POFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de sa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.

ciort¹, ciorturi, s.n. (reg.) 1. (la coada calului) radacina cozii, cotor, butur, ciomplei, ciot, ciont. 2. rat de porc. 3. bot de cal. 4. cioc. 5. gura (de cana, de ulcior).

pavie, pavii, s.f. (reg.) cureaua de la sa, care se trece pe sub coada calului, curar, bucar, vanar, hamut.

pocla, pocle, s.f. (reg.) cureaua seii care trece pe sub coada calului.

pofilas, pofilase, s.n. (reg.) curelusa care trece pe sub coada calului, fixand saua sau hamul.

povila, povile, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixand saua sau hamul. 2. (in forma: pofila) funie cu care se leaga capul unui cal de picior (ca sa nu fuga).

pujla, pujle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoana neascultatoare si lenesa; puslama, haimana, pujlau. 3. femeie de moravuri usoare. 4. planta denumita si coada calului. 5. fanat care se coseste o singura data pe an.

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

ROSHAR s. n. Par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

ECVISETACEE, ecvisetacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen in flora actuala (coada-calului), cu frunze foarte mici, solzoase, concrescute intr-o teaca in jurul nodurilor, si care se inmultesc prin spori (Equisetum); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. equisetacees.

BARBA-SASULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.

BARBA s. 1. v. barbie. (Are o ~ proeminenta.) 2. (BOT.) teapa, (pop.) mustata. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrameasa, avrameasca, (reg.) carstaneasca, cristeneasa; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-camp-galbena, salata-de-iarna, tata-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-soparlei; barba-im-paratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptita, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-tapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-padurii, Mama-Padurii; barba-ursului v. coada-calului.

BRADISOR s. v. barba-ursului, coada-calului, cornisor, ienupar, jneapan, piedicuta.

coada-IEPEI s. v. barba-ursului, coada-calului.

coada-MANZULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.

CODAIE s. v. barba-ursului, coada-calului.

COTOR s. 1. tulpina. 2. radacina, (reg.) macau. (~ul cozii calului.) 3. (reg.) bute. (~ la penele de pasare.) 4. coada. (~ul maturii.) 5. matca, (rar) susa. (~ al unui chitantier.) 6. v. cocean.

IARBA-DE-COSITOR s. v. barba-ursului, coada-calului, pipirig.

PARUL-PORCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, paius, piedicuta, taposica.

PERIE s. v. barba-ursului, bidinea, coada-calului, pensula.

RADACINA s. 1. (BOT.) radacina laterala v. radicela; radacina secundara v. radicela, radacina laterala. 2. radacina-vietii v. ginseng. 3. cotor, (reg.) macau. (~ cozii calului.) 4. (MED.) (pop.) tatana. (~ unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (~ unui cuvant.) 6. (MAT.) radical. (~ unui numar.) 7. v. solutie.

SLABANOG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepadatoare.

coada-calului (bot.) s. f.

ROSHAR n. Par din coama sau din coada cailor, folosit in tapitarie sau la confectionarea unor tesaturi. /<germ. Roshaar

EQUISETUM s.m. 1. Arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvolta tulpinile aeriene cu ramuri si frunze in verticil. 2. coada-calului. [< fr. equisetum, cf. lat. equisaetum < equus – cal, saeta – par rigid].

ciornoglav, -a, adj., s.f. si n. (reg.) 1. (adj.) bolnav. 2. (s.f.) capra cu coarnele date pe spate. 3. (s.n.) iarba inalta cu ghimpi care se prind de cozile cailor.

percica, percele, s.f. (reg.) 1. carliont, mot (pe frunte); smoc de par pe fruntea cailor. 2. coada facuta prin impletirea parului.

porob, porobi, s.m. (reg.) 1. brad. 2. planta erbacee; coada-calului.

sihla, sihle, s.f. (reg.) 1. padure deasa de copaci tineri; hatis. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (in forma: silha) trunchi de copac. 4. (in forma: silha) nume de planta; coada-calului.

siruslita, siruslite, s.f. (reg.) coada-calului.

stremeleag, stremelege si stremeleaguri, s.n. si stremelegi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpina fara ramuri sau fara frunze. 2. (s.n.) bat, bata. 3. (s.n.) furca de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasa a fructului de porumb, fara boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care creste parul. 6. (s.m.) om inalt si slab.

EQUISETUM ECVIZE-/ s. m. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvolta tulpinile aeriene cu ramuri si frunze in verticil; coada-calului. (< fr., lat. equisetum)

PTERIDOFITE (‹ fr. {i}; {s} gr. pterid „feriga” + phyton „planta”) s. f. pl. (In sistemele traditionale de clasificare) Increngatura de plante superioare, stravechi (primele plante de uscat aparute), cu corpul diferentiat in radacina, tulpina si frunze si care se inmultesc prin spori (ex. bradisorul, coada-calului, ferigile). Se mai numesc criptogame vasculare.

costrusez v. tr. (d. costrus). Est. Insemn coama si coada cailor pin [!] taieturi.

STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixeaza in partea posterioara a calului, sub coada. – Lat. struppus.

cobie, cobii, s.f. (reg.) 1. noada (la om), tartita (la animale). 2. radacina cozii (la cal). 3. (reg.) iades (la pasari). 4. locul gol de langa soldul vitelor; flamanzare, cof.

ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitura. – Var. ciomp. Creatie expresiva, probabil identica lui ciup, cu infix nazal, ca in ciut › ciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (bustean decojit; la cai, radacina cozii); ciumpav, adj. (schiop; animal cu coarnele sau urechile taiate), care a fost apropiat uneori de bg. cup(av) „cu urechile taiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csampas „schiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creatie spontana, cu aceeasi intentie expresiva ca in it. ciampa „schiop”, germ. schampeln „a schiopata”; ciupavi, vb. (a taia; a taia urechile; a rani; a vatama; a lasa pe cineva schiop).

tui (-iuri), s. n. – Insemn militar turc; care consta intr-un anumit numar de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. si Mold.), legate la capatul unei lanci rosii. Tc. tuy (Seineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, inv.

BUCIUC, buciucuri, s. n. (Turcism inv.) Steag tataresc, alcatuit dintr-o jumatate de coada de cal fixata de o prajina. – Tc. bucuk.

aparator, -oare adj. Care apara. S. m. Avocat de o treapta mai joasa si care pledeaza numai pe la judecatorii. S. f., pl. ori. Lucru care apara, care fereste de lovituri, de lumina s. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fringhie intre vasele plutitoare s. a.). Pomatuf [!] mare de coada de cal (de pene de hirtie) de alungat mustele ori de sters colbu. (Acesta se numeste si batatoare).

bungeac (ea dift.) n., pl. inuz. uri (var. din bunciuc, adica „tui, coada de cal, planta echisetacee”. La Cdr. sirb. bucjak, faget). Nord. Muschi vegetal care formeaza frumosu covor al muntilor. Trans. Putregai gros compus din vreascuri si frunze in vagauni. – Si bugeac.

crinolina f., pl. e (fr. crinoline, d. crin, par de coama ori de coada de cal; it. crino, par de la coama, crinolino, o pinza, d. lat. crinis, par). Stofa de par de cal. Fusta de par de cal si (pin [!] ext.) fusta infoiata, malacov.

BUCIUC, buciucuri, s. n. Steag turcesc sau tataresc, alcatuit dintr-o jumatate de coada alba de cal fixata de o prajina. – Din tc. bucuk.

TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcatuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o maciulie de metal) in varf, cu doua sau cu trei cozi albe de cal impletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii si rangului unor inalti demnitari din fostul Imperiu Otoman si din tarile vasale lui. – Din tc. tug.

TUI ~iuri n. inv. Steag turcesc constand dintr-o lance rosie cu semiluna in varf, cu cozi albe de cal, prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii si al rangului. /<turc. tug

costrusa vb. I (reg.) a insemna caii tineri la coada si la coama.

felezui, felezuiesc, vb. IV (reg.) 1. a curati locul de ramasitele graului vanturat cu felezeul (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se gati frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada.

TUI¹, tuiuri, s. n. (Inv.) Steag turcesc alcatuit din doua sau trei cozi albe de cal, atarnate de o lance cu semiluna in varf, constituind un semn distinctiv al unor inalti demnitari din fostul imperiu otoman si din tarile vasale lui. ♦ Comandant, capetenie. – Tc. tug.

sederes, -a, adj. (reg.) 1. vinetiu. 2. (despre cai) cu coama si coada de alta culoare decat restul corpului.

abras (est) si iabras (vest), -a adj. (turc. abras, d. ar. ebres, breaz, adica „insemnat, suspect”). Patat pe supt pintece ori pe supt coada, si deci urit: cal abras. Azi. Fig. Rau, veninos, afurisit: om abras. Adv. S' a purtat abras

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

strajnicit adj. m. (reg.; despre cai) care are coama si coada retezate.

CRUPA s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, intre sale si baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. forma de relief din doua versante care se unesc dupa o linie. (< fr. croupe)

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

nestemnic, -a, adj. (reg.) 1. foarte dibaci, foarte priceput; nazdravan. 2. (despre cai) care are o pata alba sub coada. 3. nepriceput.

birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.

SARG, -A, sargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu parul de pe corp galben deschis, iar cel din coama, coada si extremitatile picioarelor de culoare neagra. ♦ (Substantivat) cal cu parul galben deschis. – Din magh. sarga.

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

snipuit, -a, adj. (reg.; despre cai) cu par putin in coama si pe coada.

CRUPA s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se intinde din regiunea lombara pana la coada. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Forma de relief compusa din doua versante care se unesc dupa o linie; prelungire a unui m*****n. [< fr. croupe].

SAPA² ~e f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioara a trunchiului, de la sale pana la baza cozii; crupa. /cf turc. sap, sb., bulg. sapa

ROTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre coroa-na pomilor, coada pasarilor etc.) Care are forma unei roti; rotund; circular. Mar ~. 2) (despre parul cailor) Care are pete de alta culoare decat restul parului. /roata + suf. ~at

pantis, -a, adj. (reg.; despre cai) cu parul de pe corp galben deschis, iar cel de pe coama si coada negru; sarg.

SOIM ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. cal sprinten si aprig. /<ung. solyom

buhai m., pl. tot asa (rut. buhai, rus. bugai, d. turc. buga, id. buhac, bufnita; bg. buga; ung. [d. rom.] buhay. V. buha). Taur (V. bic). Popusoi care nu rodeste (adica care se deosebeste din multime ca „tauru’ntre boi”). S.n., pl. uri sau e. Stup care nu roieste intr’o vara. (V. paroi). Cofa ori putinica astupata c’o pele intinsa de care atirna o codita de par de cal si care, cind e trasa cu mina uda si bine spalata, vibreaza imitind mugetu taurului (Cu asta, in Mold. si aiurea, baietii merg din casa’n casa in ultima zi a anului tragind de coada buhaiului, sunind dintr’un clopot si recitind „plugusoru”): a umbla cu buhaiu. Bucoi (Olt., Munt.). – In Ial. si buga (bg. turc.), m., pl. bugi, taur. V. duba.

STEA s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (cal cu ~ in frunte.)