CODINIT s. n. Tundere a lanii din jurul ugerului si de pe coada oii la fatare si in perioada alaptarii. – De la codina.

CODINA s. f. (Pop.) 1. Lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, picioarele si coada oilor. 2. Grau de calitate inferioara, amestecat cu multe corpuri straine – coada + suf. -ina.

pisata adj. (reg.; in sintagma) lana pisata = lana tunsa de pe coada oilor.

SPANCA, spance, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Varietate de oaie) cu coada lunga, cu lana alba, subtire si deasa, care se obtine din incrucisarea rasei tigaie cu rasa merinos. 2. Adj. (Despre lana) care se obtine de la oaia spanca (1). – Din rus. spanka.

carnau, -aie, carnai, adj. (reg.) 1. (despre grau) de prima calitate, superior. 2. (despre oi) cu coada groasa.

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

spucal s.n. (reg.) oaie cu coada lunga.

vulpe (-pi), s. f. – 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui ciine, cu coada stufoasa (Vulpes vulgaris). – 2. Varietate de struguri. – Mr., istr. vulpe. Lat. vulpes (Puscariu 1921; REW 9464), cf. it., gal. volpe, prov. volp, v. fr. goupil, sp. vulpeja. – Der. vulpenie, s. f. (siretenie); vulpesc, adj. (de vulpe); vulpeste, adv. (ca o vulpe; siret, perfid); vulpoi, s. m. (masculul vulpii); vulpoaica, s. f. (vulpe; oaie cu coada lunga); vulpiu, adj. (roscat).

MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.

CODINA f. 1) Lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grau de calitate inferioara. /coada + suf. ~ina

MITA ~e f. 1) Lana (scurta) tunsa pentru prima data de pe miei. 2) Lana de calitate inferioara (tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lana care atarna in smocuri. /<lat. agnicius, ~a

coditura f., pl. i. Lina marunta tunsa de la coada si ugeru oii ca sa poata suge mielu mai bine si care se intrebuinteaza la umplut saltelele si plapomele, ca si miturile (R. S. GrS. 6, 59).

TAPOI ~oaie n. 1) Furca cu coada lunga, cu doua coarne drepte, folosita la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prajina la capatul careia este fixat sacul de pescuit. 3) Capriorul de mijloc al unei case taranesti. /teapa + suf. ~oi

codina, codini, s.f. (reg.) 1. lana de calitate proasta (de la cozile, picioarele si capul oilor); miezura. 2. ramasita de grau sau de porumb cu gunoaie; goz, zoana. 3. stiulete de porumb pipernicit; ghijura, glodar, baherca. 4. ramasite de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. planta din familia gramineelor care creste prin livezi si fanete.

FRIZA², frize, s. f. Rasa de oi de culoare alba, cu coada scurta, crescuta pentru productia de lapte. – Din germ. Friser.

FRIZA² s. f. rasa de oi de culoare alba cu coada scurta. (< germ. Friser)

SUVINTRA, suvintrez, vb. I. Tranz. (Pop.) A tunde oile pe pantece, pe picioare si pe coada. [Var.: suvintri vb. IV] – Din sub + vintre.

birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.

PATLAGINA s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) carutele (pl.), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.

suvintrit s.n. (reg.) tundere a oii pe sub pantece, intre picioarele dinapoi si imprejurul cozii; tusinare.

RATOI¹, ratoi, s. m. Barbatusul ratei. ◊ Mustati coada ratoiului = mustati cu capetele rasucite in spirala. – Rata + suf. -oi.

MATUROI ~oaie n. (augmentativ de la matura) Matura facuta din ramuri flexibile, fixate de o coada, folosita pentru maturatul curtilor si al strazilor. /matura + suf. ~oi

suvintri, suvintresc, vb. IV (reg.; despre oi) a tunde pe sub pantece, intre picioarele dinapoi si imprejurul cozii; a tusina.

2) berc si bearca adj., pl. erci, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frintura, sfaramatura, de unde vine si pv. brec si berc, stirb, berco, oaie stirba, berca, crestatura, cat. bercar, a micsora, it. breccia, fr. breche, sp. pg. brecha, spartura, frintura. Evolutiunea intelesului e: „micsorat, scurtat, berc”.). Fara coada: vulpe, gaina bearca. C. ciumpav si ciubelc.

TAPOI, tapoaie, s. n. (Reg.) 1. Furca (mare) cu coada lunga si cu dinti drepti de fier, cu care se ridica snopii de grau, maldarele de fan sau de coceni etc. ♦ Furca in varful careia este fixat sacul de pescuit. 2. Capriorul de la mijloc la casele taranesti. – Teapa + suf. -oi.