Rezultate din textul definițiilor
ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.
GAZIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz2 (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – Gaz2 + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).
GAZOGEN, gazogene, s. n. Aparat sau instalatie folosita pentru transformarea unui combustibil solid in gaz2 combustibil. – Din fr. gazogene.
GAZOGEN ~e n. Aparat pentru transformarea unui combustibil solid in combustibil gazos. /<fr. gazogene
GAZOGENERATOR s.n. Aparat sau instalatie in care un combustibil solid (lemn) se transforma in gaze combustibile. [Cf. fr. gazogenerateur].
GAZIFICA vb. I. tr. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos. [P.i. gazific, 3,6 -ca, var. gazeifica vb. I. / cf. fr. gazeifier].
GAZOGEN, -A adj. Care emana, care produce gaze. // s.n. Aparat care transforma un combustibil solid in combustibil gazos. [< fr. gazogene, cf. fr. gaz, gr. gennan – a produce].
GAZOGENERATOR s. n. aparat, instalatie in care un combustibil solid se transforma in gaze combustibile. (< fr. gazogenerateur)
STOCHER, stochere, s. n. (Tehn.) Dispozitiv de incarcare automata a combustibilului solid in focarul locomotivei cu aburi. – Din germ. Stoker.
A GAZIFICA gazific tranz. 1) (combustibilii solizi sau lichizi) A transforma in combustibil gazos. 2) (localitati, spatii locative, intreprinderi etc.) A asigura cu gaz natural. /<fr. gazeifier
COCS s. n. produs solid, combustibil prin incalzirea la temperaturi inalte a carbunilor, a reziduurilor de titei sau a gudroanelor. (< germ. Koks)
GAZOGEN, -A I adj. care emana gaze. II. s. n. aparat, instalatie pentru gazificarea combustibililor solizi (carbuni, lemn). (< fr. gazogene)
PIROGENETIC, -A adj. (despre combustibili solizi) la care descompunerea se face prin incalzire in absenta aerului. (< fr. pyrogenetique)
GAZIFICA vb. tr. a transforma un combustibil lichid sau solid intr-un gaz prin vaporizare, sublimare sau reactii chimice. (< fr. gazeifier)
CAUSTOBIOLIT, caustobiolite, s. n. Roca sedimentara organogena, solida, lichida sau gazoasa, utilizata drept combustibil, in industria chimica etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
METALDEHIDA s. f. substanta solida alba rezultata prin polimerizarea aldehidei acetice, folosita drept combustibil. (< fr. metaldehyde)
COCS (‹ germ.) s. n. Produs solid bogat in carbon, rezultat din carbonizarea la temperaturi inalte a carbunilor, a reziduurilor de petrol sau a gudroanelor, intrebuintat drept combustibil si ca materie prima sau auxiliara la fabricarea fontei, a carburii de calciu etc. ◊ C. metalurgic = c. de calitate superioara, folosit ca agent de reducere si combustibil in metalurgie la furnalele inalte. ◊ C. de petrol = produs solid obtinut prin descompunerea termic avansata a fractiunilor petroliere grele, folosit la fabricarea c. metalurgic, la fabricarea electrozilor si drept combustibil.
SEMICOCS, semicocsuri, s. n. Produs solid obtinut prin semicarbonizarea huilei sau a carbunilor inferiori, intrebuintat drept combustibil sau la fabricarea cocsului metalurgic. – Semi- + cocs (dupa fr. semi-coke).
METALDEHIDA s.f. (Chim.) Substanta solida alba rezultata prin polimerizarea aldehidei acetice, care se intrebuinteaza drept combustibil. [< fr. metaldehyde].
FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.
combustibil ~a (~i, ~e) si substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a arde. Materie ~a. ~ solid. ~ gazos. ~ nuclear. /<fr. combustible
COCS, cocsuri, s. n. Produs solid obtinut din carbunele de pamant, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin incalzire la temperaturi inalte si intrebuintat ca materie prima sau combustibil in metalurgie, in industria chimica, in gospodarie etc. – Din germ. Koks.