BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. – Din fr. brassage.

F******R, f*******e, s. n. Dulap de constructie speciala echipat cu un agregat frigorigen, care mentine o temperatura scazuta produsa cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat racirii si pastrarii temporare a alimentelor si a produselor usor alterabile. – Din fr. f********e.

OCTANIC, -A, octanici, -ce, adj. (Despre parametri) Care caracterizeaza rezistenta la detonatie a benzinelor. Cifra octanica = cifra care indica rezistenta la explozie a unui combustibil lichid folosit in unele motoare cu ardere interna. – Octan + suf. -ic.

NURISA s.f. Rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mica, putand functiona si prin cadere. [< fr. nourrice].

OCTANIC, -A adj. Cifra octanica = numar care indica rezistenta la explozie a unui combustibil lichid. [< fr. octanique].

CARBURANT s. m. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere interna. (< fr. carburant)

GAZIFICA vb. tr. a transforma un combustibil lichid sau solid intr-un gaz prin vaporizare, sublimare sau reactii chimice. (< fr. gazeifier)

MOTORINA s. f. combustibil lichid obtinut la distilarea primara a titeiului sau a unor produse sintetice. (< germ. Motorin)

NURISA s. f. rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor cu capacitate mica, putand functiona si prin cadere. (< fr. nourrice)

OCTANIC, -A adj. cifra ~a = numar care indica rezistenta la explozie a unui combustibil lichid. (< fr. octanique)

BRAUN, Wernher von (1912-1977), om de stiinta german. Stabilit in S.U.A. (1945). A condus (1937-1945) lucrarile de construire a primelor rachete balistice. Pamint-Pamint teleghidate (V-2), pe care Germania le-a folosit in cel de-al doilea razboi mondial pentru bombardarea oraselor din Marea Britanie si Belgia. In S.U.A., a realizat construirea primului satelit artificial american al Pamintului; coordonator al constructiei rachetelor cu combustibil lichid pentru programul „Apollo”.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid, inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecarea fainii de malt cu apa calda, pentru a se obtine mustul de bere. – Fr. brassage.

OBERTH, Hermann (1894-1989, n. Sibiu), fizician si inventator german originar din Romania. Prof. la Sighisoara si Medias. Unul dintre inventatorii astronauticii. Alaturi de C.E. Tiolkovski si R.H. Goddard, este considerat pionier la zborurilor cosmice. A conceput (1942) primele rachete balistice cu raza mare de actiune din lume; a colaborat cu W. von Braun, la Peenemunde, la realizarea rachetelor V1 si V2; a elaborat (1947) proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a inventat procedeul si dispozitivul de combustie rapida (efectul O., 1931), in acelasi an luand startul si prima racheta cu combustibil lichid construita dupa conceptia sa. Dupa al Doilea Razboi Mondial lucreaza in Italia (1955) si in S.U.A. (dupa 1955). Lucrari: „Racheta pentru zborul in cosmos”, „Zborul rachetelor si zborul in vid”. M. de onoare post-mortem al Acad. Romane (1991).

CARBURANT, carburanti, s. m. combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Din fr. carburant.

CARBURATIE, carburatii, s. f. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul in carburator ♦ Camera de carburatie = parte a carburatorului in care se face carburatia. – Din fr. carburation.

GAZOLINA s. f. Produs lichid combustibil, obtinut prin lichefierea gazului² de sonda. – Din fr. gazoline.

INJECTOR, injectoare, s. n. 1. Aparat care serveste la injectarea combustibilului lichid sau pulverulent in camera de ardere a unui motor cu ardere interna sau care, la instalatiile cu focar, serveste la amestecarea combustibilului cu aerul carburant si la suflarea acestui amestec in focar. 2. Aparat care serveste la alimentarea cu apa a cazanelor de abur in care apa este antrenata de un curent de abur sub presiune; dispozitiv folosit la unele turbine hidraulice. – Din fr. injecteur.

CARBURANT ~ti m. combustibil lichid volatil, care, in amestec cu aerul, este folosit la alimentarea motoarelor cu ardere interna. /<fr. carburant

GAZOLINA ~e f. Preparat lichid combustibil obtinut prin distilarea petrolului sau prin lichefierea gazelor de sonda. /<fr. gazoline

BERGINIZARE s.f. (Chim.) Procedeu de obtinere a unor combustibili lichizi prin hidrogenarea hidrocarburilor grele, a gudroanelor etc. [Cf. fr. berginisation < Bergins – numele inventatorului].

CARBURANT s.m. combustibil lichid intrebuintat la motoarele cu explozie. [< fr. carburant].

GAZOLINA s. f. produs lichid, combustibil, prin lichefierea gazelor de sonda. (< fr. gazoline)

NAPALM s. n. amestec incendiar, obtinut prin gelificarea combustibililor lichizi cu saruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc si alte materiale solubile, folosit in bombele incendiare, aruncatoare de flacari etc. (< fr., engl. napalm)

CARBURANT, carburanti, s. m. combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Fr. carburant.

CARBURATIE, carburatii, s. f. Procesul de amestecare a combustibilului lichid cu aerul, la motoarele cu explozie ◊ Camera de carburatie = parte a carburatorului in care se face carburatia. – Fr. carburation.

GAZIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz² (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – Gaz² + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).

A GAZIFICA gazific tranz. 1) (combustibilii solizi sau lichizi) A transforma in combustibil gazos. 2) (localitati, spatii locative, intreprinderi etc.) A asigura cu gaz natural. /<fr. gazeifier

GAZIFICA vb. I. tr. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos. [P.i. gazific, 3,6 -ca, var. gazeifica vb. I. / cf. fr. gazeifier].

SARJA, sarje, s. f. I. Incarcatura normala a unui cuptor metalurgic, constituita din straturi alternative de minereu, fondant si combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obtinuta intr-un cuptor metalurgic la o singura operatie de elaborare. ♦ Proces de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, in goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creatie literara, in general de dimensiuni reduse, care prezinta trasaturile negative, ridicule ale unei situatii sau ale unui personaj intr-o forma ingrosata, exagerata, c**********a. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerata, prin sublinieri ingrosate ale trasaturilor unui personaj, folosita de obicei in comedia bufa. – Din fr. charge.

CAUSTOBIOLIT, caustobiolite, s. n. Roca sedimentara organogena, solida, lichida sau gazoasa, utilizata drept combustibil, in industria chimica etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.

INJECTIE s.f. 1. Introducere fortata cu seringa a unei substante lichide in corp; (p. ext.) lichidul astfel introdus. 2. Introducere sub presiune a combustibilului in camera de ardere a unui motor. 3. (Mat.) Functie injectiva. 4. (Geol.) Patrundere sub presiune a unei magme in zonele cele mai adanci ale scoartei terestre. [Gen. -iei, var. injectiune s.f. / cf. fr. injection].

GAZ² ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz

LAMPANT adj. : Gaz (sau petrol) ~ lichid obtinut prin distilarea petrolului brut si folosit drept combustibil in lampi sau in unele motoare. /<fr. lampant

BENZINA s. f. Produs petrolier sau de sinteza sub forma unui lichid incolor si usor inflamabil, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Fr. benzine.

LAMPANT adj. (In sintagma) Petrol lampant = produs lichid obtinut in procesul de distilare a titeiului si folosit drept combustibil in lampi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

HIDRAZINA, hidrazine, s. f. Combinatie chimica a azotului cu hidrogenul, care se prezinta ca un lichid incolor ce fumega in aer si se foloseste ca antioxidant, reducator, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrazine.

BENZINA s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obtinut prin distilarea fractionata a titeiului si folosit mai ales drept combustibil in motoarele cu explozie. [< fr. benzine].

PACURA s. f. lichid vascos, negru sau brun-inchis, ramas de la distilarea titeiului, care se foloseste drept combustibil si ca materie prima la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale, a asfaltului si a altor produse; titei brut. – Lat. picula.

PETROL n. Hidrocarbura lichida, uleioasa, de culoare inchisa, formata dintr-un amestec natural de compusi organici, intrebuintata drept combustibil si ca materie prima in industria chimica; titei. /<fr. petrole

BENZINA, benzine, s. f. lichid incolor, usor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteza, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.

LAMPANT (‹ fr.) adj. Petrol ~ = fractiune lichida obtinuta in procesul de distilare cu autoaprindere a titeiului intre c. 200 si 300ºC. Se intrebuinteaza drept combustibil in lampil de iluminat, in motoarele cu explozie cu raport de compresiune mic etc. Sin. gaz (4).

MOTORINA, motorine, s. f. lichid vascos obtinut prin distilarea petrolului, a gudroanelor carbunilor de pamant sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie prima in industria chimica. – Din germ. Motorin.

MOTORINA s.f. lichid vascos care se extrage prin distilare din titei sau din unele produse sintetice si este folosit drept combustibil la unele motoare. [Nume comercial].

BENZINA f. Amestec lichid de hidrocarburi, usor inflamabil, cu miros caracteristic, obtinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteza si folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine

PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.

ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, preparat prin fermentarea zaharului din cereale, fructe etc. si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, etc. 3. Bautura alcoolica. – Fr. alcool.

ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.

MOTOR¹ ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

BENZINA (‹ fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon in molecula) in diferite proportii, cu p. f. 40-200ºC, obtinut prin distilarea primara a titeiului, prin cracarea fractiilor petroliere sau prin sinteza. Caracteristicile principale ale b. sint limitele de fierbere si cifra octanica. Este utilizata ca principal combustibil pentru motoarele de automobil si de aviatie, ca solvent etc. ♦ B. etilata = b. care serveste drept carburant in motoarele cu ardere interna; pentru a i se imbunatati calitatile antidetonante i se adauga tetraetilplumb; din cauza toxicitatii este colorata in rosu sau in albastru, pentru a evita folosirea ei in alte scopuri. B. sintetica = b. obtinuta prin hidrogenarea carbunilor sau prin sinteza din oxid de carbon si hidrogen.

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis