COADA, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coada = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura. A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc. Isi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etc.) d****l coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate). A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate). Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Pop.) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mata (sau pe d****l) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Fam.) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.). 2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita. 3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ◊ Expr. A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva). A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti. Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului. 6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etc.). De la coada = de la sfarsit spre inceput. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu. 7. Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); b) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = a) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); b) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Pl. si: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).

corovatic (corovatici), s. m. – 1. Luminarica (Verbascum phlomoides). – 2. Gentiana (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaura (Centaurea axillaris). – 4. Cioara albastra (Coracias garrula). – Var. corovaica, (s)corobatica, corobatica. Sl. (rus.) korovatiku „de vaca”, de la korova „vaca”. Semantismul se explica prin forma plantelor (gentiana se mai numeste coada vacii) si in ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatica, s. f. (centaura), probabil confuzie cu coroaba, sau corobeata.

corovatica si -batica f., pl. i (rus. korovaika, o pasare [fr. courlis vert], d. korova, vaca). Mold. O pasare mai mica de cit gaita (cu care e inrudita), verde, cu aripile albastre (coracias garrula), numita si dumbraveanca (Mold. nord) si dumbravioara (Bts.) si cioara pucioasa. Luminarica, coada vacii (rus. rut. koroveak), o planta scrofulariacee (V. luminarica). Albastrita. – Si corovatic, m.

BATRANIS s. (BOT.; Erigeron canadensis) (reg.) steluta, soricel, coada-vacii, strutul-mirelui, (Transilv.) spirince.

BRAILEANCA s. art. v. coada-vacii, jale.

coada-vacii s. v. batranis, coada-cocosului, lumanare, lumanarica, praz, salvie.

COROVATIC s. v. coada-vacii, jale, lumanare, lumanarica.

JALE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jales, salbie, salvie, (reg.) serlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) braileanca (art.), corovatic, jales, naduf, salvie de padure. 3. (Stachys germanica) jales, (reg.) pavaza.

JALES s. v. coada-vacii, jale, salvie, urechea-porcului.

LUMANARICA s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumanare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumanarica-paman-tului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) besicuta, intura, taietura, lumanarica-albastra.

NADUF s. v. apa, astma, ciuda, coada-vacii, dispnee, enervare, furie, gelozie, invidie, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritatie, inecaciune, innaduseala, inversunare, jale, manie, naduseala, necaz, nervozitate, pica, pizma, pornire, ranchiuna, salvie, sudoare, sufocare, suparare, surescitabilitate, surescitare, transpiratie.

PRAZ s. (BOT.; Allium porrum) (reg.) ai, hasma, horceag, poroaica, poroi, pur, ceapa-alba, ceapa-blanda, coada-vacii.

RANZISOARA s. v. boglar, coada-vacii, cre-tusca.

SALVIE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jales, salbie, (reg.) serlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jales, naduf, buruiana-de-buba, coada-mielului, cocean-capresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jales de camp.

SALVIE DE PADURE s. v. coada-vacii, jale.

coada-vacii (bot.) s. f.

PATLAGINA s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) carutele (pl.), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.

CRUPON s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tabacite, de bou sau de vaca, dupa ce s-a indepartat pielea de pe gat, picioare si coada. 2. Placa de cauciuc din care se fac talpi de incaltaminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon].

ARGUS (in mitologia greaca), monstru cu o suta sau o mie de ochi, din care jumatate ramineau de veghe atunci cind dormea. Insarcinat de Hera sa o pazeasca de rivala ei, Io, metamorfozata in vaca, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drep recunostinta, Hera i-a mutat nenumaratii ochi pe coada paunului. Simbol al vigilentei neobosite.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau Arestor). Avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. si Argo).