Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
ACIN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinusciorchine de strugure].

scarci1, scarci, s.m. si scarciuri, s.n. (reg.) strugure mic; ciorchine de strugure.

struguroi, struguroi, s.m. (reg.) 1. strugure mare. 2. ciorchine de strugure, struguroc.

BOTRIOIDAL ({s} gr. botrys „ciorchine” + eidos „aspect”) adj. (Despre forma unui agregat mineral) Asemanatoare unui ciorchine de strugure (ex.: depozite colomorfe – hematit, opal – rezultate prin consolidarea unor geluri).

SCALAN s. v. ciorchine, strugure.

cotring, cotringi, s.m. (reg.) ciorchinele strugurelui.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes).Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

UVIFORM, -A, uviformi, -e, adj. (Med.) Cu multe protuberante rotunjite asemanatoare cu un ciorchine de struguri. [si botrioid, stafilin] (pref. uvi- + suf. -form)

CABERNET s.n. Varietate de struguri cu ciorchinii mici si boabele indesate, mici si rotunde, de culoare neagra-violeta. ♦ Varietate de vin obtinut din astfel de struguri. [< fr. cabernet].

CABERNET s. n. soi de struguri cu ciorchini mici si boabe indesate, si rotunde, de culoare neagra-violeta. ◊ vinul obtinut. (< fr. cabernet)

BACATOR s. m. Soi de struguri cu ciorchini de marime mijlocie, cu boabe rare, rosietice, cultivat pentru producerea vinurilor de masa.

strugure, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.

strugure s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scalan. (A mancat un ~ cam acrisor.) 2. (Mold. si Bucov.) poama, (inv.) aua. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) = (reg.) sarbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacaz negru.

broboana (broboane), s. f.1. Boaba, baca. – 2. (Trans.) Coacaza. – Var. borboana, burboana, brobonea. Bg. *brubona, de la brubonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobinta, s. f. (boaba; cocolos, cheag); brobonac, s. m. (pietricica); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (im)brobona, vb. (a picura).

POAMA1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

PINOT s.n. Varietate de struguri de vita nobila de origine franceza, cu ciorchini mici, cilindrici. ♦ (P. ext.) Vin obtinut din acesti struguri. [Pron. pi-no. / < fr. pinot].

PINOT [PI-NO] s. n. soi de struguri de vita nobila, de origine franceza, cu ciorchini mici, cilindrici. ◊ vin din acest soi. (< fr. pinot)

MERLOT s.n. Soi de vita de vie de origine franceza, cu ciorchini cilindrici si boabe mici, negre si rotunde. ♦ Vin obtinut din strugurii acestei vite. [< fr. merlot].

MERLOT [MERLO] s. n. soi de vita de vie de origine franceza, cu ciorchinii cilindrici si boabe mici, negre si rotunde. ◊ vin din acesti struguri. (< fr. merlot)

ciorchine s. (BOT.) 1. grapa, racem. (~le este un tip de inflorescenta.) 2. v. strugure.

FURMINT m. 1) Soi de vita de vie cu ciorchini cilindrici si boabe dese, verzi-galbui. 2) Vin de calitate superioara obtinut din asemenea struguri. /<fr. furmint

strugure ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.

pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.

ciorchine ~i m. 1) Inflorescenta cu flori grupate pe o axa centrala. ~ de vazdoaga. 2) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; strugure. ~ de fraga. [Sil. cior-chi-] /<lat. circ[u]lina

ciorchine, ciorchini, s. m. Tip de inflorescenta caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul caruia se insira numeroase ramificatii cu flori; racem, grapa; grupare de fructe asezate in mod corespunzator cu inflorescenta descrisa mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchina s. f.] – Et. nec.