HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

RUSALCA ~ce f. (in mitologia slava) Fiinta imaginara, ocrotitoare a apelor, cu chip de femeie frumoasa si cu coada de peste, care ademeneste tinerii si-i ineaca. /<sl. rusalka

SIRENA¹ ~e f. 1) (in mitologia greaca) Fiinta fabuloasa cu cap si corp de femeie, cu picioare si aripi de pasare, iar mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea navigatorii in locuri periculoase, unde acestia isi gaseau moartea. 2) fig. Femeie care ademeneste prin gratiile si farmecul sau. /<fr. sirene, lat. siren, ~enis

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

TRITON¹ s.m. 1. Zeitate marina greaca inchipuita cu bust de om si cu coada de peste; (p. ext.) statuie reprezentand aceasta zeitate. 2. Batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. ♦ Gen de moluste marine gasteropode. [< lat., fr. triton].

TRITON¹ s. m. 1. zeitate marina greaca cu bust de om si coada de peste. 2. batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. 3. molusca gasteropoda marina, cu o cochilie conica, lunga. (< lat., fr. triton, germ. Triton)

DESINIT IN PISCEM (lat.) termina in (coada de) peste – Horatiu, „Ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termina o femeie frumoasa in coada de peste”). Horatiu compara opera de arta lipsita de coerenta stilistica sau de idei cu o astfel de reprezentare plastica.

CALDER [cɔ:ldə], Alexander (1898-1976), sculptor american. Initial, lucrari in lemn si sirma, apoi structuri mecanice din tabla si sirma, denumite de Hans Arp „Stabile” („Vaduva neagra”) si structuri delicate, cinetice pe care Marcel Duchamp le numeste „Mobile” („Capcana cu homari si cozi de peste”).

SELACIENI s.m.pl. Subclasa de pesti cartilaginosi, avand coada impartita in doua parti inegale; (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. selaciens, cf. gr. selachos – peste cartilaginos].

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

tarbuc, tarbucuri, s.n. (reg.) sac cu coada de lemn pentru prinderea pestilor.

cacom si (vechi) cacum m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afara de virfu coadei, care e negru (putorius ermisea). Blana lui e foarte scumpa si se intrebuinteaza la mantalele suveranilor in marile ceremonii. E si emblema integritatii morale. V. si ermelin si mustelid.

PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii sportive etc. ♦ Fig. Persoana care sta in fruntea unui curent, a unei miscari; p. ext. idee calauzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecuta peste piept, in care se fixeaza coada drapelului pentru a putea fi purtat mai usor. – Port¹- + drapel (1, dupa fr. porte-drapeau).

SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasa de pesti marini cu scheletul cartilaginos, cu coada impartita in doua parti inegale, cu corpul acoperit cu solzi si cu tepi; (si la sg.) peste din aceasta subclasa. ♦ (Adjectival) peste selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. selacien.

ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

SELACIENI s. m. pl. subclasa de pesti marini cartilaginosi, cu branhii si coada heterocerca: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. selaciens)

FREGATA² ~e f. Pasare exotica marina, de talie mica, cu aripile si coada foarte lungi, care se hraneste cu pesti. /<fr. fregate, it. fregata

GANOID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti marini cu schelet osos sau cartilaginos si cu corpul lipsit de solzi, avand coada bifurcata inegal (reprezentanti: morunul, nisetrul, cega). 2) peste din acest ordin. /<fr. ganoide

TELEOSTEAN ~eni m. 1) la pl. Subclasa de pesti avand corpul acoperit cu solzi ososi si coada impartita in doua parti egale (reprezentanti: somnul, stiuca, crapul). 2) peste din aceasta subclasa. [Sil. -le-os-te-an] /<fr. teleosteen

GANOIZI s.m.pl. Ordin de pesti cu scheletul cartilaginos sau osos, numai cu bronhii, avand aripioarele si coada impartite in doua parti inegale; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. ganoid. / < fr. ganoides, cf. gr. ganos – stralucire, eidos – forma].

MACRURA s. f. peste osos, de adancime, din Marea Mediterana, cu coada foarte lunga. (< fr. macrure)

GANOID, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pesti cu scheletul partial cartilaginos, cu pielea fara solzi sau acoperita de discuri osoase, cu coada impartita in doua parti inegale; (si la sg.) peste din acest ordin. – Din fr. ganoide.

TELEOSTEAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pesti caracterizati prin coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada impartita in doua parti egale; (si la sg.) peste care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) peste teleostean. [Pr.: -le-os-te-an] – Din fr. teleosteen.

CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig fixat de o coada de lemn, cu care se trag afara din apa pestii mari. – Et. nec.

CIORPAC, ciorpace, s. n. Unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.

FAETON² ~i m. Pasare acvatica exotica, de talie medie, cu cioc ascutit si cu coada prelungita de doua pene mari, care se hraneste cu peste. [Sil. fa-e-] /<fr. phaeton

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). Lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

CHIRIGHITA ~e f. Pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata

H******C, -A adj. (Despre inotatoarea codala a unor pesti; op. heterocerc) Cu lobi egali. [< fr. h********e, cf. gr. h***s – asemanator, kerkos – coada].

TELEOSTEENI s.m.pl. Subclasa de pesti care au coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada impartita in doua parti egale, al caror tip este crapul; (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. -le-os-te-eni, sg. teleostean. / < fr. teleosteens, cf. gr. teleios – complet, osteon – os].

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

DIPLODOCUS s.m. Dinozaurian erbivor lung de peste 25 m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. [Var. diplodoc s.m. / < fr. diplodocus].

DIPLODOC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 2⁵ m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. (< fr. diplodocus)

TELEOSTEENI s. m. pl. subclasa de pesti cu coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada heterocerca: crapul. (< fr. teleosteens)

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

PLATI² s. m. peste de acvariu, vivipar, originar din Mexic si Guatemala, verde-galbui, cu doua pete mai intunecate spre varful cozii. (< germ. Platy)

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

HETEROCERC, -A adj. (Despre inotatoarea codala a unor pesti; op. h******c) Cu lobi inegali, cel dorsal mai mare decat cel ventral. [< fr. heterocerque, cf. gr. heteros – diferit, kerkos – coada].

pleter, pletere, s.n. (reg.) 1. gard de stuf, nuiele de alun si de salcie care opreste iesirea pestelui din balta in rau. 2. impletitura de nuiele; leasa. 3. nuia de impletit garduri. 4. snur sau panglica cu care isi impletesc femeile cozile. 5. parul femeilor impletit in cozi. 6. (cu sens colectiv) crengile lasate in jos la salcie sau mesteacan.

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

PESCAREL ~i m. Pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el

TRAGLA, tragle, s. f. 1. Targa de lemn folosita pentru carat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosita la caratul fanului. 2. Unealta pentru adunat paiele la stog si pentru curatat aria de gunoi. ♦ Unealta cu coada lunga pentru scos jarul si cenusa din soba sau din cuptor. 3. Unealta alcatuita dintr-o scandura si o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedala, pentru a speria pestele de sub pietre. – V. traga.

1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.

HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes