priscalau s.n. (reg.) 1. inchizator de lemn la o usa. 2. clanta la usa. 3. puscarie, inchisoare.

podnag s.n. (reg.) clanta la usa.

snala, snali si snale, s.f. (reg.) 1. clanta la usa. 2. agrafa; bold.

CLANT, (1) interj., (2) clanturi s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita sunetul produs de clanta usii, de izbirea falcilor sau a dintilor, de tacanitul foarfecelor, de inchiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumet si peior.) gura. Expr. (Inv.) A tine clant = a putea face fata intr-o disputa verbala, intr-o controversa cu cineva. – Onomatopee.

CLAMPA ~e f. Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clanta. ◊ A fi (beat) ~ a fi intr-o stare inaintata de ebrietate. /v. a clampani

clempus, clempuse, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prajina. 3. carlig sau scoaba pe care se reazema clanta usii. 4. fasie subtire de lemn care loveste spitele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

manuna, manuni, s.f. (reg.) 1. clanta usii. 2. manunchi. 3. grup de fire la depanat pe un ghem.

tracsaritoare, tracsaritori, s.f. (reg.) clanta usii; inchizatoare rudimentara.

IVAR, ivare, s. n. 1. clanta (la usa). 2. Incuietoare (la usa), zavor. – Cf. sas. virol (= germ. Wirbel „surub”).

clantaNI, clantanesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinti) a se ciocni unul de altul cu zgomot si in mod ritmic (de frig, de frica etc.); (despre falcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prazii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmica a unor obiecte de metal sau de sticla. ♦ A apasa repetat, cu violenta si cu zgomot de clanta unei usi. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecari. ♦ Refl. recipr. A se certa (usor), a se ciorovai. [Var.: (pop.) clentani, clenteni vb. IV.] – Clant + suf. -ani.

clenci (clenciuri), s. n. – 1. Creanga cu bifurcatiile taiate partial de care se pot agata obiecte diverse. – 2. Bifurcatie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creanga. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limba de catarama. – 6. clanta de usa. – 7. Incurcatura, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscuta, cu exceptia faptului de a fi vorba de o creatie din familia lui clant. Cihac, II, 61, il punea in legatura cu sl. kljuci „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klecka „aschie” si DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klince „cui de potcoava”. – Der. clenciuros (var. inv. clincios), adj. (noduros). DAR pune in legatura cu clenci adj. inclincit (imperecheat; se spune despre ciini).

IVAR ~e n. inv. 1) Inchizatoare primitiva la usile caselor taranesti constand dintr-un maner metalic montat la broasca; clanta. 2) Incuietoare (la usi, ferestre etc.) constand dintr-o bara metalica orizontala mobila, care intra intr-o ureche fixata pe toc; zavor. /<germ. Wirbel

VERVER, ververe, s. n. (Reg.) clanta, clampa, ivar la usa. – Comp. germ. Wirbel.

clanta f., pl. e (d. clant si ruda cu germ. klinke si fr. clenche, clanta). Ratez [!] feru care tine inchisa o usa primitiva. (V. clampa si broasca). Fig. Clant, clantaneala: a te lua la clanta cu cineva. Om care clantaneste mult, flecar: ce clanta de femeie! – In Ban. Olt. cleanta, pl. clente. V. colatau.

clanta, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

CLAMPA, clampe, s. f. (Reg.) clanta. ♦ Limba de metal care se reazama pe clempus pentru a inchide usa. [Var.: cleampa s. f.] – Din clampani (derivat regresiv).

clanta ~e f. 1) Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clampa. 2) fig. depr. Organ al vorbirii; gura. ◊ Tine-ti ~a! taci! nu mai vorbi! [G.-D. clantei] /Din clant

clanta s. ivar, incuietoare, (reg.) zimpirig, (Mold.) clampa, (Transilv.) clenci, (Ban.) clentaica, (prin Transilv.) ratez, (Ban.) snala, (Transilv. si Olt.) verver. (~ la broasca usii.)