A PICHETA² ~ez tranz. (cladiri administrative, institutii etc.) A avea in supraveghere o anumita perioada de timp pentru a obtine ceva (revendicari, decizii, demisionari etc.). /<fr. piqueter

MINISTER ~e n. 1) Organ central al administratiei de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Institutie care reprezinta acest organ administrativ. 3) cladirea unde se afla aceasta institutie. /<fr. ministere

stolnicie s.f. (inv.) 1. slujba, functia stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioada in care cineva detinea aceasta slujba. 2. institutie administrativa care se afla sub conducerea stolnicului; cladire in care se afla aceasta institutie.

CAPITANIE, capitanii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativa si politieneasca care dirijeaza activitatea unui port. ♦ cladire in care este instalata administratia unui port. 2. (Inv.) Detasament condus de un capitan. – Capitan + suf. -ie.

AEROGARA, aerogari, s. f. Ansamblu de cladiri aflate pe un aeroport, care adapostesc serviciile administrative pentru traficul aerian de pasageri si de marfuri. – Fr. aerogare.

CVARTAL, cvartale, s. n. I. 1. (Inv.) A patra parte dintr-un oras. ◊ Cartier, mahala. 2. Portiune unitara dintr-o localitate, reprezentand o suprafata de teren strabatuta de strazi pe care sunt construite locuinte, magazine sau alte cladiri, gradini etc. cu caracter social-cultural; microraion. 3. Parte administrativa a unui oras; sector. II. Trimestru. [Var.: cuartal s. n.] – Din rus. kvartal, germ. Quartal.

PREFECTURA, prefecturi, s. f. 1. (In Roma antica) Oras sau municipiu lipsit de dreptul de a-si alege magistrati. 2. Institutie care constituie forul administrativ si politienesc suprem dintr-un judet, reprezentand aici puterea centrala; cladire in care isi are sediul aceasta institutie. 3. Functia de prefect; timpul cat prefectul isi exercita aceasta functie. – Din lat. praefectura, fr. prefecture.

METOC, metocuri, s. n. Manastire mica, subordonata administrativ unei manastiri mai mari; proprietate imobiliara a unei manastiri; spec. cladire care apartine unei manastiri si care serveste ca loc de gazduire. [Var.: metoh, (reg.) mitoc s. n.] – Din sl. metohu.

MITROPOLIE, mitropolii, s. f. 1. Institutie administrativa a Bisericii ortodoxe, superioara episcopiei si inferioara patriarhiei, avand in frunte un mitropolit. 2. Biserica si cladirile anexe care constituie sediul unei mitropolii (1). 3. Functie de mitropolit. – Din sl. mitropolija.

PAROHIE, parohii, s. f. 1. Cea mai mica unitate administrativa bisericeasca; comunitate religioasa crestina condusa de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. cladire in care se afla locuinta si cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.

DIVAN, divane, s. n. I. Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. II. 1. (In Imperiul Otoman) Consiliu cu atributii politice, administrative si juridice, alcatuit din cei mai inalti demnitari; (in tarile romanesti) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, sedinta a divanului (II 1). ♦ Sala, cladire in care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare si de consfatuire. 2. (Inv.) Judecata, proces. ◊ Expr. (Glumet) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postuma de versuri apartinand unui poet oriental. [Pl. si: divanuri] – Din tc. divan.

CURTE ~ti f. 1) Loc ingradit in jurul unei cladiri, al unei case; ograda. ◊ De ~ care traieste pe langa om; de casa; domestic. 2) Casa mosierului; conac. ~ boiereasca. 3) Palat de resedinta al unui suveran. 4) Instanta judecatoreasca sau administrativa. ~ de apel. ~ de casatie. ~ martiala. 5) Atentie deosebita acordata unei femei cu scopul de a-i castiga simpatia sau dragostea. [G.-D. curtii] /<lat. curtis

CANTON, cantoane, s. n. 1. cladire inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea cailor de comunicatie (servind si ca locuinta pentru cantonier). 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. – Fr. canton.

CANTON ~oane n. 1) cladire inzestrata cu utilaj necesar pentru supravegherea si intretinerea unei cai de comunicatie si in care locuieste cantonierul. 2) Subdiviziune silvica condusa de un padurar. 3) Locuinta a padurarului aflata pe teritoriul acestei subdiviziuni. 4) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala. /<fr. canton

CANTON, cantoane, s. n. 1. cladire din imediata vecinatate a unei cai de comunicatie, inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea acesteia si care serveste si ca locuinta pentru cantonier. 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. 4. Fiecare dintre statele care compun Confederatia Elvetiana. – Din fr. canton.

CANTON s.n. 1. cladire construita langa o sosea sau langa o cale ferata, inzestrata cu aparate de semnalizare, de protectie si de supraveghere a drumurilor respective, servind si ca locuinta cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta de padurar. 3. Unitate teritorial-administrativa care se intalneste in unele tari (Elvetia, Franta etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. [< fr. canton].

CANTON s. n. 1. cladire construita langa o sosea sau cale ferata, pentru semnalizare, protectie si supraveghere a drumurilor respective; locuinta cantonierului. 2. unitate de supraveghere, intretinere si urmarire a lucrarilor din cadrul unui sistem de desecare, irigatii, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta acestuia. 4. unitate teritorial-administrativa in unele tari (Elvetia, Franta). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. 6. (herald.) piesa de forma patrata, a noua parte dintr-un scut, intr-un colt al acestuia. (< fr. canton)

LOCAL, -A, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. cladire sau grup de incaperi de utilitate publica (ocupate de o intreprindere, de o institutie etc.). ♦ Sala special amenajata unde se serveste publicului mancare sau bautura; restaurant, birt, bodega. 2. Adj. Particular si caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autoritati locale = autoritati care exercita functii administrative pe un teritoriu restrans, delimitat, potrivit impartirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei intreprinderi provenind din posibilitati proprii sau de pe teritoriul restrans pe care se afla ea. Tratament local = tratament care se aplica direct pe locul bolnav. Anestezie locala = anestezie facuta numai la partea corpului care trebuie supusa unei interventii chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. – Din fr. local.

CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) Numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.