NEGOT, (rar) negoturi, s. n. 1. Activitate economica (in domeniul particular) privind circulatia marfurilor, vanzarea si cumpararea lor; schimb de produse sub forma de vanzare-cumparare; negustorie, comert (particular). ♦ Tranzactie comerciala; targ, invoiala. 2. (Inv. si pop.; concr.) marfa. – Lat. negotium.

NEGUSTORIE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economica (particulara) privind circulatia marfurilor, vanzarea si cumpararea lor; schimb de produse sub forma de vanzare-cumparare; negot, comert (particular). 2. Afacere, intreprindere comerciala. [Var.: (inv. si reg.) negutatorie s. f.] – Negustor + suf. -ie.

COMERT, (rar) comerturi, s. n. Schimb de produse prin cumpararea si vanzarea lor; ramura a economiei in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

COST¹ s. n. Suma de bani cheltuita pentru producerea sau cumpararea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vietii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare si nealimentare, precum si a serviciilor utilizate, pe o familie, intr-o perioada determinata. Pret de cost = (in productie) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (in circulatia marfurilor) suma de bani platita pentru un bun cumparat in scop de revanzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfa cu un pret mai mic decat pretul de cost¹. A vinde in cost = a vinde o marfa cu un pret egal pretului de cost¹. – Din costa (derivat regresiv).

COMERT ~uri n. 1) Activitate economica de valorificare a marfurilor prin procesul de vinzare-cumparare; negot. 2) Ramura a economiei nationale in care se realizeaza circulatia marfurilor. /<fr. commerce, lat. commercium

MERCANTILISM n. 1) Doctrina economica, aparuta la inceputul dezvoltarii capitalismului, conform careia avutia statului era identificata cu banii si cu metalele pretioase, iar sursa principala a veniturilor era considerata circulatia marfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme

COMERT s. n. schimb de produse prin vanzare – cumparare; ramura a economiei in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor. ♦ camera de ~ = asociatie legal constituita in vederea promovarii schimburilor comerciale; ~ electronic = comert facut prin Internet. (< fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

INFLATIE, inflatii, s. f. Fenomen specific perioadelor de criza economica, constand in deprecierea banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale circulatiei, fie a reducerii volumului productiei si circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Var.: inflatiune s. f.] – Din fr. inflation.

PIATA, piete, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Fam.) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane. 2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din it. piazza.

circulatie s.f. 1. Miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. Miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ Miscare a sangelui in aparatul circulator. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri. ◊ circulatie monetara = circulatia banilor in procesul schimbului. [Gen. -iei, var. circulatiune s.f. / cf. fr. circulation, lat. circulatio].

INFLATIE s.f. Fenomen constand in cresterea cantitatii de hartie-moneda mult peste necesitatile reale ale circulatiei marfurilor, crestere care nu are suficienta acoperire in aur si marfuri, ducand astfel la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Gen. -iei, var. inflatiune s.f. / cf. fr. inflation < lat. inflatio].

INFLATIE s. f. fenomen caracteristic economiei de piata, prin cresterea cantitatii de hartie-moneda peste nevoile reale ale productiei si circulatiei marfurilor, ceea ce determina deprecierea puterii de cumparare a banilor. (< fr. inflation)

COMERCIAL, -A (‹ fr., lat.) adj. Care apartine comertului, privitor la comert; din comert, negustoresc. Capital c. = capital care functioneaza in sfera circulatiei marfurilor, prin intermediul caruia se obtine profitul comercial. ◊ Societate comerciala = entitate economica cu personalitate juridica, inregistrata la Camera de Comert si Industrie, posesoare de capital propriu si patrimoniu (garantii pentru indeplinirea obligatiilor sociale) a carei activitate se desfasoara in sfera productiei, circulatiei marfurilor si serviciilor. ◊ Politica c. = componenta a politicii economice, reprezentind ansamblul modalitatilor si pirghiilor de interventie a statului asupra structurilor economice pentru orientarea relatiilor comerciale interne si externe in sensul realizarii obiectivului urmarit.

PIATA piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii Adunari Nationale. 2) Loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ◊ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec. Sfera de circulatie a marfurilor. ◊ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. pietei; Sil. pia-] /<it. piazza

RULAJ e n. 1) Perioada de timp care se scurge din momentul incarcarii unui vagon de marfa pana la o noua incarcare a acestuia. 2) Deplasare a unui avion pe teren. 3) circulatie a marfurilor sau a fondurilor banesti. /<fr. roulage

ACAPARA vb. I. tr. A-si insusi ceva in dauna altora, a pune mana pe... ♦ A retrage din circulatie o marfa pentru a o specula. [< fr. accaparer, cf. it. accaparrare].

RABAT s. n. reducere de pret, scazamant, bonificatie ce se acorda de vanzator cumparatorului. ♦ ~ comercial = parte din venitul net creat in sfera productiei materiale destinata acoperirii cheltuielilor de circulatie a marfurilor si asigurarii beneficiului intreprinderilor si organizatiilor comerciale. (< germ. Rabatt)

ACAPARA, acaparez, vb. I. Tranz. A-si insusi un bun in mod complet si exclusiv, in dauna altora; a pune mana pe... ♦ A retrage din circulatie o marfa, cu scopul de a o specula. – Fr. accaparer.

RULAJ s.n. 1. circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. Timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa, de cale ferata. 3. circulatie a fondurilor banesti. [< fr. roulage].

circulatie s. f. 1. miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ a pune in ~ = a face sa intre in uz. ◊ miscare a sangelui in aparatul circulator si a servei in plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de marfuri. ♦ ~ baneasca (sau monetara) = circulatia banilor in procesul schimbului. (< fr. circulation, lat. circulatio)

RULAJ s. n. 1. circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata. 3. circulatie a fondurilor banesti. (< fr. roulage)

OFERTA, oferte, s. f. 1. Propunere facuta de o persoana altei persoane pentru vanzarea-cumpararea unor marfuri, pentru angajarea intr-o slujba, participarea la o actiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea marfurilor destinate consumului, aflate in circulatie. – Din it. offerta, germ. Offerte.

circulatie, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

RULAJ, rulaje, s. n. 1. Timpul dintre doua incarcaturi succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata, totalizand timpul necesar aducerii, incarcarii, transportului, descarcarii si manevrelor. 2. circulatie a fondurilor banesti, a marfurilor etc. – Din fr. roulage.

A COMERCIALIZA ~ez tranz. (marfuri, bunuri materiale) A pune in circulatie in calitate de obiect de comert. [Sil. -ci-a-] /<fr. commercialiser

OFERTA ~e f. 1) Propunere facuta in legatura cu realizarea unei actiuni. 2) jur. Act prin care se legalizeaza o astfel de propunere. 3) Totalitate de marfuri aflate la un moment dat in circulatie. /<it. offerta, germ. Offerte

RECUPERARE (‹recupera) s. f. 1. Actiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de productie si de circulatie ale unei unitati economice prin incasarea pretului marfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea partiala sau totala a deseurilor rezultate din prelucrari sau a energiei disipate intr-o instalatie de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. caldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sonda a unei cantitati de titei care a fost introdusa pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulatiei de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de masuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea si a obtine o contributie fireasca de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

circulatie ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

CIRCULANT, -A, circulanti, -te, adj. Care circula; pus, aflat in circulatie. ◊ Capital circulant = parte a capitalului productiv (materii prime si auxiliare, combustibil etc.) a carei valoare se transmite in intregime asupra marfurilor produse (in decursul fiecarui proces de productie). – Din fr. circulant.

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila cu care se opreste temporar trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc.; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Dispozitiv de siguranta a circulatiei intr-o mina. ♦ Fig. Obstacol, piedica. 2. Loc pe unde se intra in oras si unde se incasau altadata taxele pentru marfurile care se aduceau spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barriere.

RABAT, rabaturi, s. n. Reducere de pret fata de pretul cu amanuntul al marfii. (In sintagma) Rabat comercial = parte din pretul de vanzare cu amanuntul, stabilita ca o cota procentuala, destinata sa acopere cheltuielile de circulatie si sa asigure beneficii organizatiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

CIRCUIT ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.