CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare. ◊ Expr. Pana, la centura = (de la umeri) pana la talie. ♦ Centura de campion = centura, panglica lata etc. cu care se incinge mijlocul castigatorului unui campionat la box sau la lupte. Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. facut din placi de pluta invelite in panza, care serveste la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei; colac de salvare. Centura de siguranta = echipament individual de protectie folosit de muncitorii care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituit dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. ♦ (Mil.) Curea lata de piele (rar de panza) care se pune in jurul taliei si de care se agata sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fasie lata de panza, de elastic, de material plastic etc. cu care se incinge abdomenul pentru a-l sustine sau pentru a-l mentine in pozitie corecta. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi. ◊ Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi. Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile. 4. (Astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti. 5. (In sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati. 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor. 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

PLUTA², plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta². ♦ Bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ Bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

colac ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati