Rezultate din textul definițiilor
HELMINTOSPORIOZA, helmintosporioze, s. f. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci parazite, manifestata prin aparitia pe frunze a unor pete brune, in dreptul carora tesuturile se rup. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. helminthosporiose.
IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.
USTILAGINALE s. f. pl. Ordin de ciuperci parazite care provoaca diferite boli plantelor cultivate. – Din fr. ustilaginales.
MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.
ANTRACNOZA, antracnoze, s. f. Boala a unor plante provocata de ciuperci parazite si care se manifesta prin aparitia unor pete brune-rosietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini si fructe. – Din fr. anthracnose.
PUSTULA, pustule, s. f. 1. (Med.) Leziune a pielii care se prezinta ca o vezicula plina de puroi. ◊ Pustula maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. (Bot.) Vezicula care se formeaza pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din lat. pustula, fr. pustule.
ONICOMICOZA, onicomicoze, s. f. (Med.) Boala a unghiilor cauzata de unele ciuperci parazite. – Din fr. onychomycose.
FAINARE s. f. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci parazite si caracterizata prin aparitia la suprafata organelor atacate a unui strat fainos, alb-cenusiu. [Pr.: -fa-i-] – Din faina.
MICOZA, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.
ERISIFACEE, erisifacee, s. f. (La pl.) Familie de ciuperci parazite care provoaca la unele plante diverse boli; (si la sg.) ciuperca din aceasta familie. – Din fr. erisifacees.
ANTRACNOZA f. Boala a plantelor provocata de ciuperci parazite, care se manifesta prin aparitia de pete brune pe frunze si pe fructe. /<fr. anthracnose
FAINARE f. Boala a plantelor, cauzata de ciuperci parazite, care se manifesta prin depuneri fainoase sub forma de pete brune-cenusii pe lastarii si frunzele atacate. [Sil. fa-i-] /faina + suf. ~are
FICOMICETA ~e f. 1) la pl. Clasa de ciuperci parazite care provoaca mana cartofului si a tomatelor. 2) ciuperca din aceasta clasa. /<fr. phycomycetes
MALURA f. 1) Boala care ataca unele plante graminee, cauzata de ciuperci parazite ce distrug continutul boabelor, formand in interiorul lor o pulbere neagra. 2) ciuperca microscopica care produce aceasta boala. 3) Pulberea neagra din interiorul boabelor atacate de aceasta ciuperca. [G.-D. malurii; Acc. si malura] /cf. ngr. meluri
MICOZA ~e f. 1) Boala provocata de microbi vegetali, care ataca pielea, unghiile, parul. 2) Boala infectioasa a plantelor cauzata de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose
MONILIOZA ~e f. Boala a pomilor fructiferi, provocata de unele ciuperci parazite, care se manifesta prin aparitia de mucegai pe fructe. [Sil. -li-o-] /<fr. moniliose
OIDIUM n. 1) Stadiu de dezvoltare a unor ciuperci parazite, cand sporii, care asigura inmultirea lor, formeaza pe organele plantelor atacate un strat fainos, cenusiu. 2) Boala, mai ales a vitei de vie, provocata de acesti spori; fainare. [Sil. -di-um-] /<fr. oidium
RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis
MICETOM s.n. (Med.) Tumoare inflamatorie provocata prin dezvoltarea in organism a unei ciuperci parazite. [Pl. -oame. / < fr. mycetome].
SPOROTRICOZA s.f. (Med.) Boala provocata de unele ciuperci parazite, care se manifesta prin limfangita. [< fr. sporotrichose, cf. gr. spora – spor, thrix – par].
USTILAGINALE s.f.pl. Ordin de ciuperci parazite care traiesc pe vegetale, producandu-le diferite boli; (la sg.) ciuperca din acest ordin. [Sg. ustilaginala. / < fr. ustilaginales].
ANTRACNOZA s.f. Boala a unor plante provocata de anumite ciuperci parazite. [< fr. anthracnose, cf. gr. anthrax – antrax, nosos – boala].
OIDIUM s.n. (Biol.) 1. Nume dat unor ciuperci parazite care ataca, mai ales in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, in special ale vitei de vie. 2. Boala a plantelor produsa de aceste ciuperci. [Pron. -o-i-di-um. / < fr. oidium].
ONICOMICOZA s.f. (Med.) Boala a unghiilor datorita unor ciuperci parazite. [< fr. onychomycose, cf. gr. onyx – unghie, mykes – ciuperca].
ERISIFACEE s. f. pl. familie de ciuperci parazite, care provoaca diverse boli la unele plante. (< fr. erisifacees)
MICETOM s. n. tumefactie inflamatorie provocata prin dezvoltarea in organism a unei ciuperci parazite. (< fr. mycetome)
MICOZA1 s. f. boala la plante si animale provocata de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose)
NECROFAG, -A adj. (despre animale, insecte, ciuperci parazite; si s.) care se hraneste cu corpurile organismelor moarte. (< fr. necrophage)
NECROGEN, -A adj. (despre ciuperci parazite) care se dezvolta pe o planta moarta. (< fr. necrogene)
ONICOMICOZA s. f. boala a unghiilor datorata unor ciuperci parazite. (< fr. onychomycose)
iasca s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iasca. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eske, aske (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. eche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iesti (DAR), este practic iesita din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), tig. yeska (Wlislocki 92).
INSECTOFUNGICID, -A, insectofungicizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care combate insectele daunatoare si ciupercile parazite. 2. S. n. Substanta chimica folosita pentru combaterea insectelor daunatoare si a ciupercilor parazite. – Insecta+fungicid.
TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.
VINETEALA, vineteli, s. f. 1. Vanataie. 2. (Pop.) Scrobeala albastra, albastreala (pentru rufe). 3. Boala a vitei de vie produsa de o ciuperca parazita, care se manifesta prin aparitia unor pete brune-rosietice pe fata superioara a frunzelor. – Vanat + suf. -eala.
OIDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.
ECTOENDOPARAZITA, ectoendoparazite, s. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta atat la suprafata, cat si in interiorul plantei-gazda. – Din fr. ectoendoparasite.
ECTOparazit, -A, ectoparaziti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Si substantivat) Care traieste ca parazit pe suprafata corpului omului si al animalelor. 2. S. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta la suprafata organelor atacate. – Din fr. ectoparasite.
ENDOparazit, -A, endoparaziti, -te, subst., adj. 1. S. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei-gazda, provocand boli grave. 2, S. m. si f., adj. (Animal) care traieste ca parazit in organele interne ale corpului omenesc si al animalelor. – Din fr. endoparasite.
RUGINITA, ruginite, s. f. 1. Numele a doua plante: a) planta erbacee cu frunze mici, inguste la baza si dintate la varf (Asplenium ruta muraria); b) strasnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. ciuperca parazita care ataca si distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugina + suf. -ita.
CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis
CORN2 ~uri n. 1): ~ul abundentei (sau belsugului) corn cu fructe si flori simbolizand belsugul. 2) Franzeluta in forma de semicerc. 3):~ul lunii luna in prima si in ultima faza, cand se aseamana cu o secera. 4) :~ul-secarei ciuperca parazita la unele cereale. /<lat. cornu
FAVUS n. Boala contagioasa a pielii, cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin caderea parului la om si la animale, a penelor la pasari. /<fr. favus
FUMAGINA ~e f. Boala a plantelor cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin depuneri de culoare neagra pe locurile atacate. /<fr. fumagine
FUNGICID ~da (~zi, ~de) si substantival (despre substante) Care ucide ciupercile (parazite). /<fr. fongicide
IASCA f. 1) ciuperca parazita lemnoasa, in forma de copita, care creste pe trunchiul unor arbori. 2) inv. Material preparat din aceasta ciuperca si folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca
INSECTOFUNGICID ~da (~zi, ~de) si substantival Care ucide insectele si ciupercile parazite. /insecta + fungicid
MANA f. 1) Planta exotica, criptograma, bogata in amidon. 2) ciuperca parazita care provoaca unele boli la plantele cultivate. ~a vitei de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundenta; belsug. ~a livezilor. 4) bis. Hrana pe care se crede ca Dumnezeu o trimitea israelitilor, in fiecare dimineata, in desertul Arabiei. /<sl. mana, ngr. manna
PUSTULA ~e f. 1) med. Bubulita cu puroi. 2) bot. Umflatura pe tulpina sau pe frunzele plantelor, provocata de ciupercile parazite. /<lat. pustula, fr. pustule
RAPAN n. 1) Boala contagioasa a pielii, asemanatoare cu raia, frecventa la animale (mai rar la oameni), cauzata de o ciuperca parazita. 2) Strat de murdarie pe piele. 3) Boala a plantelor agricole care se manifesta prin aparitia unor cruste pe tesuturi, incetinind sau oprind cresterea. /Orig. nec.
TACIUNE ~i m. 1) Ramasita provenita din arderea incompleta a unui corp. 2) Carbune care arde mocnit. ◊ Negru ca ~ele foarte negru. 3) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, provocata de o ciuperca parazita; carbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis
TRICOFITON ~i m. ciuperca parazita care traieste pe pielea acoperita cu par a omului si a animalelor, provocand imbolnavirea tesuturilor infectate si caderea parului. /<fr. trichophyton
MONILIAZA s.f. 1. Boala a pomilor fructiferi, produsa de o ciuperca parazita. 2. Candidoza. [Pron. -li-a-, var. monilioza s.f. / < fr. moniliase].
OIDIE s.f. Forma speciala de conidie care se detaseaza de pe extremitatea unor filamente ale miceliului ciupercilor parazite, asigurand inmultirea vegetativa. (din fr. oidie)
SCATOFIL, A adj. 1. (Despre ciuperci, paraziti) Care traieste, creste pe excremente. 2. Suferind de scatofilie. [< fr. scatophile].
TRICOFITON s.n. ciuperca parazita care provoaca imbolnavirea pielii si a parului. [< fr. trichophyton].
INSECTOFUNGICID, -A adj., s.n. (Substanta) care serveste la combaterea insectelor si a ciupercilor parazite. [Et. incerta].
pepe, pepi, s.f. (reg.) 1. insecta, gaza; gandac (licurici, molie, plosnita etc.). 2. baligar. 3. (art.) fiinta urata imaginara cu care sunt speriati copiii; caua, uraciune, balaur, diavol. 4. specie de ciuperca parazita care produce mana vitei de vie.
PUSTULA s.f. 1. (Med.) Bubulita purulenta pe piele. 2. (Bot.) Ingramadire de spori sau de conidii, provocata de ciupercile parazite sub cuticula sau epiderma plantei-gazda. [< lat. pustula, fr. pustule].
CRIPTOGAMIC, -A adj. 1. referitor la criptogame. 2. (despre afectiuni) cauzat de o ciuperca parazita. (< fr. cryptogamique)
ECTOENDOparazit s. m. ciuperca parazita la suprafata si in interiorul plantei gazda. (< fr. ectoendoparasite)
ENDOFIT, -A I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care traieste in interiorul unor plante. II. s. f. ciuperca parazita ale carei micelii se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei gazda. (< fr. endophyte)
INSECTOFUNGICID, -A adj., s. n. (substanta) care combate insectele si ciupercile parazite. (< insecto- + fungicid)
MONILIOZA s. f. 1. boala a pomilor fructiferi, produsa de o ciuperca parazita. 2. candidoza; moniliaza. (< fr. moniliose)
OIDIUM s. n. 1. ciuperca parazita care ataca, in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, ale vitei de vie, producand pete cenusii-fumurii. 2. boala a plantelor produsa de aceasta ciuperca. (< fr. oidium)
PUSTULA s. f. 1. vezicula purulenta pe piele. ♦ ~ maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. ingramadire de spori ori de conidii, provocata de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr. pustule, lat. pustula)
TRICOFITON s. n. ciuperca parazita care provoaca imbolnavirea pielii capului. (< fr. trichophyton)
malura (maluri), s. f. – Taciune, ciuperca parazita a griului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gargarita” (Scriban). – Der. malurit, adj. (atacat de malura); malurici, s. m. (planta, Orobus niger), numita asa pentru ca la uscare devine neagra, ca acoperita de malura; maluros, adj. (cu malura).
CECIDIE s. f. Excrescenta pe diferite organe ale plantelor, provocata de unii paraziti (bacterii, ciuperci sau insecte); gala2. – Din fr. cecidie.
UREDINALA, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care traiesc pe plantele fanerogame, producand boala numita rugina; (si la sg.) ciuperca din acest ordin. – Din fr. uredinales.
PERONOSPORA, peronospore, s. f. Nume dat mai multor ciuperci inferioare, parazite pe plantele fanerogame. [Var.: peronospora s. f.] – Din lat. peronospora.
MICROMICETE s. f. pl. ciuperci mici, parazite sau saprofite, care nu pot fi vazute decat cu ajutorul aparatelor de marit. – Din fr. micromycetes.
DERMATOFITIE, dermatofitii, s. f. Boala de piele provocata de ciuperci microscopice parazite, localizate in pielea capului, in tesutul subcutanat si la radacina parului. – Din fr. dermatophitie.
MICROSPORUM s.n. Gen de ciuperci ascomicete parazite care traiesc in pielea omului. [< fr. microsporum].
NOSEMA s.f. 1. (Bot.) ciuperca saprofita parazita, care traieste in tubul digestiv al viermilor de matase. 2. Nosemoza. [< fr. nosema, cf. gr. nosos – boala].
PERONOSPORE s.f.pl. ciuperci inferioare parazite pe plante. [Sg. peronospora. / cf. fr. peronosporacees].
SPOROTRIC s.m. ciuperca ascomiceta parazita, care provoaca sporotricoza. [< fr. sporotriche].
UREDINALE s.f.pl. (Bot.) Ordin de ciuperci microscopice parazite pe vegetale, unde produc rugina graului; (la sg.) ciuperca din acest ordin. [Sg. uredinala. / < fr. uredinales].
ANTRACNOZA s. f. boala a plantelor provocata de unele ciuperci microscopice parazite, care se manifesta prin pete brune sau rosietice pe frunze, tulpini si fructe. (< fr. anthracnose)
NOSEMA s. f. ciuperca saprofita parazita, in tubul digestiv al viermilor de matase. (< fr. nosema)
USTILAGINALE s. f. pl. ordin de ciuperci bazidiomicete parazite pe vegetale, carora le produc diferite boli. (< fr. ustilaginales)
ASCOMICETE (‹ fr. {i}; {s} gr. askos „burduf” + mykes „ciuperca”) s. f. pl. Clasa de ciuperci saprofite, parazite care traiesc in simbioza, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente; se inmulteste prin spori formati in asca. Unele sint folositoare (ex. zbirciogul, drojdia de bere), altele daunatoate (Sphaerotheca mors-uvae, care provoaca fainarea agrisului si coacazului).
BASIDIOMICETA, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasa de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formeaza la exterior, pe basidii; (si la sg.) ciuperca facand parte din aceasta clasa. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycetes.
CANCER, cancere, s. n. 1. Termen general care denumeste diverse forme de tumori maligne ce se caracterizeaza printr-o inmultire excesiva a tesuturilor unor organe; neoplasm, rac. 2. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (In sintagmele) Tropicul Cancerului = Tropicul Racului. Zodia Cancerului = zodia Racului. 4. (Fig.) Flagel. – Din fr., lat. cancer.
MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvolta pe suprafata substantelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pasla, cenusiu sau verzui, si care provoaca degradarea mediului pe care se dezvolta; p. ext. igrasie; mucezeala. [Var.: mucigai s. n.] – Din muced.
FICOMICETE s. f. pl. Clasa de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, avand miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycetes.
CANCER n. 1) Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boala a plantelor provocata de anumite ciuperci si bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea si corespunzand calendaristic perioadei dintre 22 iunie si 22 iulie. /<lat., fr. cancer
MUCEGAI ~uri n. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvolta pe suprafata unor substante organice, obiecte umede etc.; mucezeala. ◊ A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-si pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced
MUCEZEALA ~eli f. 1) v. A MUCEZI. 2) Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvolta pe suprafata unor substante organice, obiecte umede etc.; mucegai. /a mucezi + suf. ~eala
SIFOMICETE s.f. pl. (Bot.) Clasa de ciuperci inferioare, cuprinzand mucegaiurile saprofite sau parazite; (la sg.) ciuperca din aceasta clasa. [Var. sifonomicete s.f. pl. / < fr. siphomycetes, cf. gr. siphon – tub, mykes – ciuperca].
CANCER s.n. 1. Tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe interne sau externe; neoplasm; (pop.) rac. 2. Boala a plantelor, produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. Tropicul cancerului = cerc imaginar pe globul terestru, situat la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala; tropicul racului; zodia cancerului = a patra dintre cele 12 zodii (12 iunie – 22 iulie); zodia racului. [Pl. -re. / < fr., lat. cancer – rac].
ASCOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci saprofite sau parazite care se inmultesc prin spori. (< fr. ascomycetes)
BAZIDIOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci saprofite sau parazite care se inmultesc prin bazidiospori. (< fr. basidiomycetes)
CANCER s. n. 1. tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe; neoplasm. 2. boala a plantelor produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (fig.) flagel. 4. zodia Cului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie – 22 iulie); zodia Racului. (< fr., lat. cancer)
TOXINA s.f. Substanta otravitoare cu actiune toxica produsa de bacterii, de paraziti si de unele ciuperci; otrava. [< fr. toxine].
DEparazitA vb. I. tr. A curata, a distruge parazitii; a despaduchea. ♦ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. daunatoare. [< de- + parazit + -a].
MICROMICETE s. f. pl. ciuperci foarte mici, saprofite sau parazite, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. micromycetes)
PERONOSPORE s. f. pl. familie de ciuperci inferioare din clasa sifonomicetelor, parazite pe plante. (< lat. peronosporae)
FICOMICETE s.f.pl. Clasa de ciuperci inferioare, cuprinzand mucegaiurile saprofite si parazite. [< fr. phycomycetes, cf. gr. phykos – alga, mykos – ciuperca].
FICOMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite si parazite; sifomicete. (< fr. phycomycetes)
OTOMICOZA s.f. (Med.) Inflamatie a conductului auditiv extern si a timpanului, cauzata de parazitii vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciuperca].
FUNGUS s. n. 1. clasa de organisme vegetale inferioare fara clorofila, din care fac parte parazitii micotici; fungi2. 2. denumire data tumorilor cu aspect de ciuperci. (< lat. fungus, fr. fongus)
ARHIMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci primitive, microscopice, cu talul format dintr-o singura celula, parazite, inmultindu-se asexuat prin zoospori sau sexuat prin izogamie. (< fr. archimycetes)
EUMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci cu miceliul septal, cuprinzand un mare numar de specii parazite pentru om si pentru animale. (< engl. eumycetes)
ciuperca, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.
MALURA, maluri, s. f. 1. Boala a graului si a altor paioase, cauzata de unele specii de ciuperci care produc in boabe o pulbere neagra, formata din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care traiesc parazite pe grau sau pe alte graminee si care produc malura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de malura (1); pulbere neagra din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghina. – Cf. ngr. melini.
parazit1 ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre organisme vegetale si animale) Care are drept sursa de hrana un alt organism. Insecta ~ta. ciuperca ~ta. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucreaza, traind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite
ciuperca (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).
RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.
