabilit. (< fr. tournee)

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate, in afara cazarmei; loc unde sunt instalati cei cantonati. 2. Loc de cazare special amenajat si perioada de timp in care o echipa sau un lot de sportivi se pregatesc in comun (in vederea participarii la o competitie de amploare). – Din fr. cantonnement.

BAREM s. n. 1. culegere de tabele continand calcule gata facute. 2. norma care trebuie realizata de un sportiv sau o echipa pentru a se califica intr-o competitie. 3. nivel al unei contributii financiare stabilit in prealabil. (< fr. bareme)

CAMPIONAT s. n. 1. competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura sportiva pentru desemnarea celui mai bun. 2. situatia, calitatea de campion. (< it. campionato)

GOLGHETER s. m. sportiv care inscrie cele mai multe puncte in timpul unei competitii; scorer (1). (< engl. goal-getter)

TRICOLOR, -A adj. Care are trei culori. // s.n. Drapel cu trei culori. // s.m. sportiv care face parte dintr-o echipa romaneasca participanta la o competitie internationala. [< fr. tricolore, cf. lat. tri – cu trei, color – culoare].

MANAGER, manageri, s. m. 1. Specialist in management. 2. Persoana care insoteste (in turneu) un sportiv, o echipa sportiva (profesionista) si care se ocupa de problemele financiare si organizatorice ale competitiilor. – Din engl. manager.

SELECTIONABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi selectionat. 2) si substantival (despre sportivi) Care este apt de a fi ales sa participe la o competitie. /a selectiona + suf. ~bil

RECALIFICARE s. f. 1. pregatire in vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) proba sustinuta de un sportiv, de o echipa pentru a se califica mai departe intr-o competitie. (< recalifica)

SELECTIONABIL, -A adj. care poate fi selectionat. ◊ (spec.; si s.) (sportiv) care indeplineste conditiile valorice de a fi ales sa participe la o competitie. (< selectiona + -bil)

TRIATLON ~uri n. sport competitie complexa care cuprinde trei probe diferite (alergare, sarituri, aruncare) la care participa aceiasi sportivi. [Sil. tri-a-tlon] /<fr. triathlon

SELECTIONER, -A, selectioneri, -e, s. m. si f. Persoana autorizata si competenta care triaza sportivii in scopul alegerii celor mai valorosi pentru constituirea unor echipe (nationale) participante la o competitie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. selectionneur.

CASCA s.f. 1. Acoperamant de cap din otel, mai rar din piele etc., captusit pe dinauntru, pe care il poarta militarii in lupta pentru a le apara capul. ♦ Acoperamant de cap folosit de sportivi (automobilisti, motociclisti etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului in timpul competitiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. Dispozitiv compus din unul sau doua receptoare mici care se pot aseza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. casti. / < fr. casque, cf. sp. casco].

MANAGER [MENE-] s. m. 1. cel care conduce o antrepriza, care gereaza interesele unui sportiv sau ale unei echipe, care se ocupa cu organizarea si cu chestiunile financiare ale competitiilor; impresar. 2. exponent. (< engl. manager)

GOLAVERAJ ~e n. (la unele jocuri sportive) Raportul dintre numarul de goluri marcate si cele primite de o echipa, in cursul unei competitii. /<engl. goal average

CAMPIONAT, campionate, s. n. 1. competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

COMITETUL INTERNATIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al miscarii olimpice internationale avind atributia de a asigura desfasurarea regulata a Jocurilor Olimpice, de a incuraja organizarea competitiilor de amatori, de a orienta si a mentine sportul in spiritul idealului olimpic, incurajind si consolidind prietenia intre sportivii tuturor tarilor. A fost infiintat la 23 iunie de Pierre de Coubertin. Este alcatuit din membri ai comitetelor nationale olimpice, afiliate lui.

SNOW-BOARD [snoubɔ:d] (cuv. engl. „plansa de zapada”) s. n. Varianta a schiului pe zapada practicata pe o placa speciala, inventata in 1973 de sportivul american Mike Doyle. Probele clasice sunt slalomul, inclusiv cel paralel si acrobatic („halfpipe”) – sarituri si figuri libere. Prima competitie olimpica a avut loc in 1998.

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

OLIMPIC, -A I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru in patru ani in Olimpia (Peloponez) in cinstea lui Zeus, reluate in timpurile noastre sub forma de competitii internationale complexe; olimpiada (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiada. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)

MARCAJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoastere, facut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutiera folosit pe drumurile publice modernizate, constand din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau intrerupte, sageti, forme geometrice sau inscriptii) pe suprafata caii rutiere, pe borduri, pe stalpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spatiilor sau a traseelor rezervate intrecerilor sportive, potrivit fiecarei ramuri sau probe. ♦ Actiunea de a marca (3). ◊ Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza punctele inscrise si rezultatele obtinute intr-o competitie. [Cf. fr. marquage].

SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. Joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. Jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.