Rezultate din textul definițiilor
sclimpus, sclimpusuri, s.n. (reg.; de obicei la pl.) 1. copaci, clesti de lemn sau de plastic cu care se prind rufele de franghie; cioace, carlige. 2. carlig la clampa usii; clempus. 3. (in forma: sclipus) cui de lemn de care se atarna ceva.
CLANTA ~e f. 1) Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clampa. 2) fig. depr. Organ al vorbirii; gura. ◊ Tine-ti ~a! taci! nu mai vorbi! [G.-D. clantei] /Din clant
CLEMPUS ~uri n. Scoaba pe care se sprijina clampa cand se inchide usa. /clampa + suf. ~us
VERVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanta, clampa, ivar la usa. – Comp. germ. Wirbel.
clanta f., pl. e (d. clant si ruda cu germ. klinke si fr. clenche, clanta). Ratez [!] feru care tine inchisa o usa primitiva. (V. clampa si broasca). Fig. Clant, clantaneala: a te lua la clanta cu cineva. Om care clantaneste mult, flecar: ce clanta de femeie! – In Ban. Olt. cleanta, pl. clente. V. colatau.
CLEMPUS, clempusuri, s. n. Bucata de fier in forma de carlig, pe care se sprijina clampa cand se inchide usa. – Cleampa + suf. -us.
clampa ~e f. Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clanta. ◊ A fi (beat) ~ a fi intr-o stare inaintata de ebrietate. /v. a clampani
clampa, clampe, s. f. (Reg.) Clanta. ♦ Limba de metal care se reazama pe clempus pentru a inchide usa. [Var.: cleampa s. f.] – Din clampani (derivat regresiv).
CLANTA s. ivar, incuietoare, (reg.) zimpirig, (Mold.) clampa, (Transilv.) clenci, (Ban.) clentaica, (prin Transilv.) ratez, (Ban.) snala, (Transilv. si Olt.) verver. (~ la broasca usii.)
CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.
clempus n., pl. e si uri (ruda cu cleampa, clampa; rus. kleapys, un fel de clempus. V. sclimpus). Mold. Foraibar, zavoras format dintr´un surub indoit si latit la capatu care ramine afara si se intoarce dupa voie. Bucatica de fer [!] pe care se sprijina ratezu cind e usa inchisa.