BUSON, busoane, s. n. 1. Dop din pluta, cauciuc, lemn etc. prevazut cu ghivent. 2. Piesa cilindrica de portelan, care face parte din dispozitivul de siguranta al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

INDUCTANTA, inductante, s. f. (Fiz.) Marime caracteristica unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alaturate, egala cu raportul dintre fluxul magnetic care strabate suprafata marginita de conturul unuia dintre circuite si intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.

INTRERUPATOR, -OARE, intrerupatori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care serveste la intreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: intreruptor, -oare, adj., s. n.] – Intrerupe + suf. -ator (dupa fr. interrupteur).

WATTMETRU, wattmetre, s. n. Instrument electric de masura folosit pentru masurarea (in wati a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmetre.

RACORD, racorduri, s. n. 1. Legatura, contact intre doua parti ale unei lucrari sau intre doua elemente ale unui intreg. 2. Piesa (constituita din una sau din doua parti tubulare cu piulite) cu care se face legatura intre doua conducte si prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Portiune de circuit electric care pune in legatura aparatul, masina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reteaua de distributie. 4. Legatura intre doua secvente de film care asigura continuitatea ideii cinematografice. ♦ Imbinare a doua benzi de sunet fara a intrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.

FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.

AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. Instrument de masura a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – Dupa fr. ampereheuremetre.

ANCLANSA, anclansez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism in vederea declansarii; a transmite o miscare unei piese. ♦ A inchide un circuit electric intr-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.

ANTENA, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele doua firisoare mobile care se afla la capul unor insecte, al crustaceelor si al miriapodelor si care serveste ca organ de simt. 2. Conducta sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formeaza un circuit electric (folosit in radiocomunicatii). ◊ Antena colectiva sau de bloc = antena (combinata) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea receptiei radio sau de televiziune la mai multi abonati asociati. Antena de camera = antena de receptie situata in interiorul incaperii in care se afla radioul sau televizorul. Antena incorporata = antena inclusa in caseta radioului. 3. Bara lunga si mobila prinsa transversal de catarg, spre a tine o parte din panzele unei corabii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursa de informatii. – Din fr. antenne, lat. antenna.

MONOFAZAT, -A, monofazati, -te, adj. (Fiz.; despre un circuit electric alternativ) Care este alimentat cu o singura sursa de tensiune sau cu mai multe surse avand tensiunile in faza; (despre o masina, o instalatie) care foloseste circuitul electric descris mai sus; monofazic. – Din fr. monophase.

PLOT, ploturi, s. n. 1. Piesa de contact electric constituita dintr-un cilindru sau dintr-o prisma metalica, fixata intr-o placa de material electroizolant sau pe suprafata acesteia, legata la un circuit electric. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. – Din fr. plot.

VOLTAMPER, voltamperi, s. m. Unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele caruia tensiunea este de un volt si prin care trece un curent de un amper. [Scris si: volt-amper] – Din fr. voltampere.

SUNT, sunturi, s. n. 1. Rezistor electric conectat intre doua puncte ale unui circuit electric pentru protejarea portiunii de circuit cuprinse intre aceste puncte. 2. Derivare a circuitului sanguin pe alte cai circulatorii decat cele normale. – Din engl. shunt.

CONDUCTIV, -A, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrica. ◊ Legatura conductiva = legatura intre doua elemente de circuit electric, realizata prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legatura galvanica. – Din fr. conductive.

TRANZISTOR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevazut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. si: (m.) tranzistori. – Var.: transistor s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

TRIFAZAT, -A, trifazati, -te, adj. 1. (Despre unele circuite electrice) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ, care nu sunt in legatura de faza unele cu altele; trifazic. 2. (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un circuit electric trifazat (1). 3. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. – Din fr. triphase.

REACTOR, reactoare, s. n. 1. Aparat propulsor cu o camera de ardere la care propulsia se realizeaza prin interactiunea mecanica dintre gazele rezultate din actiunea arderii unui combustibil in aceasta camera si peretii recipientului prin care se evacueaza aceste gaze. 2. (In sintagma) Reactor nuclear = instalatie complexa in care se realizeaza fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reactie in lant controlata, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator in care se produce o reactie chimica. 4. Bobina electrica sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezinta in principiu reactanta intr-un circuit electric; bobina cu reactanta. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reacteur.

REZISTOR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate si capacitate neglijabile, dar care, avand rezistenta electrica, poate fi introdus intr-un circuit electric si care este folosit la aparatele electrice de incalzit, la reostate etc.; rezistenta (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.

RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide si mentine deschis un circuit electric, sub actiunea si pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.

DERIVATIE, derivatii, s. f. 1. Ramificatie secundara, temporara sau permanenta, a unui curs de apa, a unei canalizari, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei cai de comunicatie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzata de rotatia in jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operatie in cadrul analizei matematice, folosita pentru a gasi derivata unei functii. [Var.: (inv.) derivatiune s. f.] – Din fr. derivation, lat. derivatio, -onis.

DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.

SIGURANTA, (3) sigurante, s. f. 1. Lipsa de primejdie; sentiment de liniste si incredere pe care il da cuiva faptul de a se sti la adapost de orice pericol; securitate. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita, incredere nestramutata; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranta = a) fara indoiala, desigur; sigur; b) cu incredere, cu hotarare, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, indemanare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care impiedica descarcarea accidentala a armei. ♦ Organ de masina, aparat sau dispozitiv care protejeaza un material sau un sistem tehnic impotriva efectelor daunatoare provocate de actiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranta in functionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranta automata = siguranta electrica de tipul unui intrerupator automat, care este repusa in functiune prin simpla apasare a unui buton. ♦ Ac de siguranta = ac prevazut cu o inchizatoare care ii acopera varful, pentru a evita intepatura sau pentru a impiedica desprinderea din locul unde este infipt. ♦ Dispozitiv care se introduce in broasca unei usi, pentru ca usa sa nu poata fi deschisa cu o cheie falsa. 4. Nume dat in trecut politiei secrete. [Var.: (inv.) sigurantie s. f.] – Sigur + suf. -anta.

SEPARATOR, -OARE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau masina care serveste la curatarea unei substante de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenti dintr-un amestec. Separator de titei. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smantanii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea si deconectarea vizibila a unui circuit electric, manevrabil numai daca circuitul este intrerupt. – Din fr. separateur, lat. separator.

COMUTA, comut, vb. I. Tranz. 1. A schimba legaturile unei portiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la retea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsa mai grea in una mai usoara. – Din lat. commutare.

CONECTARE, conectari, s. f. 1. Actiunea de a conecta; conexiune. 2. Operatie de montaj prin care o masina, un aparat sau un dispozitiv electric este legat intr-un circuit sau la o retea electrica. ◊ Aparat de conectare = aparat electric folosit pentru inchiderea sau deschiderea unui circuit electric. – V. conecta.

CONJUNCTOR, conjunctoare, s. n. (In sintagma) Conjuctor-disjunctor = aparat electric care inchide si deschide automat un circuit electric. – Din fr. conjoncteur.

COULOMBMETRU, coulombmetre, s. n. Voltmetru pentru masurarea sarcinii electrice care a trecut printr-un circuit electric de curent continuu. [Pr.: culombmetru] – Din fr. coulombmetre.

INDUCTIVITATE s. (FIZ.) inductanta. (~ unui circuit electric.)

RESTABILIRE s. 1. reintronare, restatornicire. (~ pacii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. v. in-viorare. 4. v. insanatosire. 5. v. intremare.

A ANCLANSA ~ez tranz. (un circuit electric) A inchide cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. /<fr. enclencher

BOBINA ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveste la infasurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din aceasta piesa si spirele infasurate pe ea. ◊ ~ electrica element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

BUSON ~oane n. 1) Dop prevazut cu filet. 2) Piesa cilindrica (de portelan), care, facand parte din dispozitivul de siguranta al unui circuit electric, contine firul fuzibil al acestuia. /<fr. bouchon

BUTON¹ ~oane n. Piesa de forma unui disc mic, care, fiind apasat sau invartit, asigura contactul pentru un circuit electric sau declanseaza o actiune mecanica. /<fr. bouton

A COMUTA comut tranz. 1) jur. (pedepse grele) A inlocui printr-o pedeapsa mai usoara. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unitati de limba) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuter

COMUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor intre circuite; intrerupator. ~ automat. 2) Statie de telefoane care face legatura intre numerele ce se afla in cadrul ei. /<fr. commutateur

CONJUNCTOR ~oare n. el. Buton de contact; comutator; intrerupator. ◊ ~-disjunctor dispozitiv care inchide si deschide automat un circuit electric. /<fr. conjoncteur

CONTACTOR ~oare n. Aparat care, sub actiunea unei comenzi, inchide un circuit electric si il mentine inchis numai cat dureaza comanda. /<fr. contacteur

DERIVATIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificatie secundara a unui curs de apa, a unei cai de comunicatie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzata de rotatia in jurul axei sale. [Art. derivatia; G.-D. derivatiei; Sil. -ti-e] /<fr. derivation, lat. derivatio, ~onis

DISJUNCTOR ~oare n. Dispozitiv actionat automat sau prin comanda si folosit la intreruperea unui circuit electric in caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur

GALVANOSCOP ~oape n. Aparat care indica prezenta unui circuit electric slab (fara a-i masura intensitatea). /<fr. galvanoscope

INTRERUPATOR ~oare n. Dispozitiv care intrerupe sau restabileste un circuit electric; comutator. [Sil. in-tre-] /a intrerupe + suf. ~ator

PLOT ~uri n. Piesa metalica fixata pe o placa izolanta, care face legatura cu un circuit electric. /<fr. plot

POL¹ ~i m. 1) geogr. Fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele (de nord si de sud) ale axei de rotatie a Pamantului. 2) Regiune situata in jurul acestor puncte. ~ul nord. ~ul sud. ◊ ~ ceresc fiecare dintre punctele de intersectie a axei Pamantului cu sfera cereasca. 3) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 4) mat. Fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a unei sfere cu diametrul ei. 5) fiz. Fiecare dintre extremitatile unui circuit electric, una cu sarcina pozitiva, iar cealalta cu sarcina negativa. 6) fig. Parte extrema, opusa a ceva. ~ii unei discutii. /<fr. pole, lat. polus

RACORD ~uri n. 1) Element de legatura intre doua parti ale unui sistem tehnic. 2) Tub care face legatura intre doua conducte, prin care circula un fluid. 3) Portiune dintr-un circuit electric care face legatura intre un receptor de energie electrica si reteaua de distributie. 4) Cadru care face legatura intre doua secvente de film. 5) Imbinare care face legatura intre doua benzi magnetice de sunet. /<fr. raccord

REACTANTA ~e f. fiz. 1) Rezistenta pe care o opun curentului alternativ circuitele ce contin bobine sau condensatoare. 2) Element (bobina, condensator) care creeaza o asemenea rezistenta intr-un circuit electric. [Sil. re-ac-] /<engl. reactance

RELEU ~e n. 1) Dispozitiv care permite unei energii (relativ slabe) sa declanseze o energie puternica. 2) Dispozitiv care serveste la transmiterea unui semnal radioelectronic, amplificandu-l. 3) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comanda. 4) Grup de cai (de curse), de caini (de vanatoare), de stafete, care sunt inlocuiti prin altii in timpul unei curse. 5) Loc unde se petrece aceasta inlocuire. /<fr. relais

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

SUBTENSIUNE ~i f. (intr-un circuit electric) Tensiune mai joasa decat cea considerata drept normala. /sub- + tensiune

TELEVOLTMETRU ~e n. Voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. /<fr. televoltmetre

APLATIZARE s.f. Actiunea de a aplatiza si rezultatul ei. ♦ Proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. ♦ Modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, facuta in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. [< aplatiza].

BARETOR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine practic constanta intensitatea curentului. [<engl. barretter].

BUSON s.n. 1. Dop (cu ghivent). 2. Piesa cilindrica care face parte din dispozitivul de siguranta al unui circuit electric; patron (3). [Pl. -oane. /< fr. bouchon].

CONTURNARE s.f. Ocolire a suprafetelor izolate de catre un circuit electric. [< conturna, dupa fr. contournement].

ELECTROD s.m. Capatul unui circuit electric prin care continua sa treaca curentul; conductor electric prin care trece curentul. [< fr. electrode, cf. fr. electro-, gr. odos – drum].

SCURTCIRCUITA vb. I. tr. A pune in scurtcircuit o portiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit].

SECTIONOR s.n. Aparat care intrerupe temporar un circuit electric, de obicei atunci cand acesta trebuie izolat un anumit timp de restul retelei. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. sectionneur].

SOFITA s.f. Corp electric de iluminat in forma de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var. sufita s.f. / < fr. soffite, germ. Soffitte].

SUSCEPTANTA s.f. (Electr.) Raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. [< fr. susceptance].

TELEWATTMETRU s.n. Wattmetru pentru masurarea la distanta a puterii intr-un circuit electric. [< fr. telewattmetre].

WATTMETRU s.m. Instrument de masura a puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pron. vat-. / < fr. wattmetre, cf. fr. watt, gr. metron – masura].

COMUTA vb. tr. 1. a schimba legaturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la retea. 2. a schimba o pedeapsa mai grea intr-una mai usoara. 3. a schimba anumite numere in cadrul operatiei de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)

ANCLANSA vb. I. tr. A inchide un circuit electric cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. [< fr. enclencher].

CONJUNCTOR s.n. Aparat electric automat pentru intreruperea si deschiderea unui circuit electric. [Cf. fr. conjoncteur].

CONTACT s.n. 1. Atingere, legatura intre doua corpuri, intre doua forte etc. ♦ Piesa care foloseste la deschiderea si inchiderea unui circuit electric. 2. Apropiere intre oameni; legatura, relatie. ◊ A lua contact (cu cineva) = a ajunge in imediata apropiere a cuiva. [Pl. -te, -turi. / < fr. contact, cf. lat. contactus].

CURENTA vb. I. tr. A produce o zguduire, o comotie prin curent electric. ♦ refl. (Despre fiinte) A atinge un circuit electric, suferind un soc (usor). [< curent].

JAC s.n. (Tehn.) Piesa de legatura la care se leaga firele unui circuit electric pe un singur ax, folosita in centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].

PLOT s.n. 1. Mica piesa metalica montata pe un corp format din material izolant si legata la un circuit electric pentru a se putea face legatura intre acest circuit si o maneta legata de un alt circuit. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. [< fr. plot].

RACORD s.n. Legatura; contact (intre partile unei lucrari, ale unei instalatii etc.). V. bransament. ♦ Tub flexibil, teava de legatura intre doua tevi. ♦ Portiune dintr-un circuit electric care leaga un aparat, o instalatie etc. cu reteaua electrica de distributie. ♦ (Cinem.) Legatura intre doua secvente de film, intre doua benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord].

REACTANTA s.f. 1. Marime de calcul, egala cu raportul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fara rezistenta electrica si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric pe care il stabileste in circuit. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [< fr. reactance, engl. reactance].

RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].

REOSTAT s.n. Aparat pentru modificarea intensitatii curentului intr-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rheostat, cf. gr. rheos – curent, statos – care sta].

REZISTOR s.n. Aparat care prezinta rezistenta electrica si care poate fi introdus intr-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. resisteur, engl. resistor].

SCURTCIRCUIT s.n. Legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unui circuit electric intre care exista o diferenta de potential. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, dupa fr. courtcircuit].

SEPARATOR, -OARE adj. Care poate separa. // s.n. 1. Aparat sau masina care separa o anumita substanta sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care inchide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. separateur, lat. separator].

SIGURANTA¹ s.f. Lipsa de primejdie. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. Dispozitiv la o arma de foc, care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric. [< sigur + -anta].

comuta (-t, -at), vb. – 1. A schimba legaturile unei portiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsa grea in una mai usoara. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutati(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comuta); comutator, s. n. (intrerupator, saltar); comutativ, adj.

TELEAMPERMETRU s.n. Ampermetru pentru masurarea la distanta a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. teleamperemetre].

TELEVOLTMETRU s.n. Voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. [Cf. fr. televoltmetre].

ADMITANTA s. f. marime inversa impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)

APLATIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) aplatiza. 2. proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. 3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. (< aplatiza)

BARETOR s. n. rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine constanta intensitatea curentului. (< engl. barretter)

BUSON s. n. 1. dop (cu ghivent.) 2. piesa cilindrica din dispozitivul de siguranta al unui circuit electric; patron¹ (3). (< fr. bouchon)

CONJONCTOR s. n. aparat electric automat pentru intreruperea si deschiderea unui circuit electric. (dupa fr. conjoncteur)

CONTACT s. n. 1. atingere nemijlocita intre doua corpuri, piese, organe de masini, forte etc. ◊ piesa la deschiderea si inchiderea unui circuit electric. 2. apropiere intre oameni; legatura, relatie. ♦ a lua ~ (cu cineva) = a ajunge in imediata apropiere a cuiva. (< fr. contact, lat. contactus)

CONTACTOR s. n. intrerupator care inchide un circuit electric sub actiunea unei comenzi exterioare. (< fr. contacteur)

CONTURNARE s. f. 1. actiunea de a conturna. 2. ocolire a suprafetelor izolate de catre un circuit electric; descarcare in stratul gazos care inconjura un izolator. (< conturna)

DISRUPTIE s. f. deschidere brusca a unui circuit electric. (< fr. disruption)

FOTOELECTRIC, -A adj. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidenta radiatiei luminoase. ♦ efect ~ = emisiune de electroni de catre metale sau semiconductori sub actiunea luminii; celula ~a = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric; fotocelula. (< fr. photoelectrique)

HENRY s. m. unitate de masura a inductantei, egala cu inductanta unui circuit electric format dintr-o singura spira, prin care un curent de un amper stabileste un flux magnetic propriu de un weber. (< fr. henry)

IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)

MODULATOR, -OARE I. adj. care moduleaza. II. s. n. circuit electric, dispozitiv cu ajutorul caruia se efectueaza o modulatie (1). (< fr. modulateur)

PLOT s. n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp din material izolant si legata la un circuit electric. 2. placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. 3. suprafata de separatie intre doua formatiuni geologice. (< fr. plot)

RACORD s. n. 1. legatura, contact (intre partile unei lucrari, instalatii etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legatura intre doua tevi, conducte etc. 3. portiune dintr-un circuit electric care leaga un aparat, o instalatie etc. cu reteaua electrica de distributie. 4. (cinem.) legatura intre doua secvente de film, intre doua benzi de sunet. (< fr. raccord)

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

REZISTOR s. n. element de circuit electric cu inductivitate si capacitate neglijabile, dar care, avand rezistenta electrica, poate fi introdus intr-un circuit electric; rezistenta (I, 4). (< fr. resisteur, engl. resitor)

RUPTOR s. n. intrerupator care deschide si mentine deschis un circuit electric, sub actiunea si pe durata exercitarii unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)

SECTIONOR s. n. aparat care intrerupe temporar un circuit electric. (< fr. sectionneur)

SEPARATOR, -OARE I. adj. care separa. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, masina pentru separarea anumitor componenti dintr-un amestec. 2. dispozitiv care inchide sau deschide un circuit electric. (< fr. separateur, lat. separator)

SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

SOFITA s. f. corp de iluminat cu incandescenta, in forma de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ. Soffitte)

SUSCEPTANTA s. f. raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance)

TELEAMPERMETRU s. n. ampermetru pentru masurarea la distanta a curentului dintr-un circuit electric. (< fr. teleampermetre)

TELEVOLTMETRU s. n. voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. (< fr. televoltmetre)

TELEWATTMETRU s. n. wattmetru pentru masurarea la distanta a puterii intr-un circuit electric. (< fr. telewattmetre)

WATTMETRU s. n. instrument pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. (< fr. wattmetre)

BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

ANTENA, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele doua firisoare mobile care se afla la capul insectelor, crustaceelor si miriapodelor, si care serveste ca organ de simt. 2. Conducta sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formeaza un circuit electric (folosit in radiocomunicatii). 3. Bara lunga si mobila prinsa transversal de catarg, spre a tine o parte din panzele unei corabii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna).

BUSON, busoane, s. n. 1. Dop prevazut cu ghivent. 2. Piesa cilindrica de portelan, care face parte din dispozitivul de siguranta al unui circuit electric. – Fr. bouchon.

SECTIONOR, sectionoare, s. n. Aparat care intrerupe temporar un circuit electric atunci cand el trebuie izolat un anumit timp de restul retelei. [Pr.: -ti-o-] – Dupa fr. sectionneur.

WATTMETRU, wattmetri, s. m. Instrument electric de masura, folosit pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pr.: vatmetru] – Fr. wattmetre.

CONTACTOR (‹ fr.) s. n. Aparat electric care, sub actiunea unui semnal de comanda, inchide un circuit electric si-l mentine inchis numai cit dureaza comanda. ◊ C. static = aparat de comutatie la care inchiderea si deschiderea circuitului electric se face fara contacte mecanice, folosind ventile (2) sau semiconductori (2).

CONTRATIMP (‹ contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin aparitia unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fractiune de timp tare al masurii pe un timp slab. 2. Circuit in c. = circuit electric sau electronic avind un numar par de elemente grupate simetric, astfel incit tensiunile electrice aplicate celor doua jumatati sa fie egale si in opozitie; se utilizeaza la amplificatoare, redresoare etc. in c. sau in push-pull. 3. in contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.

COSFIMETRU s. n. Instrument pentru masurarea factorului de putere al unui circuit electric.

COULOMBMETRIE (‹ fr.) s. f. Metoda folosita pentru determinarea cantitatii de electricitate ce trece printr-un circuit electric (electroliza) sau pentru dozarea unor substante (titrarea coulombmetrica); coulometrie.

ADAPTOR, adaptoare, s. n. circuit electric intercalat intre un generator sau un transmitator si un receptor pentru a le adapta unul la altul. – Din fr. adapteur.

INTEGRATOR, -OARE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectueaza calculul numeric al integralelor unei ecuatii diferentiale. 2. S. n. circuit electric caracterizat printr-o constanta de timp ce determina viteza cu care acest circuit raspunde la semnalele aplicate. – Din fr. integrateur.

INFASURARE, infasurari, s. f. Actiunea de a (se) infasura si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcatuiesc circuitele electrice ale unor masini si aparate electrice. – V. infasura.

ELECTROMOTOR, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forta) electromotoare = tensiune electrica la bornele unui generator cand circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. electromoteur.

MANIPULATOR, -OARE, manipulatori, -oare, subst. 1. S. n. Aparat cu care se apuca si se manipuleaza piesele calde intr-o uzina sau intr-un atelier. 2. S. n. Dispozitiv cu ajutorul caruia se stabileste sau se intrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S. m. si f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

OHMIC, -A, ohmici, -ce, adj. Referitor la rezistenta circuitelor electrice fara reactante inductive. [Pr.: omic] – Din fr. ohmique.

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezinta conductibilitate electrica sau conductibilitate termica. ◊ Conductor electric = piesa cu conductanta mare, folosita pentru realizarea circuitelor electrice prin legaturi conductive. 2. S. m. si f. Functionar la calea ferata care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; sofer. ♦ Supraveghetor si diriguitor al unei echipe de lucratori; sef de echipa. 3. S. m. si f. (Inv.) Calauza. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

PIPA, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa si scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portelan curbata la un capat, folosita pentru protejarea instalatiilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica, care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

FAZA, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evolutia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna si unele planete, determinate de orientarea pe care o au fata de Pamant partile din suprafata lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp si care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ (In expr.; fam.) A fi pe faza = (a fi atent si) a actiona prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune in imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila actiunea unei forte prin alta forta contrara, a contracara, a zadarnici. ♦ Tranz. si refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. si refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare si cel de iesire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

REACTANTA, reactante, s. f. 1. Marime caracteristica circuitelor electrice care lucreaza in flux de curent alternativ si care contin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. reactance.

DIPOL, dipoli, s. m. 1. circuit electric sau retea electrica prevazuta cu doua borne de acces pentru conectarea la o retea exterioara. 2. (In sintagma) Dipol electric = a) sistem de doua sarcini electrice apropiate, egale si de semn contrar; b) antena de telecomunicatii formata din doua conductoare dispuse si alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipole.

SOFITA, sofite, s. f. Lampa electrica cu incandescenta in forma de tub, legata la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufita s. f.] – Din germ. Soffitten[lampe].

SUPRATENSIUNE, supratensiuni, s. f. Tensiune electrica mai mare decat valoarea maxima a tensiunii de serviciu, care constituie un pericol pentru circuitele electrice, provocand deranjamente si avarii. [Pr.: -si-u-] – Supra- + tensiune (dupa fr. surtension).

CUPLAJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Organ de masina care face legatura intre doi arbori coaxiali pentru a transmite rotatia si puterea de la arborele conducator la arborele condus. 3. Manifestatie sportiva alcatuita din doua sau mai multe meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. – Din fr. couplage.

MONOFAZAT adj. (FIZ.) monofazic. (circuit electric ~.)

MONOFAZIC adj. v. monofazat. (circuit electric ~.)

CUPLAJ ~e n. 1) Dispozitiv demontabil care serveste pentru legarea a doua elemente ale unui sistem tehnic. 2) Legatura intre cateva circuite electrice prin bobine, rezistoare sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 3) Program sportiv alcatuit din doua meciuri care se desfasoara in continuare, pe acelasi teren. /<fr. couplage

A DEFAZA ~ez tranz. (circuite electrice) A prevedea cu un defazaj. /Din defazaj

DIPOL ~i m. 1) circuit electric cu doua borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Antena de emisie sau de receptie. /<germ. Dipol, fr. dipole

DULIE ~i f. Piesa, de forma cilindrica, in care se insurubeaza un bec, pentru a-i face contact cu circuitul electric; fasung. [Art. dulia; G.-D. duliei; Sil. -li-e] /<fr. douille.

FASUNG ~uri n. tehn. Piesa de forma cilindrica in care se insurubeaza un bec, pentru a-l conecta la circuitul electric; dulie. /<germ. Fassung

FAZA ~e f. 1) Spatiu temporal in evolutia unui fenomen natural sau social; etapa; stadiu. 2) Aspect sub care se prezinta succesiv Luna sau alte planete unui observator terestru in timpul miscarii lor de revolutie. 3) circuit care face parte dintr-un sistem de circuite electrice. [G.-D. fazei] /<fr. phase, germ. Phase

MULTIPOL m. circuit electric multipolar. /multi- + pol

OHMIC [pr.: omic] ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este exprimat in ohmi. Rezistenta ~ca. 2) Care tine de rezistenta circuitelor electrice. Legatura ~ca. /<fr. ohmique

SOFITA ~e f. Lampa electrica in forma de tub, legata din ambele capete la circuitul electric. /<lat. soffite, germ. Soffitten

SUPRACURENT ~ti m. Curent a carui intensitate depaseste norma prevazuta pentru circuitul electric dat. /supra- + curent

ATENUATOR s.n. circuit electric introdus intr-un lant de transmisiune in scopul atenuarii undelor de anumite frecvente. [Pron. -nu-a-. / < fr. attenuateur].

CONTACTOR s.n. Intrerupator comandat de la distanta, al carui element mobil de contact are o singura pozitie de repaus, corespunzatoare deschiderii circuitului electric. [Cf. fr. contacteur].

PIPA s.f. 1. Conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat sectiunea curenta. ♦ Tub de portelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].

CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

CUPLAJ s.n. 1. Cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic. 3. (Sport) Program sportiv alcatuit din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. [< fr. couplage].

DISJUNCTOR s.n. Dispozitiv care intrerupe automat circuitul electric conform cerintelor unei functionari corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].

FASUNG s.n. Piesa in care se insurubeaza becul electric, asigurandu-i astfel contactul cu circuitul electric; dulie. [< germ. Fassung].

FILTRU¹ s.n. 1. Dispozitiv, aparat pentru separarea unui fluid de substantele solide aflate in el in suspensie. 2. Mediu care filtreaza radiatiile. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se filtreaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. Dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; (p. ext.) cafeaua obtinuta prin acest sistem. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. filtre, it. filtro, lat. filtrum].

NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zadarnici (o actiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare si cel de iesire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

SUPRATENSIUNE s.f. Tensiune superioara celei nominale, care constituie de obicei un pericol pentru circuitele electrice. [Pron. -si-u-. / < supra- + tensiune, dupa fr. surtension].

BOBINA s. f. 1. suport cilindric pe care se poate infasura un fir, un cablu, o pelicula sau banda magnetica; ansamblu compus din acest suport si firul, cablul etc. infasurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire infasurate in jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inductie = transformator electric din doua infasurari bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)

BORNA s. f. 1. stalp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesa metalica apartinand circuitului electric interior al unui aparat, al unei masini sau instalatii, care asigura legatura cu un alt circuit. (< fr. borne)

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre tesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezinta conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesa cu rezistenta electrica mica, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. functionar feroviar care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza ordinea in vagoane. ◊ vatman; sofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONECTA vb. tr. a lega intre ele doua sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o masina etc. la circuitul electric. (< fr. connecter, lat. connectere)

CONTROLER s. n. 1. comutator care realizeaza o succesiune determinata de modificari ale conexiunilor unor circuite electrice. 2. (inform.) circuit complex si logica aferenta operarii in conditii optime a unui echipament periferic. (< germ. Kontroller, engl. controller)

CUPLAJ s. n. 1. cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj. 3. program sportiv din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. (< fr. couplage)

CUPLOR s. n. dispozitiv care permite a racorda doua circuite electrice, de a cupla doua organe tehnice. ♦ ~ optic = dispozitiv dintr-un emitator cu un receptor de lumina izolate electric, servind pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii; optocuplor. (< engl. coupler)

DISJUNCTOR s. n. dispozitiv care intrerupe automat circuitul electric conform cerintelor unei functionari corecte. (< fr. disjoncteur)

FASUNG s. n. piesa in care se insurubeaza becul electric, asigurandu-i astfel contactul cu circuitul electric; dulie. (< germ. Fassung)

FILTRU¹ s. n. 1. instalatie, aparat, dispozitiv care serveste pentru filtrarea unui fluid. 2. mediu care filtreaza radiatiile. ◊ sistem de circuite electrice, sonore etc cu care se selecteaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; cafeaua obtinuta. 4. capat din hartie poroasa al unei tigari pentru a filtra nicotina. 5. control al circulatiei rutiere. (< fr. filtre, lat. filtrum)

NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zadarnici (o actiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare si cel de iesire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

PIPA s. f. 1. conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)

REACTANTA s. f. marime caracteristica circuitelor electrice de curent alternativ care contine elemente reactive. (< engl. reactance, fr. reactance)

SUPRATENSIUNE s. f. tensiune superioara celei nominale, care constituie de obicei un pericol pentru circuitele electrice. (dupa fr. surtension)

TRIFAZAT, -A adj. 1. (despre circuite electrice) din trei circuite monofazice de curent alternativ; trifazic. 2. (despre masini electrice) care functioneaza cu un astfel de circuit. 3. (despre sisteme fizico-chimice) din trei faze. (< fr. triphase)

TRIPOLAR, -A adj. (despre retele, circuite electrice) cu trei borne de acces; cu trei poli. (< fr. tripolaire)

ANTONIU, Ion S. (1905-1987, N. Roman), inginer roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari teoretice privind metodele de calcul al circuitelor electrice si regimul deformant.

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cand se gaseste intr-un camp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. ◊ Rezonator acustic = aparat care intra in oscilatie numai cand este lovit de unde sonore de o anumita frecventa si care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit in care apare un curent electric atunci cand se gaseste intr-un camp electromagnetic alternativ. – Dupa fr. resonateur.

REOSTAT, reostate, s. n. Aparat, care serveste la reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheostat.

REOSTAT ~e n. fiz. Aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rheostat

DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].

DEMAROR s. n. 1. mecanism motor sau instalatie care serveste la pornirea motoarelor cu ardere interna. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigura demararea. (< fr. demarreur)

DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)

DIFAZAT, -A adj. (despre circuite, masini electrice) cu doua faze; bifazat. (< fr. diphase)

ADMITANTA, admitante, s. f. Nume dat fenomenului invers impedantei si definit ca marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu catul dintre valoarea efectiva a curentului electric absorbit si valoarea efectiva a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.

IMPEDANTA s. f. Marime electrica egala cu catul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Marime egala cu raportul dintre presiunea sonora a unui sistem acustic si fluxul acustic corespunzator. – Din fr. impedance, germ. Impedanz.

CONEXIUNE, conexiuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe obiecte sau fenomene; relatie, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversa = feedback. 2. Legatura prin conducte sau prin organe de masina intre doua masini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.

DECONECTA, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a doua conducte electrice. 2. Tranz. A desface o legatura dintre o masina sau un aparat electric si un circuit sau o retea electrica; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din fr. deconnecter.

DIFAZAT, -A, difazati, -te, adj. (Despre circuite, masini etc. electrice) Care are doua faze. – Din fr. diphase.

SUBTENSIUNE, subtensiuni, s. f. 1. Tensiune electrica dintr-un circuit mai joasa decat o anumita tensiune considerata normala. 2. (Med.) Hipostensiune. [Pr.: -si-u-] – Sub¹- + tensiune (dupa fr. sous-tension, germ. Unterspannung).

SUNTARE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].

CONEXIUNE s.f. 1. Legatura, inlantuire; raport, relatie; conditionare reciproca si interactiune a obiectelor si a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversa = reactiune. 2. Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].

INDUCTIE s.f. 1. (Log.) Forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 3. Producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].

AMPERMETRU s.n. Instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].

SUNT s.n. 1. Dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit. 2. Derivatie patologica sau operatorie a curentului sanguin. [< fr., engl. shunt].

SUNTARE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].

ATENUATOR s. n. 1. dispozitiv electric intr-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal. 2. dispozitiv in tuburile de ventilatie, care comunica in vederea reducerii zgomotului. (< fr. attenuateur)

COMPENSARE s. f. 1. actiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reactii sau impulsuri orientate in sens opus. ◊ mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului, in cazul lezarii sau indepartarii unor organe ori parti anatomice. 3. operatie comerciala, constand dintr-un schimb echivalent de marfuri si servicii intre vanzator si cumparator, fara utilizarea mijloacelor de plata. ◊ operatie financiara prin care se regleaza raportul dintre vanzare si puterea de cumparare. 4. retributie pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

DECONECTA vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o legatura dintre o masina sau un aparat electric si un circuit sau o retea electrica; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr. deconnecter)

DEMODULATOR s. n. circuit sau montaj electric in care are loc demodulatia oscilatiilor de inalta frecventa modulate. (< germ. Demodulator, fr. demodulateur)

GALVANOSCOP s. n. instrument pentru indicarea prezentei unui curent electric intr-un circuit. (< fr. galvanoscope)

INDUCTIE s. f. 1. rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ◊ metoda de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. 2. concluzie prin inductie (1). 3. influenta exercitata de un tesut oarecare asupra tesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza, sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 4. producere sau influentare a unui fenomen ori proces de catre stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)

INVERSOR s. n. 1. dispozitiv care inverseaza sensul de miscare al unui mecanism, al unei masini, al curentului electric intr-un circuit etc. 2. schimbator de viteza suplimentar care permite folosirea acelorasi trepte de viteza atat pentru mersul inainte, cat si pentru cel inapoi, al autovehiculelor. 3. aparat pentru inversarea imaginilor. (< fr. inverseur)

REOSTAT s. n. aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric intr-un circuit. (< fr. rheostat)

SUNT s. n. 1. dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit. 2. derivare patologica sau operatorie a curentului sangvin. (< engl., fr. shunt)

SUNTA vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)

ADMITANTA, admitante, s. f. Marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu inversul impedantei. – Din fr. admittance.

MUTUAL, -A, mutuali, -e, adj. Care se face in mod reciproc si simultan. ♦ Inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.

MULTIPLEX adj. invar. (In sintagma) Sistem multiplex = procedeu folosit in telecomunicatii pentru transmiterea simultana a mai multor mesaje pe acelasi circuit al unei linii electrice sau prin intermediul aceleiasi unde electromagnetice. – Din fr. multiplex.

MONOCIP, monocipuri, s. n. (Electron.) circuit integrat cu schema electrica la comanda, realizat dupa o tehnologie de proiectare tipizata. – Din engl. monochip.

SCURTcircuit ~e n. 1) Legatura electrica de rezistenta foarte mica stabilita intre doua puncte ale unui circuit. 2) Intrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legaturi. [Sil. scurt-cir-cu-it] /scurt + circuit

MUTUAL, -A adj. 1. Care se face in mod reciproc si simultan. ◊ Asistenta mutuala = forma de colaborare politica si militara intre state, in conditii stipulate de contracte, in scopul apararii comune impotriva unui eventual atac armat; inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

TRIFAZAT, -A adj. 1. (Electr.; despre un curent electric) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ; trifazic. ♦ (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un astfel de circuit. 2. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. [Cf. fr. triphase].

MONOCIP s. n. circuit integrat cu schema electrica la comanda, realizat dupa o tehnologie de proiectare tipizata. (< engl. monochip)

TERMOCUPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcatuit din doua conductoare diferite avand capetele sudate si dintr-un instrument electric de masura intercalat in circuit, folosit pentru masurarea caldurii. – Din fr. thermocouple.

WATTORMETRU ~e n. Contor pentru masurarea in wati a energiei electrice care trece printr-un circuit. /<fr. wattheuremetre

CONECTARE s.f. Actiunea de a conecta si rezultatul ei; operatie de montaj prin care o masina, un aparat sau un dispozitiv electric este legat intr-un circuit sau la o retea electrica; conexiune (2) [in DN] [< conecta].

EXTRACURENT s.m. Curent care se produce in aer in momentul cand se deschide un circuit strabatut de un curent electric datorita autoinductiei si care se manifesta printr-un arc. [Cf. fr. extra-courant].

SELFINDUCTIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forte electromotoare intr-un circuit datorita campului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inductie proprie; autoinductie. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].

WATTORMETRU s.m. Contor pentru masurarea in wati a energiei electrice care trece printr-un circuit. [Pron. vat-. / dupa fr. wattheuremetre].

CONDUCTANTA s.f. Marime definita prin capacitatea de conductibilitate electrica a unui corp sau circuit, egala cu inversul rezistentei electrice. [< fr. conductance].

COULOMBMETRU s.n. Instrument de masura pentru sarcina electrica care trece printr-un circuit. [< fr. coulombmetre].

INTRERUPATOR, -OARE adj. Care intrerupe. // s.n. Aparat care poate intrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) intr-un circuit; intreruptor. [< intrerupe + -tor, dupa fr. interrupteur].

TRANSLATOR, -OARE s.m. si f. Traducator oficial atasat unui for diplomatic, administrativ sau judecatoresc. // s.n. Transformator electric care asigura adaptarea unui circuit de telecomunicatie generator la un circuit receptor. [Cf. fr. translateur, lat. translator].

CONDUCTANTA s. f. marime definita prin capacitatea de conductibilitate electrica a unui corp sau circuit, inversul rezistentei. (< fr. conductance)

COULOMBMETRU s. n. instrument de masura pentru sarcina electrica ce trece printr-un circuit. (< fr. coulombmetre)

ECHILIBRARE s. f. 1. actiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra unui sistem tehnic cu miscare periodica. 3. aducere a unui circuit sau a unei retele electrice in starea caracterizata prin valoarea nula a intensitatii curentului. 4. reducere a perturbatiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicatii, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

INTRERUPATOR, -OARE I. adj. care intrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate intrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) intr-un circuit; intreruptor; comutator. (dupa fr. interrupteur)

WATTORMETRU s. n. contor pentru masurarea in wati a energiei electrice care trece printr-un circuit. (dupa fr. watt-heuremetre)

CONDENSATOR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbator de caldura intr-o instalatie termica, racit cu aer sau apa, in care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori in stare lichida. 2. C. electric = sistem de doua conductoare electrice (armaturile c.) separate printr-un mediu izolant si care se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare daca se aplica o tensiune continua; se foloseste ca acumulator de sarcina electrica sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrica.

CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. Instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.

INTEGRAT, -A, integrati, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, inglobat intr-un tot. 2. S. n. (Electron.; si in sintagma circuit integrat) Microcircuit in care un numar de elemente de circuit sunt asociate inseparabil si interconectate electric astfel incat, pentru specificare, testare, intretinere si vanzare, formeaza un tot indivizibil. – V. integra.

REZISTENTA ~e f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trainicie. ~a materialelor. 3) Forta de opunere; im-potrivire. 4) Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in electrotehnica; rezis-tor. [G.-D. rezistentei] /<fr. resistence, it. resistenza

REZISTOR ~oare n. Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in elec-trotehnica; rezistenta. /<fr. resisteu, engl. resistor

VOLTMETRU ~e n. Instrument folosit pentru masurarea tensiunii electrice intre doua puncte ale unui circuit. [Sil. volt-me-tru] /<fr. voltmetre

PSOFOMETRU s.n. Aparat pentru masurarea tensiunilor electrice produse de zgomotele parazite in circuitele telefonice. [< fr. psophometre].

AUTOINDUCTIE s. f. producere a unei forte electromotoare intr-un circuit datorita campului magnetic al curentului electric variabil care trece prin insusi circuitul indus; selfinductie. (< fr. auto-induction)

ELECTROMOTOR, -OARE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forta) ~ oare = tensiune electrica la bornele unui generator, cand circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. electromoteur)

MANIPULATOR, -OARE I. s. m. f. manipulant. II. s. n. 1. dispozitiv pentru apucarea si manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde intr-o uzina. 2. aparat pentru stabilirea si intreruperea circuitului la aparatele de telecomunicatii. 3. comutator electric comandat prin pedala. (< fr. manipulateur)

CICLOCONVERTOR (‹ engl., fr.) s. n. Dispozitiv electronic de putere, care transforma direct, fara a utiliza un circuit intermediar din curent continuu, energia electrica de curent alternativ cu anumiti parametri (ex. numar de faza, frecventa) in energie electrica de curent alternativ de alti parametri.

INTERMODULATIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric in cursul transferarii lui printr-un circuit, caracterizata prin aparitia unor frecvente rezultate din combinatia diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation.

CONDUCTANTA ~e f. Marime care defineste capacitatea de conductibilitate electrica a unui corp sau a unui circuit. /<fr. conductance

MULTIPOL s.m. Retea electrica cu mai multe borne de acces; circuit multipolar. [< fr. multipole].

FOTOELEMENT s. n. element al unui circuit care transforma energia luminoasa in energie electrica; pila (sau celula) fotovoltaica; fotopila. (< fr. photoelement)

MULTIPOL s. m. retea electrica cu mai multe borne de acces; circuit multipolar. (< fr. multipole)

BIFILAR, -A, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din doua fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separati. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Intrerupator actionat automat sau prin comanda voita, care serveste la protejarea circuitului de variatiile anormale ale intensitatii sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

COLECTOR, -OARE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) In care se aduna, se colecteaza gaze sau lichide. 2. S. n. Incapere, recipient sau conducta pentru adunarea si conducerea lichidelor sau a gazelor in diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor masini electrice, care schimba legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. S. m. Persoana care strange sau achizitioneaza de la producatori marfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

ALTERNATIV, -A adj. (adesea adv.) Care alterneaza. ◊ Curent alternativ = curent electric al carui sens variaza periodic in acelasi circuit. [Cf. fr. alternatif].

DIVIZOR, -OARE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) numar intreg sau polinom care divide un numar intreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecventa = circuit sau montaj la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor)

FEROREZONANTA s. f. fenomen de producere a unor variatii mari si in salt a intensitatii curentului electric, determinate de variatii foarte mici ale curentului, aplicate la bornele unui circuit continand bobine cu miez feromagnetic si condensatoare electrice. (< fr. ferroresonance)

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

REACTIV, -A, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanta; (despre elemente de circuite) care realizeaza un transfer periodic de energie in circuit, introducand un defazaj intre intensitatea curentului si tensiunea electrica. 2. S. m. Substanta chimica ce da o reactie specifica in prezenta unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reactif.

SUPAPA, supape, s. f. 1. Organ de masina montat in dreptul unui orificiu si folosit pentru intreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin acest orificiu. ◊ Supapa electrica = redresor. 2. Valva care se foloseste ca organ de inchidere a unei supape (1); ventil. 3. Dispozitiv pentru evacuarea partiala a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. – Din fr. soupape.

DIVIZOR, -OARE adj. Care divide, care imparte. // s.m. (Mat.) Impartitor. ◊ Divizor comun = intreg care imparte exact doua sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecventa = circuit sau montaj folosit la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor].

COMUTATOR s. n. dispozitiv pentru inchiderea sau deschiderea retelei de curent electric ori pentru modificarea succesiva a conexiunilor mai multor circuite; intrerupator; saltar. (<fr. commutateur)

SCURTcircuit s. n. 1. legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unei retele sau instalatii ce au o rezistenta foarte mica. 2. intrerupere accidentala a curentului electric intr-o retea sau instalatie. (dupa fr. court-circuit)

COLECTOR, -OARE adj. Care colecteaza fluide. // s.n. 1. Incapere, recipient sau conducta pentru acumularea (temporara a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor masini electrice avand rolul de a comuta legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 3. Substanta organica folosita ca reactiv la flotatia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale in spuma. // s.m. si f. Achizitor de marfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumita institutie etc. [Cf. fr. collecteur].

COLECTOR², -OARE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colecteaza fluide. II. s. n. 1. recipient, conducta pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se aduna matritele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rand. 3. organ al rotorului unor masini electrice cu rolul de a comuta legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. substanta organica, folosita ca reactiv la flotatia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale in spuma. III. s. m. f. achizitor de marfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)

INDUCTIE, inductii, s. f. 1. Forma fundamentala de rationament, care realizeaza trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influentare a unui fenomen de catre un alt fenomen altfel decat printr-o actiune mecanica nemijlocita. ◊ Inductie magnetica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului magnetic, determina macroscopic starea magnetica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electrica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului electric, determina macroscopic starea electrica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electromagnetica = fenomen de aparitie a unei tensiuni electromotoare intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil. Inductie electrostatica = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; electrizare prin influenta¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie aflata intr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio.

SCURTcircuit, scurtcircuite, s. n. 1. Legatura electrica intre doua puncte ale unei retele sau instalatii, avand o rezistenta foarte mica. 2. Fenomen fizic care consta in intreruperea accidentala a curentului electric intr-o retea sau o instalatie prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (dupa fr. court-circuit).

SUPRACURENT, supracurenti, s. m. Curent electric de intensitate mai mare decat cea normal prevazuta pentru un anumit circuit, a carui aparitie este daunatoare pentru siguranta in functionare a circuitului respectiv. – Supra- + curent.

AUTOOSCILATIE s. f. oscilatie electrica, nedorita, care se produce in aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit intre circuite. (< fr. autooscillation)

circuit s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)

circuit ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus

RUPTOR s.n. Intrerupator electric comandat la distanta, al carui element mobil de contact are ca pozitie de repaus pozitia corespunzatoare inchiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].

CABLU¹ (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de sustinere si de tractiune, realizat prin cablare. ♦ C. fara fine = c. cu capetele legate astfel incit sa formeze un circuit inchis, folosit in transmisiuni, in transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtator = c. de sustinere constituind elementul conducator in tractiunea electrica feroviara. 2. Conducta electrica alcatuita dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutura si imbracate intr-o manta etansa, acoperita (la c. armate) cu invelisuri metalice protectoare; sint utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecventa industriala (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicatii (c. electrice de telecomunicatii) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial.