MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvolta pe suprafata substantelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pasla, cenusiu sau verzui, si care provoaca degradarea mediului pe care se dezvolta; p. ext. igrasie; mucezeala. [Var.: mucigai s. n.] – Din muced.

BASIDIOMICETA, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasa de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formeaza la exterior, pe basidii; (si la sg.) ciuperca facand parte din aceasta clasa. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycetes.

FICOMICETE s. f. pl. Clasa de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, avand miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycetes.

MUCEGAI ~uri n. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvolta pe suprafata unor substante organice, obiecte umede etc.; mucezeala. ◊ A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-si pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced

MUCEZEALA ~eli f. 1) v. A MUCEZI. 2) Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvolta pe suprafata unor substante organice, obiecte umede etc.; mucegai. /a mucezi + suf. ~eala

NOSEMA s.f. 1. (Bot.) ciuperca saprofita parazita, care traieste in tubul digestiv al viermilor de matase. 2. Nosemoza. [< fr. nosema, cf. gr. nosos – boala].

ASCOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci saprofite sau parazite care se inmultesc prin spori. (< fr. ascomycetes)

BAZIDIOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci saprofite sau parazite care se inmultesc prin bazidiospori. (< fr. basidiomycetes)

NECROFITA adj., s. f. (ciuperca saprofita) care se hraneste pe tesuturile gazdei omorate in prealabil, cu ajutorul unor enzime. (< fr. necrophyte)

NOSEMA s. f. ciuperca saprofita parazita, in tubul digestiv al viermilor de matase. (< fr. nosema)

PENICILLIUM s. m. specie de ciuperca saprofita care se formeaza pe paine, pe aluat; mucegai. (< fr. penicillium)

ASCOMICETE (‹ fr. {i}; {s} gr. askos „burduf” + mykes „ciuperca”) s. f. pl. Clasa de ciuperci saprofite, parazite care traiesc in simbioza, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente; se inmulteste prin spori formati in asca. Unele sint folositoare (ex. zbirciogul, drojdia de bere), altele daunatoate (Sphaerotheca mors-uvae, care provoaca fainarea agrisului si coacazului).

MICROMICETE s. f. pl. ciuperci foarte mici, saprofite sau parazite, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. micromycetes)

MICROMICETE s. f. pl. Ciuperci mici, parazite sau saprofite, care nu pot fi vazute decat cu ajutorul aparatelor de marit. – Din fr. micromycetes.

FICOMICETE s.f.pl. Clasa de ciuperci inferioare, cuprinzand mucegaiurile saprofite si parazite. [< fr. phycomycetes, cf. gr. phykos – alga, mykos – ciuperca].

SIFOMICETE s.f. pl. (Bot.) Clasa de ciuperci inferioare, cuprinzand mucegaiurile saprofite sau parazite; (la sg.) ciuperca din aceasta clasa. [Var. sifonomicete s.f. pl. / < fr. siphomycetes, cf. gr. siphon – tub, mykes – ciuperca].

FICOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite si parazite; sifomicete. (< fr. phycomycetes)

ciuperca (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

ciuperca, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.