ESALON, esaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unitati militare, destinate sa indeplineasca o misiune de lupta; parte a unei coloane militare aflate in mars. 2. Unitate de transport (tren, coloana de masini etc.). – Din fr. echelon.

ESALON ~oane n. 1) Parte a unui dispozitiv de lupta sau de mars. 2) Unitate de transport (coloana de masini, tren etc.). /<fr. echelon

ESALON s. n. 1. (mil.) element al unui dispozitiv de lupta sau de mars. ◊ treapta ierarhica in organizarea (sub)unitatilor si marilor unitati militare. 2. unitate de transport (tren, coloana de masini etc.). (< fr. echelon)

TABULATOR ~oare n. Dispozitiv pentru mentinerea automata a alinierii coloanelor la masinile de dactilografiat. /<fr. abulateur, germ. Tabulator

A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti

TABULATOR s.n. Dispozitiv (la masinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur].

TABULATOR s. n. 1. dispozitiv (la masinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. masina care executa automat operatii aritmetice si logice asupra datelor introduse intr-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimand rezultatele calculelor intr-o forma dinainte stabilita. (< germ. Tabulator)

POSTAMENT, postamente, s. n. Placa de piatra, de metal sau de lemn care serveste ca baza de sustinere sau de fixare a unei masini, a unui aparat, a unei statui, a unei coloane etc.; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.

CANELURA, caneluri, s. f. 1. Sant ingust care brazdeaza vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; sant pe suprafata pieselor unor masini, servind la imbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adanciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure.

CANELURA, caneluri, s. f. Sant ingust care brazdeaza vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; sant pe suprafata pieselor unor masini, servind la imbucarea cu alte piese. ♦ Fiecare dintre adanciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Fr. cannelure.

CILINDRU s.m. 1. Corp geometric care rezulta din rotirea unui dreptunghi imprejurul uneia dintre laturile sale. ♦ Corp in forma de sul. ♦ Cilindri u*****i = elemente microscopice cu aspect cilindric, care se produc in tuburile urinifere la bolnavii care sufera de nefrita; cilindru central = coloana de tesuturi care umple regiunea centrala din structura interna a radacinii si a tulpinii unei plante. 2. Piesa (componenta) a unei masini, care se roteste in jurul axei sale, servind pentru a conduce, a presa etc. un material; valt. ◊ Cilindru compresor = tavalug. ♦ Incapere cilindrica (la motoare) in care se deplaseaza pistonul. [< lat. cylindrus, cf. fr. cylindre, germ. Zylinder].

FUS² ~uri n. 1) Parte a unei masini care asigura primirea sau transmiterea unei miscari de rotatie. ~ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza si capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus

OPERATOR, -OARE I. s. m. f. 1. persoana calificata care supravegheaza functionarea unei masini sau instalatii. 2. chirurg (care opereaza). 3. specialist care manuieste aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de inalta calificare care raspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol in operatiile matematice, indicat in dreapta. 2. organ al unui calculator care efectueaza operatii aritmetice sau logice. 3. element genetic care controleaza activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) functie, aplicatie. ◊ functie al carei argument este constituit din alta functie. 5. (log.) conectiv. (< fr. operateur, lat. operator)

RACORD, racorduri, s. n. 1. Legatura, contact intre doua parti ale unei lucrari sau intre doua elemente ale unui intreg. 2. Piesa (constituita din una sau din doua parti tubulare cu piulite) cu care se face legatura intre doua conducte si prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Portiune de circuit electric care pune in legatura aparatul, masina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reteaua de distributie. 4. Legatura intre doua secvente de film care asigura continuitatea ideii cinematografice. ♦ Imbinare a doua benzi de sunet fara a intrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

coloana ~e f. 1) Stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. Masa a unui fluid, care este inchisa intr-un tub cilindric sau care tasneste dintr-o conducta. ~ de mercur. 3) tehn. Aparat alcatuit dintr-o manta verticala cilindrica, continand materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tiparite, despartit printr-o linie verticala sau printr-un spatiu alb. 5) Rubrica intr-un registru etc. 6) Sir de oameni sau de masini care merg succedandu-se. ~ de manifestanti. ~ de tractoare. 7) Formatie a trupelor dispuse in adancime. ~ de mars. 8): ~ sonora ansamblul de cuvinte si muzica ce insoteste imaginile unui film. 9): ~ vertebrala totalitate a vertebrelor care formeaza axul scheletului; sira spinarii. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne

BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala, in dreptul careia trece soarele intre 21 martie si 21 aprilie; unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Inv.) masina de razboi intrebuintata la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesa grea care actioneaza prin cadere, folosit la baterea pilonilor, batucitul pamantului, spargerea bucatilor mari de fonta etc. ◊ Lovitura de berbec = izbitura a coloanei de lichid intr-o conducta, produsa cand scurgerea lichidului e oprita brusc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)

ARC s. n. 1. arma (primitiva) de aruncat sageti. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 3. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = constructie in forma de semiarc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. organ de masina, din oteluri aliate, destinat legaturii elastice intre doua piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)