codan, -a adj. (d. coada). Fam. Cu coada mare: vulpea codana. S. f. (din godana supt [!] infl. lui codan). Fata care incepe a intra in hora. V. godanaca.

belhita f., pl. e (var. din behlita). Un fel de guzgan putin mai mic decit o pisica, c’o mare coada stufoasa si traitor pin paduri (myoxus glis, fr. loir). V. pils.

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

codoi n., pl. oaie. Fam. coada mare.

CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalatii. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancso.

TAPOI, tapoaie, s. n. (Reg.) 1. Furca (mare) cu coada lunga si cu dinti drepti de fier, cu care se ridica snopii de grau, maldarele de fan sau de coceni etc. ♦ Furca in varful careia este fixat sacul de pescuit. 2. Capriorul de la mijloc la casele taranesti. – Teapa + suf. -oi.

MAGOT, magoti, s. m. Maimuta mare, fara coada, care traieste in nordul Africii si in regiunea Gibraltar (Macacus sylvanus). – Din fr. magot.

CODALB, -A, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (Despre oameni) Cu parul blond; balai. II. S. m. Pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba (Haliaetus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -a, adj.] – coada + alb(a).

CODALB² ~i m. Pasare rapitoare, de talie mare, cu coada alba, care vaneaza ziua. /coada + alb[a]

CURCAN ~i m. Pasare domestica, de talie mare, cu coada lata care se desface in evantai, crescuta pentru carnea ce poseda valoroase calitati dietetice. ◊ A se umfla in pene ca un ~ a-si da aere. /curca + suf. ~an

GIBON ~i m. Maimuta antropoida de talie mare, fara coada, cu membrele anterioare foarte lungi, care merge in doua picioare si traieste in sud-estul Asiei. /<fr. gibbon

MAGOT ~ti m. Maimuta mare fara coada, asemanatoare cu macacul, care traieste in Africa de Nord si in regiunea Gibraltar. /<fr. magot

PAUN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ◊ A se umfla in pene ca ~ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de ~ a-si atribui meritele altuia. 2) Pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, ~onis

POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.

RECTRICE f. Fiecare dintre penele mari din coada pasarilor, care dirijeaza zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis

SOPARLAR ~i m. Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soricar. /soparla + suf. ~ar

SORICAR¹ ~i m. Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soparlar. /soarece + suf. ~ar

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

CREVETA, crevete, s.f. Rac de mare cu coada lunga (macrura inotatoare), fara clesti, apartinand mai multor specii si genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate in ceea ce priveste coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate in roz, dar si ca marime, unele mici de 4-5 cm, altele de pana la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializeaza pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar si Nordseekrabbe (crab din marea Nordului), in functie de provenienta si aspect (ca termen comercial, si masc. crevete, creveti).

cofer, cofere, s.f. (reg.) 1. cofa mai mica, vas de dus mancarea la camp, sistar. 2. cos in care se culeg strugurii. 3. vas in forma de lingura mare, cu coada lunga cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat tuica; polonic, caus. 3. unealta de zidarie, caus.

scaba s.f. (reg.) pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba; codalb.

DIPODIDE s. n. pl. familie de rozatoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sarit, cu urechi mari si coada lunga, care traiesc in vizuini sapate in teren nisipos, hranindu-se cu tuberculi si radacini. (< fr. dipodides)

MAGOT s. m. maimuta mare, fara coada, din regiunile stancoase ale Gibraltarului si ale Africii de Nord. (< fr. magot)

RECTRICE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii pasarilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)

CANCIOG, cancioguri, s. n. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. – Magh. kancso.

aparator, -oare adj. Care apara. S. m. Avocat de o treapta mai joasa si care pledeaza numai pe la judecatorii. S. f., pl. ori. Lucru care apara, care fereste de lovituri, de lumina s. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fringhie intre vasele plutitoare s. a.). Pomatuf [!] mare de coada de cal (de pene de hirtie) de alungat mustele ori de sters colbu. (Acesta se numeste si batatoare).

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

CIORPAC ~ce n. 1) Caus cu coada lunga. 2) Lingura mare de lemn. 3) Unealta de pescuit alcatuita dintr-un saculet de plasa prins de capatul unui bat; minciog. /<rus. terpak

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) Peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

PARS ~i m. Mamifer rozator de talie mica, cu ochi mari si cu coada lunga, stufoasa, avand blana deasa si moale. /<sl. pluchu

FREGATA s.f. 1. Veche nava de razboi cu vele, rapida, inarmata usor, folosita mai ales in operatiile de recunoastere. 2. Pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. [Cf. fr. fregate, it. fregata].

URANGUTAN s.m. Maimuta mare antropomorfa, fara coada, care traieste in padurile din Kalimantan si Sumatra. [Var. orangutan s.m. / < fr. orang-outan, cf. malaiez orangutan – omul padurii].

FREGATA s. f. 1. veche nava de razboi cu vele, rapida, cu trei catarge si artilerie puternica, de recunoastere, de paza si de legatura intre navele mari. ◊ nava militara moderna de tonaj mic, manevriera si rapida. 2. pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. (< fr. fregate, it. fregata)

MACRURA s. f. peste osos, de adancime, din marea Mediterana, cu coada foarte lunga. (< fr. macrure)

URANGUTAN s. m. maimuta mare antropoida, fara coada, din padurile tropicale din Kalimantan si Sumatra. (< fr. orang-outan)

SOBOLAN, sobolani, s. m. Mamifer rozator omnivor din familia muridelor, mai mare decat soarecele, cu coada lunga acoperita cu solzi in forma de inele, care traieste in jurul locuintelor, hambarelor, depozitelor etc., provocand mari stricaciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Sobolan negru (sau de casa) = sobolan care traieste in camari, in poduri etc., produce mari pagube si transmite diferite boli infectioase (Rattus rattus). Sobolan de apa = sobolan de culoare roscata, care traieste pe malul apelor (Arvicola terrestris). Sobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

POLONIC, polonice, s. n. Lingura mare si adanca, cu coada lunga, folosita de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oala sau din castron si a o turna in farfurie. ♦ Lingura mare, adanca si cu numeroase gauri, folosita la stana pentru a separa urda sau casul de zer. – Din ucr. polonnyk.

ARA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lunga, din America de Sud. (< fr., sp. ara)

CAPUCIN, -A (CAPUTIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. si s. f. 1. Calugar (calugarita) din ordinul cersetorilor Sfintului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capisonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimute platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coada prehensila si deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate in cercetarea de laborator.

RECTRICE s. f. (ORNIT.) (‹ lat. rectrix, directie) Fiecare dintre penele mari si puternice ale cozii unei pasari, cu rol de carma si de echilibru. La unele specii (ex. la paun, la pasarea-lira), r. masculului sunt foarte lungi, avand rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) in cursul paradelor nuptiale.

BIDINEA, bidinele, s. f. Pensula mare, de obicei rotunda (cu coada lunga), pentru varuit. [Var.: (reg.) badana s. f.] – Din tc. badana.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

RECTRICE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late si puternice, din coada pasarilor, care dirijeaza zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

CURCAN, curcani, s. m. 1. Pasare domestica mare, originara din America, cu coada lata care se desfasoara in forma de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla in pene ca un curcan = a se ingamfa, a-si da aere. ♦ (Depr.; in trecut) Sergent de strada; vardist. 2. Fig. Porecla data dorobantilor romani din razboiul de la 1877 – 1878. – Curca + suf. -an.

coada-RACULUI s. v. turita-mare.

TURITA s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) aspri-soara, cornatel, lipici, lipicioasa, scai-marunt. 2. turita-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioara, coada-racului, scai-marunt.

BIDINEA ~ele f. Perie mare, de obicei rotunda, cu coada lunga, folosita la varuitul peretilor. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana

FAETON² ~i m. Pasare acvatica exotica, de talie medie, cu cioc ascutit si cu coada prelungita de doua pene mari, care se hraneste cu peste. [Sil. fa-e-] /<fr. phaeton

MANDRIL ~i m. Maimuta de talie mare din familia pavianilor, cu coada scurta si cu blana bruna-maslinie. /<fr. mandrill

POLONIC ~ce n. Unealta de bucatarie, in forma de lingura mare, avand gavanul adanc si coada lunga, folosita pentru a scoate mancarea lichida din oala si a o turna in farfurie. /<ucr. polonnyk

MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].

FAETON² s. m. pasare palmipeda din marile tropicale, mare, cu cioc ascutit si coada lunga. (< fr. phaeton)

coada-DE-GAINA s. v. iarba-mare, racovina.

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

CIOVICA ~ci f. 1) Pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) Pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. Pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

PANTERA ~e f. 1) Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete inchise; leopard. ◊ ~ neagra specie de leopard cu blana neagra, care traieste in insulele din Sud-Vestul Asiei. 2) Blana a acestui mamifer. 3) fig. Femeie rea, manioasa si violenta. /<fr. panthere

PARDOS ~si m. 1) inv. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete negre; leopard; pantera. 2) Blana acestui mamifer. 3) fig. Om curajos, viteaz. /<sl. parudosu, ngr. pardos

FAETON s.n. 1. Trasura eleganta, inalta si usoara, deschisa, de diferite forme. 2. Sareta inalta cu doua roti. // s.m. Pasare palmipeda din marile tropicale, cu cioc ascutit si coada lunga. [Pron. fa-e-. / < fr. phaeton].

tui (-iuri), s. n. – Insemn militar turc; care consta intr-un anumit numar de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. si Mold.), legate la capatul unei lanci rosii. Tc. tuy (Seineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, inv.

URSIDE, familie de mamifere mari din subordinul Fispede, preponderent omnivore, greoaie, cu coada scurta, picioare puternice cu gheare mari, mers plantigrad, urechi mici, rotunjite. Cuprinde diversele specii de urs; este raspandita indeosebi in emisfera nordica, dar are unii reprezentanti si in America de Sud.

CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegator de padure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurta (Cervus elaphus). ◊ Cerb lopatar = specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti si cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.

HARAPNIC ~ce n. 1) Bici mare impletit din curele sau canepa, cu coada scurta si cu sfichi la capat. 2) Lovitura data cu un astfel de bici. /<pol. harapnik

WOK s.n. Tigaie mare de fonta, bombata, usor conica, fara coada, asemanatoare mai mult cu un ceaun, utilizata traditional in bucataria chineza pentru a prepara soteuri, dar si fripturi si supe.

BRONTOZAUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „sopirla”) s. m. Reptila mezozoica din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lunga si membrele anterioare mai scurte decit cele posterioare. Fosila caracteristica pentru Jurasicul superior si Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

C*****E (cuv. malaez.) s. m. Pasare originara din Oceania si Asia de Sud-Est, cu penajul viu colorat, coada scurta, parca retezata, si o creasta mare, e******a.

CERB (lat. cervus) s. m. Mamifer artiodactil, rumegator, din padurile Europei, Asiei, Americii, de talie mare (c. 1,50 m inaltime), cu corpul zvelt, coada scurta si coarne ramificate (Cervus elaphus). ♦ Cerbul carpatin = cea mai mare specie cinegetica dintre mamifere, din fauna Romaniei (c. 1,5 m inaltime; taurul, 250 kg, ciuta, 150 kg), cu blana scurta, cenusie-roscata; traieste in padurile de amestec (fag cu rasinoase); longevitate 18 ani (Cervus elaphus montanus). Cerbul lopatar = specie de c. mediteranean, de c. 1,30 m inaltime, cu blana brun-roscata cu pete alburii vara si coarne latite (Dama dama). Cerbul gigant = gen de mamifer fosil din Cuaternar, cu inaltimea de c. 1,5 m, coarne late, distantate la varfuri pina la 3 m si blana foarte bogata (Cervus megaceros).

1) ara f., pl. e (fr. ara, d. sp. ara, f. din araraca in limba „guarani” [America]). Un fel de papagal mai mare de cit toti, multicolor si cu coada foarte lunga.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

CROTAL I. s. m. sarpe veninos de talie mare din America tropicala, cu solzi cornosi la coada, care produc un sunet caracteristic; sarpe cu clopotei. II. s. n. instrument de percutie alcatuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate in palme prin curele din piele, sa puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

PAUN, pauni, s. m. Pasare domestica mare, cu penajul masculului stralucitor, albastru-verzui si cu coada foarte lunga, pe care o poate rasfira in forma de evantai (Pavo cristatus). ◊ Expr. A fi mandru ca un paun = a fi ingamfat, infumurat; a se mandri, a se ingamfa. A se imbraca cu (sau in) pene de paun = a se lauda cu meritele altuia. ♦ Pana pasarii descrise mai sus. – Din lat. pavo, -onis.

LEOPARD ~zi m. Mamifer exotic carnivor, de talie mare, ager si feroce, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galben-roscata cu pete inchise; pantera. [Sil. le-o-] /<fr. leopard, lat. leopardus

RHINOLOPHIDE s. f. pl. Familie de microchiroptere (lilieci insectivori) cu coada lunga, pavilionul urechii puternic dezvoltat, cu apendici nazali mari, in forma de potcoava, cu numeroase cavitati. Mai multe specii din genul Rhinolopus beneficiaza de un regim de protectie.

CIOVICA, ciovici, s. f. 1. Pasare cu pene maslinii, albe sau galbui pe gusa cu coada ca de randunica, care traieste prin lagunele de langa mare (Glareola pratincola). 2. (Reg.) Nagat. [Var.: ciovlica s. f.] – Formatie onomatopeica.

CERB¹ ~i m. Mamifer erbivor rumegator, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, si cu coada scurta. ~ lopatar. /<lat. cervus

TARN ~uri n. Matura mare facuta din maracini sau nuiele flexibile (fixate pe o coada), folosita pentru maturatul curtilor sau strazilor. /<sl. trunu

PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig fixat de o coada de lemn, cu care se trag afara din apa pestii mari. – Et. nec.

HETEROCERC, -A adj. (Despre inotatoarea codala a unor pesti; op. h******c) Cu lobi inegali, cel dorsal mai mare decat cel ventral. [< fr. heterocerque, cf. gr. heteros – diferit, kerkos – coada].

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

CROCODIL s. m. 1. reptila mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu placi osoase, cu coada lunga si cap alungit. ♦ (fam.) lacrimi de ~ = plans prefacut, ipocrit. 2. dispozitiv de comanda automata pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren in mers, a pozitiei semnalelor de acoperire a liniei. ◊ (mar.) dispozitiv cu care se imobilizeaza o parama. 3. clema pentru legaturi electrice provizorii. (< fr. crocodile, lat. crocodilus)

PATLAGINA s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) carutele (pl.), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

Soarece ~i m. Mamifer rozator daunator, de talie mica, cu blana cenusie, cu bot ascutit si cu coada lunga, subtire. ◊ ~ de camp specie de soarece care traieste in camp, cauzand mari daune semanaturilor. ~ de padure specie de soarece care traieste in padure. ~ de birou birocrat. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu ~ele a se amuza pe socoteala cuiva, tinandu-l intr-o permanenta incordare. (A nu scapa) nici in gaura (sau nici in borta) de ~ (a nu se putea salva) nici in cea mai ferita as-cunzatoare. [Sil. soa-re-ce] /<lat. sorex, ~icis

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

costrei s.m. (reg.) 1. planta taioasa de lac, cu foaia lata; inspica, huler, sad. 2. mare planta ierboasa cu flori purpurii; balur, belengher. 3. iarba-barboasa. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-pasaresc. 7. taposica. 8. coada-vulpii.

DRAGON² ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu si coada de sarpe, care scoate foc pe gura. 2) art. Constelatie in emisfera nordica situata intre Ursa mare si Ursa Mica. /<fr. dragon

LOPATA ~eti f. 1) Unealta constand dintr-o placa de tabla sau de lemn (usor concava), fixata pe o coada si folosita la incarcarea sau descarcarea unor materiale (pamant, nisip etc.). ◊ Cu ~ata in cantitate mare; fara masura. Sapa si ~ata moartea. A da la ~ a vantura. 2) Cantitate de material cat se poate lua cu aceasta unealta. 3) Unealta de lemn cu coada lunga cu care se da painea in cuptor. 4) Unealta de lemn constand dintr-o coada lunga cu o terminatie plata folosita pentru a conduce o ambarcatie; vasla. [G.-D. lopetii] /<sl. lopata

maraBU¹ m. 1) Pasare mare exotica cu penaj alb-cenusiu, cu capul si gatul golase, asemanatoare cu barza. 2) Pana din coada acestei pasari, folosita ca podoaba. /<fr. marabout

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

cacom si (vechi) cacum m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afara de virfu coadei, care e negru (putorius ermisea). Blana lui e foarte scumpa si se intrebuinteaza la mantalele suveranilor in marile ceremonii. E si emblema integritatii morale. V. si ermelin si mustelid.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

hobot (hobote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Val de mireasa. – 4. Val in general. – Var. obot. Sl. chobotu „bot” si „coada” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompa”. – Der. inhobota, vb. (a pune valul de mireasa).

LOPATA, lopeti, s. f. 1. Unealta formata dintr-o placa de lemn sau de fier, usor concava, montata pe o coada de lemn, cu care se ridica sau se arunca pamant, pietris, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = in cantitate mare, din belsug, din abundenta. ◊ Expr. (Fam.) Sapa si lopata = moartea. A da la lopata = (despre cereale) a vantura. ♦ Cantitate de material cat se poate lua o data cu aceasta unealta. ♦ Unealta de lemn cu care se baga painea in cuptor. 2. Vasla¹. – Din sl. lopata.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

CORCODEL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de pasari subacvatice, cuprinzind c. 20 de specii, larg raspindite (cu exceptia zonelor arctice), foarte bune inotatoare si cufundatoare, fara coada si cu picioarele asezate in partea posterioara a corpului. In Romania se intilnesc patru specii ca oaspeti de vara (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu git rosu (P. griseigena), c. cu git negru (P. nigrocollis) si c. pitic (P. ruficollius) si o specie, accidental, iarna: c. de iarna (P. auritus).

TOPOR, topoare, s. n. Unealta pentru taiat copaci, pentru despicat lemne etc., formata dintr-un corp de otel cu tais la un capat si cu un orificiu la partea opusa, in care se fixeaza o coada de lemn tare. ◊ Loc. adj. si adv. Din topor = fara finete; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de indurat greutati mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brau = a fi totdeauna gata de cearta, de bataie. – Din sl. toporu.

STEA s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (Cal cu ~ in frunte.)

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.

ISLIC, islice, s. n. Caciula de blana scumpa sau de postav, de format mare, cilindrica sau cu fundul patrat (din alt material), purtata de domni, de boieri si uneori de sotiile lor, iar mai tarziu de negustori, de lautari etc. ◊ Expr. A calca (pe cineva) pe coltul islicului sau a pocni (pe cineva) la coada islicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (inv.) slic s. n.] – Cf. tc. baslık.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.