Rezultate din textul definițiilor
SEVER, -A, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judeca si pedepseste fara indulgenta; exigent, pretentios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstante atenuante; rigid. Lege severa. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestarile oamenilor) Lipsit de blandete, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fara multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. severe, lat. severus.
circumstanta f., pl. e (lat. circumstantia, d. circumstare, a sta in prejur [!]). Imprejurare, situatiune, particularitate a lucrurilor sau a faptelor: circumstante atenuante, agravante, grele.
ATENUANT, -A, atenuanti, -te, adj. Care atenueaza. ◊ circumstante atenuante = imprejurari care contribuie la micsorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. attenuant.
ATENUANT, -A adj. Care atenueaza, slabeste, micsoreaza; moderant. ◊ (Jur.) circumstante atenuante = imprejurari care usureaza vinovatia unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. attenuant, lat. attenuans].
atenuant, -A, atenuanti, -te, adj. Care atenueaza. ◊ circumstanta atenuanta = imprejurare care contribuie la micsorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. attenuant.
atenuant, -a adj. (fr. attenuant). Care atenuiaza: circumstante atenuante, usuratoare, care micsoreaza vina si pedeapsa (in opoz. cu agravante).
atenuant adj. (rar) usurator. (circumstante ~.)
atenuant, -A adj. care atenueaza. ♦ circumstante e = imprejurari care usureaza raspunderea penala a unui inculpat. (< fr. attenuant, lat. attenuans)
atenuant ~ta (~ti, ~te) Care atenueaza. ◊ circumstante ~te imprejurari care usureaza vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. attenuant
circumstanta ~e f. 1) Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; junctura; context. A profita de ~e. ◊ ~e atenuante (sau agravante) imprejurari in care s-a comis o infractiune si care, fiind luate in consideratie, pot micsora sau, respectiv, mari vina si pedeapsa unui inculpat. De ~ numai pentru o anumita ocazie; de forma. 2) Eveniment particular. [G.-D. circumstantei] /<lat. circumstantia, fr. circonstance