Rezultate din textul definițiilor
PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.
COROIAT, -A, coroiati, -te, adj. (Despre ciocul pasarilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Incovoiat cu varful in jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul incovoiat. – Coroi + suf. -at.
MANDIBULA, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (si la om si la animale). 2. Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. ♦ Fiecare dintre cele doua parti chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.
PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.
ciocul-PASARII s. v. surguci.
SURGUCI s. 1. panas. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), catanioare (pl.), ciocanasi (pl.), coconasi (pl.), cracute (pl.) galceava, ochesei (pl.), papucei (pl.), pinten, pintenas, tataisi (pl.), toporasi (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-pasarii, floarea-graului, floare-domneasca, nemtisor-de-gradina, tata-caprei.
MANDIBULA ~e f. 1) (la om si la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele doua parti ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau intepat. /<fr. mandibule
PLISC ~uri n. 1) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii pasarilor; cioc; clont. 2) depr. Cavitate a capului omului, delimitata de buze, in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentarii si al vorbirii; gura. 3) Parte a unor obiecte care are forma acestui organ al pasarilor. /Orig. nec.
MANDIBULA s.f. 1. Falca, maxilar (in special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau isi sfasie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].
MANDIBULA s. f. 1. maxilar inferior la animale; falca. 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfasie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
CONIROSTRA, conirostre, s. f. (La pl.) Familie de pasari cu ciocul gros, conic; (si la sg.) pasare care face parte din aceasta familie. – Din. fr. conirostre.
FORFECUTA s. (ORNIT.; Loxia c*********a) (reg.) pasarea-lui-Hristos, pasare-cu-cioc-incrucisat.
pasare-CU-cioc-INCRUCISAT s. v. forfecuta.
PASTRUGA ~gi f. Peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga
MUSCICAPIDE s.f.pl. (Zool.) Ordin de pasari cu ciocul turtit, cu aripi lungi si coada taiata drept; (la sg.) pasare din acest ordin. [ Sg. muscicapida, < fr. muscicapides].
CONIROSTRE s.f.pl. Familie de pasari cu ciocul gros, conic; (la sg.) pasare din aceasta familie. [Sg. conirostra. / < fr. conirostres, cf. lat. conus – con, rostrum – cioc].
ORNITORINC s.m. Mamifer din Australia, cu botul ca un cioc de rata si care se inmulteste prin oua. [< fr. ornithorynque, cf. gr. ornis – pasare, rynchos – cioc].
caragata (caragate), s. f. – Cotofana. Var. caragace. – Mr. caracacsa, megl. cacarasca. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasare”, poate contaminat cu tc. kargaca „cioara”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaska. Din tc., dupa Seineanu, II, 87. Nu este clara legatura acestui cuvint cu chirighita, s. f., numele altei pasari (Sterna hirundo); aceasta din urma ar putea fi mai curind identificata cu chirta, s. f. (specie de pasare cu ciocul negru si aripi rotunjite), pe care DAR il deriva de la mag. kirics.
ANGUSTIROSTRU, -A adj. (despre pasari) cu ciocul ingust. (< fr. angustirostre)
CONIROSTRE s. f. pl. familie de pasari cu ciocul gros, conic: vrabia, cintezoiul etc. (< fr. conirostre)
LAMELIROSTRU, -A I. adj. (despre pasari) cu ciocul acoperit de lamele transversale. II. s. f. pl. anseriforme. (< fr. lamellirostre/s/)
MUSCICAPIDE s. f. pl. ordin de pasari cu ciocul turtit, cu aripi lungi si coada taiata drept. (< fr. muscicapides)
pisc (piscuri), s. n. – 1. cioc de pasari. – 2. Virf ascutit de munte. – 3. Prora. – 4. Partea de dinainte a carutei. Sl. pisku, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui sa insemne si „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atit acest tratament cit si inrudirea evidenta cu pit(igoi) arata ca in rom. cuvintul a fost tratat drept expresiv, ca si cioc. Din acelasi etimon provine si piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pitigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizatura prin care curge macinisul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati.
CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. Formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).
CINEPAR (‹ cinepa) s. m. pasare cintatoare din familia fringilidelor, de c. 14 cm, cu pene rosii pe cap si pe laturile pieptului, cafenii pe spate si albe pe abdomen si pe aripi (Acantis cannabina). ◊ C. cu cioc galben = pasare identificata in Romania din 1970, de c. 13 cm, cu penaj cafeniu-galbui-striat si tirtita roscata.
BARZA, berze, s. f. pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.
BECATA, becate, s. f. Numele dat mai multor pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase; becatina. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. becasse.
BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.
CARADRIIFORMA, caradriiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari comestibile, cu ciocul si picioarele lungi; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Cf. fr. charadriides.
GRAUR, grauri, s. m. pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.
FRINGILID, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de pasari cantatoare cu cioc conic si scurt; (si la sg.) pasare care face parte din aceasta familie. – Din fr. fringilides.
PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.
FLORINTE, florinti, s. m. pasare mica cu ciocul gros si rosiatic, cu penele maslinii si cu barbia si gusa galbui; florean, brotacel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.
CINTEZA, cinteze, s. f. Mica pasare cantatoare cu ciocul conic, scurt si tare, cu penajul cenusiu-albastrui sau brun-roscat, avand pe aripa o dunga alba (Fringilla coelebs). [Acc. si: cinteza. – Var.: (reg.) cintita s. f.] – Et. nec.
CLONTOS, -OASA, clontosi, -oase, adj. (Pop.; despre pasari) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certaret, artagos. – Clont + suf. -os.
COCOR, cocori, s. m. pasare migratoare cu ciocul ascutit, cu gatul si picioarele lungi, cu penele cenusii, cu o pata rosie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoara, cucoara s. f.] – Et. nec.
PICIORONG ~oange m. 1) pasare semiacvatica de talie medie, cu cioc si cu aripi lungi, cu picioarele rosii, lungi, si cu penaj brun-cenusiu. 2) (nume generic) pasare care are cioc, gat si picioare lungi. 3) Fiecare din cele doua prajini perechi prevazute cu un suport care serveste pentru a inalta piciorul la umblat; catalig. 4) la pl. iron. Picioare lungi si subtiri; catalige. /Din picior
IBIS s.m. pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu pene rosii sau negre. [< fr. ibis].
LAMELIROSTRE s.f.pl. Familie de pasari palmipede al caror cioc este acoperit de o membrana moale lamelata; (la sg.) pasare din aceasta familie. // adj. (Despre pasari) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamela, rostrum – cioc].
ANSERIFORME s.f.pl. Ordin de pasari inotatoare, cu ciocul prevazut pe margini cu lame cornoase sau cu zimti, care traiesc pe lacuri, balti, iazuri etc.; palmipede; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. anseriforma. / < fr. anserofomes, cf. lar. anser – gasca, forma – forma].
CARADRIIFORME s.f.pl. (Zool.) Ordin de pasari comestibile, cu ciocul si picioarele lungi; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. caradriiforma. / cf. fr. charadriides].
cucunos, cucunosi, s.m. (inv.) pasare rapitoare cu ciocul coroiat.
FRINGILIDE s.n.pl. Familie de pasari cantatoare, cu cioc conic si scurt, cuprinzand cintezoiul, canarul etc.; (la sg.) pasare din aceasta familie. [Sg. fringilid. / < fr. fringillides, cf. lat. fringilla – cintezoi].
PAPAGAL s.m. 1. pasare tropicala cu ciocul gros si incovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemanatoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repeta mecanic parerile sau vorbele altuia. 3. Cleste cu dinti folosit in lucrarile de montare si de reparare a tevilor. [< it. pappagallo].
stridiar, stridiari s.m. 1. (inv.) negustor de stridii. 2. (reg.) pasare marina cu cioc puternic care se hraneste mai ales cu scoici; scoicar.
FRINGILIDE s. n. pl. familie de pasari cantatoare, cu cioc conic si scurt: cintezoiul, canarul etc. (< fr. fringillides)
IBIS s. m. pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu penaj alb sau rosu. (< fr., lat. ibis)
PELICAN s. m. pasare palmipeda cu ciocul lung si cu un sac elastic sub maxilarul inferior. (< fr. pelican, lat. pelicanus, gr. pelekan)
PROCELARIIFORME s. f. pl. ordin de pasari marine, cu ciocul din mai multe placi alaturate: albatrosul si petrelul. (< fr. procellariiformes)
rata (rate), s. f. – pasare inotatoare cu ciocul lat si turtit. – Mr. rosa. Sl. (sb., slov. raca, bg. reca, sb. race), cf. alb. rose (› mr.) mag. rece (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din daca (Hasdeu, Cuv. din Batrini, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabila. – Der. ratoi, s. m. (masculul ratei); ratoi, vb. refl. (a se rasti la cineva, a ridica vocea; a se fali, a face pe); ratoiala, s. f. (umflare in pene, laudarosenie).
BECATA, becate, s. f. Numele a trei pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – Dupa fr. becasse.
BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.
CIOCINTORS (‹ cioc) s. m. pasare calatoare, de c. 43 cm, buna zburatoare si inotatoare, din ordinul caradriiformelor, zvelta, cu penaj alb cu negru, cu ciocul lung, subtire, curbat in sus si picioare inalte, subtiri (Recurvirostra avosetta). Monument al naturii.
CAS, (1) casuri, s. n. (casi, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte inchegat si stors de zer. 2. Substanta lipicioasa care se formeaza in colturile ciocului la puii de pasari. ◊ Expr. (Ir.) E cu cas(ul) la gura sau Inca nu i-a picat casul de la gura, se spune despre un tanar nepriceput, lipsit de experienta (dar cu pretentii). – Lat. caseus.
TICLETE, ticleti, s. m. pasare insectivora cataratoare, cu ciocul conic, drept si cu penajul cenusiu pe spate si alb pe pantece; toi1, ticlean (Sitta europaea). – Et. nec.
ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, prevazute cu cate un inel mare, care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni si a-l conduce. 2. Bubulita albicioasa molipsitoare, care apare la oameni in colturile gurii si la vite pe buze; zabaluta. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Din magh. zabola.
STARC, starci, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.
PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.
PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.
CULIC, culici, s. m. (La pl.) Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos, cu penajul brun inchis sau brun-ruginiu (Numenius); (si la sg.) pasare din acest gen. – Et. nec.
ACVILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si taioase, cu cioc incovoiat (reprezentant: acvila). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. aquilides
CAS ~uri n. 1) Produs alimentar obtinut din lapte (de oaie) inchegat si stors de zer. 2) Substanta galbuie care se formeaza in colturile ciocului la puii de pasari. ◊ A fi cu ~ la gura a fi tanar si fara experienta. /<lat. caseus
cioc2 ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.
A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati
CULIC ~ci m. 1) la pl. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si arcuit in jos, cu penajul brun-inchis sau brun-ruginiu. 2) pasare din acest gen. /<rus. kuliku
LARIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari acvatice palmipede cu aripile lungi si late, cu capul rotund si cu ciocul curbat (reprezentant: pescarusul). 2) pasare din acest ordin. /<fr. lariformes
ciupara vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasare de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre pasari) a se curati cu ciocul. 3. (despre animale si pasari) a rupe cu gura (firele de iarba), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a manca cite putin, a ciuguli. 4. a adauga cate ceva (la ceva). 5. a fura cate putin, a ciupi, a pisca.
culichiu, culichii, s.m. (reg.) pasare de balta cu ciocul lung; snep.
fusar, fusari, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. tipar, sular, fus. 3. pasare de apa cu ciocul lung si rotund ca un fus si cu picioarele inalte.
porcaras1, porcarasi, s.m. (reg.) 1. pasare de balta cu ciocul lung; fluierar, snep, ploier. 2. baiat tanar care ingrijeste porcii; purcarel.
CARADRIIFORME s. f. pl. ordin de pasari limicole, alergatoare, cu ciocul si picioarele lungi. (< fr. charadriiformes)
CORACOID, -A adj. os ~ = os pereche, component al centurii scapulare, la batracieni, la reptile si pasari, in forma de cioc de corb; apofiza ~a = proeminenta pe marginea superioara a omoplatului la mamifere. (< fr. coracoide)
PSITACIFORME s. n. pl. ordin din familia psitacidelor, pasari arboricole cataratoare, cu cioc gros si puternic, cu penajul viu colorat: papagalul. (< fr. psittaciformes)
TOCNI, tocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre pasari) A lovi cu ciocul; (despre animale) a musca.
CAS, (1) casuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte inchegat si stors de zer. 2. Substanta galbuie-albicioasa care se formeaza in colturile ciocului la puii de pasari sau, p. ext., in colturile gurii unei persoane. ◊ Expr. (Ir.) A fi cu cas(ul) la gura = a fi tanar, nepriceput. – Lat. caseus.
ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, care se introduce in gura calului pentru a-l struni si a-l conduce. 2. (La pl.) Bubulite albicioase, molipsitoare, care se ivesc la oameni in colturile gurii si la vite, pe buze. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Magh. zabola.
CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.
BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Din batlan + suf. -as.
CICONIIFORMA, ciconiiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari mari, cu gatul lung si picioarele lungi, cu ciocul conic; (si la sg.) pasare din acest ordin. [Pr.: -ni-i-] – Cf. fr. ciconiides.
MIERLA, mierle, s. f. pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.
SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.
STRIGIFORMA, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari de prada care vaneaza noaptea, cu capul mare, ochii mari, asezati in fata, cu ciocul puternic; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Din fr. strigiformes.
ALUNAR ~i m. 1) pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar
CEUCA ~ci f. pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka
CICONIIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu ciocul conic, gatul si picioarele lungi (reprezentanti: barza, ibisul, tiganusul, starcul etc.). 2) pasare din acest ordin. [Sil. -ni-i-] /<fr. ciconiiformes
FLUIERAR2 ~i m. pasare de talie medie, cu cioc lung si subtire, cu picioare lungi, care traieste in regiuni mlastinoase si scoate sunete asemanatoare cu cele ale fluierului. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
GAITA ~e f. 1) pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie
PAPAGAL ~i m. 1) pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo
RAPITOARE ~ f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu cioc gros si incovoiat, care se hranesc cu alte pasari si cu mamifere mici (reprezentanti: vulturul, uliul etc.). 2) pasare din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a rapi + suf. ~toare
GUILEMOTA s.f. pasare palmipeda asemanatoare pinguinului, cu ciocul drept si lung, care isi face cuibul pe coastele arctice. [Pron. ghi-le-. / < fr. guillemot].
MERGUL s.m. (Zool.) pasare asemanatoare cu pinguinul, cu ciocul foarte scurt. [< fr. mergule].
BECATA s.f. pasare migratoare de balta, cu ciocul si picioarele lungi, a carei carne este foarte gustoasa. [Cf. fr. becasse, it. beccaccia].
ACVILA s. f. pasare rapitoare de zi, cu cioc si cu aripi puternice; pajura. (< lat., it. aquila)
BECATA s. f. pasare migratoare de balta, cu ciocul si picioarele lungi, gustoasa; becatina. (dupa fr. becasse)
CALAO s. m. pasare din Asia, Africa si Oceania, cu ciocul avand un apendice incovoiat; pasare-rinocer. (< fr. calao)
GUILEMOTA GHI-/ s. f. pasare palmipeda asemanatoare pinguinului, cu ciocul drept si lung, care isi face cuibul pe coastele arctice. (< fr. guillemot)
MERGUL s. m. pasare asemanatoare cu pinguinul, cu ciocul foarte scurt. (< fr. mergule, lat. mergulus)
MEROPIDE s. f. pl. familie de pasari migratoare, viu colorate, cu cioc lung si curbat si cu coada lunga si ascutita: prigoriile. (< fr. meropides)
FORFECUTA, forfecute, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru taiat unghiile). 2. pasare mica, cu penele caramizii, cu ciocul puternic avand varfurile incrucisate ca niste foarfece (Loxia c*********a). – Foarfece + suf. -uta.
STANCUTA, stancute, s. f. pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.
RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.
SCATIU, scatii, s. m. pasare cantatoare mica, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-galbui, cenusii pe spate, iar pe aripi cu doua dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.
BARZA berze f. pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.
BECATA ~e f. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si cu penaj pestrit, care tra-ieste prin locuri mlastinoase si este vanata pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becatei] /<ngr. becatsa, fr. becasse
CHIRIGHITA ~e f. pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata
CINTEZA ~e f. pasare sedentara de talie mica, cu ciocul conic, scurt, si cu penajul cenusiu-verzui, cu o dunga alba de-a curmezisul aripilor. /Orig. nec.
CIOARA ciori f. pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. ~ gulerata. ◊ Cat ~a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ra] /Cuv. autoht.
ciocANITOARE ~ori f. pasare sedentara, de talie mijlocie, cu cioc puternic si cu penaj viu colorat, care ciocaneste coaja copacilor in cautarea viermilor cu care se hraneste; ghionoaie. [G.-D. ciocanitorii] /a ciocani + suf. ~toare
CLONTAR ~i m. reg. pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar
COBAIE ~ai f. rar reg. 1) pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua; oratanie; gaina. 2) la pl. Pasari domestice; oratanii. [Sil. -ba-ie] /cobe + suf. ~aie
COCOSTARC ~ci m. pasare migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele lungi si cu penele albe, varfurile aripilor fiind negre; barza. /cocor + starc
FLORINTE ~ti m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc conic, rosiatic, si cu penaj galbui. /Orig. nec.
FRINGILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, gros si scurt, cu penaj viu colorat (reprezentanti: canarul, presura, sticletele etc.). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. fringillides
GALIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari omnivore, cu zbor greoi, avand cioc puternic (reprezentanti: gaina, bibilica, paunul, fazanul etc.). 2) pasare din acest ordin. /<fr. galliformes
GAINA ~i f. pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
LOPATAR2 ~i m. pasare migratoare de culoare alba, cu ciocul asemanator unei lopeti si cu un mot in varful capului. /lopata + suf. ~ar
PESCAREL ~i m. pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el
PITIGOI ~ m. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt, conic, si cu penaj divers colorat. /Orig. nec.
PRIGORIE ~i f. pasare migratoare de talie medie, cu cioc subtire si alungit, cu penaj divers si viu colorat, care isi face cuibul in maluri lutoase si se hraneste mai ales cu viespi si albine; albinarel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori
PUPAZA ~eze f. 1) pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze
RATA1 ~e f. 1) pasare inotatoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la varf, cu picioare scurte si palmate si cu penaj divers colorat. ~ domestica. ~ salbatica. ◊ A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge leganat. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. / cf. alb. rose, sb. raca
SAMBURAR ~i m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc scurt, gros, si cu penaj brun-rosiatic, care se hraneste, mai ales, cu samburi; botgros; ciresar. /sambure + suf. ~ar
SITAR1 ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si subtire si cu penaj cafeniu, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.
STURZ ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, raspandita prin locuri paduroase. /<lat. turdus
SERPAR2 ~i m. pasare rapitoare de talie mare, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hraneste, mai ales, cu serpi. /sarpe + suf. ~ar
SOFRAC ~ci m. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc subtire si ascutit, cu penaj rosiatic pe spate si albicios pe abdomen. /cf. sb. tvorak
VARTECAP ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, ascutit, cu penaj brun-cenusiu, dungat, care isi rasuceste des capul; capantortura. /a [in]varti + cap
VRABIE vrabii f. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij
ALBATROS s.m. pasare marina cu aripi mari, cu cioc gros si incovoiat, care traieste in emisfera australa. [< fr. albatros].
CALAO s.m. pasare din Asia si Africa, cu ciocul prevazut cu un apendice incovoiat. [Pron. -la-o. / < fr. calao].
FAETON s.n. 1. Trasura eleganta, inalta si usoara, deschisa, de diferite forme. 2. Sareta inalta cu doua roti. // s.m. pasare palmipeda din marile tropicale, cu cioc ascutit si coada lunga. [Pron. fa-e-. / < fr. phaeton].
pliscui, pers. 3 sg. pliscuieste, vb. IV (inv.) 1. (despre pasari) a piui. 2. a bate cu ciocul; a ciuguli.
PELICAN s.m. pasare acvatica din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung si cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babita. [< fr. pelican, lat. pelicanus].
TUCAN s.m. (Zool.) Gen de pasari cataratoare din America tropicala, cu ciocul mare si penajul viu colorat; pasare din acest gen; toko. [< fr. toucan, it. tucano < cuv. tupi].
CORMORAN s. m. pasare acvatica palmipeda neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. (< fr. cormoran)
TUCAN s. m. pasare cataratoare din America tropicala, cu ciocul mare si penajul viu colorat. (< fr. toucan, it. tucano, sp. tucan)
ACVILA, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).
kiwi s.f. invar. 1. pasare acarinata din Noua Zeelanda, cu ciocul lung si ascutit, usor curbat, avand aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemanator cu para, cu scoarta paroasa si pulpa verde si dulce ♦ bautura racoritoare din acest fruct (‹ fr., engl. kiwi).
BARZA, berze, s. f. pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.
CALAO s. m. pasare din Asia si Africa, al carei cioc are un apendice incovoiat (Buceros rhinoceros). [Pr.: -la-o] – Din fr. calao.
TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.
SITAR1, sitari, s. m. pasare calatoare de marimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept si subtire si cu pete cafenii, cautata de vanatori pentru carnea ei gustoasa (Scolopax rusticola). – Et. nec.
PESCARAS, pescarasi, s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. pasare de apa cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat in tonuri de albastru-verzui; pescarel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. -as.
PUPAZA, pupeze, s. f. 1. pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.
STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).
CRISTEI, cristei, s. m. pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.
BABITA ~e f. pop. 1) pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu cioc lung si gros, cu o punga sub maxilarul inferior, in care isi depoziteaza hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciuperca care creste pe copaci si din care se prepara iasca. /<bulg., sb. babica
BOTROS ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc foarte scurt si rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + ros
CORMORAN ~i m. pasare acvatica cu penaj negru si cu cioc lung, incovoiat. /<fr. cormoran
ERETE ~ti m. pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Orig. nec.
FAETON2 ~i m. pasare acvatica exotica, de talie medie, cu cioc ascutit si cu coada prelungita de doua pene mari, care se hraneste cu peste. [Sil. fa-e-] /<fr. phaeton
FALCONIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari sedentare, rapitoare, de talie mare, cu cioc scurt, gros si incovoiat, cu aripi lungi si cu gheare tari (reprezentanti: vulturul, pajura, uliul, soimul etc.). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. falconides
FLAMINGO ~gi m. pasare acvatica migratoare, de talie mare, cu cioc incovoiat, cu gatul si picioarele deosebit de lungi si cu penaj alb-roz. /<germ. Flamingo
GAIE gai f. pasare migratoare rapitoare, de talie medie, cu cioc puternic, incovoiat, avand coada lunga, bifurcata, si penaj brun-inchis; sorlita. ◊ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri intr-o situatie neplacuta; a o pati. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABA. A se tine ~ dupa cineva a deranja in permanenta pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.
GOTCAN ~i m. pasare salbatica de talia unui curcan, cu cioc puternic si putin incovoiat si cu penaj negru; cocos salbatic; cocos-de-munte. /gotca + suf. ~an
GRAUR ~i m. pasare migratoare, mai mare decat vrabia, cu cioc ascutit si cu penaj negru-verzui, impestritat cu alb. /<lat. graulus
LACAR ~i m. pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu cioc subtire si cu penaj brun-roscat, care traieste in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor. /lac + suf. ~ar
MIERLA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc galben si cu penaj negru la mascul, iar la femela cu cioc si penaj brun. /<lat. merula
pasare pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer
PINGUIN ~i m. pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin
PRESURA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si gros, cu aripi bombate si cu coada lunga, bifurcata. /Orig. nec.
PRUNDARAS ~i f. pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras
RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
SCATIU ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi
SCORTAR ~i m. pasare migratoare, insectivora, de talie mica, cu ciocul in forma de sabie, cu gatul alb si cu pantecele galben; ticlete. /scoarta + suf. ~ar
STANCA stanci f. pasare sedentara, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, putin curbat, coada lunga si penaj negru-cenusiu; ceuca. /Din Stanca n. pr.
STICLETE ~ti m. pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic
SOIM ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom
TICLETE ~ti m. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; scortar. /Orig. nec.
TOI1 ~ m. reg. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; ticlete; scortar. /Onomat.
ULIU ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late si scurte, rotunjite si cu coada lunga; erete; coroi. /< ung. olyu
VULTAN ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an
VULTUR ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris
CORMORAN s.m. pasare palmipeda de culoare neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].
ciuguli (-lesc, -it), vb. – 1. Despre pasari, a ciupi de ici colo cu ciocul mincare. – 2. A paste, a rupe iarba, a minca lujeri. – 3. A minca pe apucate, a minca dintr-un aliment cite putin, luind de ici si de colo. – 4. A spicui, a culege de ici si de colo. – 5. (Refl.) A se mingiia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91), pentru a carei consonanta cf. ciocani, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil sa existe o legatura cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Este putin probabila der. din mag. csokolni „a saruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csogolni „a curata de coaja” (DAR). Sensul 5 indica o confuzie cu giugiuli. – DAR considera ciumeli ca fiind cuvint distinct, dar nu este posibil sa separam pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.
ALBATROS s. m. pasare palmipeda marina cu aripi mari, cu cioc gros si incovoiat. (< fr. albatros)
FAETON2 s. m. pasare palmipeda din marile tropicale, mare, cu cioc ascutit si coada lunga. (< fr. phaeton)
MANACHIN s. m. pasare mica din padurile Americii tropicale, cu ciocul si coada scurte, amintind de pitigoii nostri. (< fr. mannequin)
BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele variat colorate, cu ciocul gros si tare. (Coccothraustes coccothraustes). – Din bot + gros.
ciocIRLAN (‹ cioc) s. m. 1. Barbatusul ciocirliei. 2. C. motat = pasare de c. 18 cm, din ordinul paseriforme, inrudita cu ciocirliile, cu penele brun-cenusii si cu un mot de pene pe cap (Galerida cristata). 3. (ARHIT.) Rind de sita profilat in scop decorativ pe coama acoperisului.
ciocANITOARE, ciocanitori (ciocanitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de pasari agatatoare de padure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocanesc coaja copacilor, distrugand insectele daunatoare si larvele lor; ghionoaie. – ciocani + suf. -toare.
GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
PRESURA1, presuri, s. f. Gen de pasari (cantatoare) migratoare, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt si gros, cu coada lunga si bifurcata, cu spatele brun si dungat (Emberiza); pasare care face parte din acest gen. – Et. nec.
COROI ~ m. pop. pasare sedentara de prada, de talie medie, cu cioc scurt, incovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascutite, si cu coada lunga in forma de furca; soim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly
CUFUNDAR ~i m. 1) pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar
FORFECUTA ~e f. (diminutiv de la foarfece) pasare de talie mica, cu penaj brun, cu cioc scurt, incovoiat, avand varfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uta
HULUB2 ~i m. pop. pasare (salbatica sau domestica) de talie mica, cu cioc scurt, avand penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub
NUCAR ~i m. 1) reg. pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar
PAJURA ~i f. 1) pasare rapitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic si cu gheare lungi si ascutite; acvila. 2) Simbol care reprezinta o pasare de acest fel, cu unul sau doua capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile si monedele unor tari. 3) Stema sau emblema cu asemenea simbol. [G.-D. pajurei] /<ucr. pazera
PORUMBEL ~i m. pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el
SFRANcioc ~ci m. pasare migratoare de prada, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat la varf, cu gheare ascutite, puternice, si cu coada lunga; lupul-vrabiilor. /<sb. svratak
STEGANIPOD ~e n. 1) la pl. Ordin de pasari acvatice migratoare de talie medie sau mare, cu cioc lung si puternic (reprezentant: pelicanul, fregata etc.). 2) pasare din acest ordin. /<fr. steganopodes
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
ZABALA ~e f. 1) Piesa constand din doua bare metalice, unite flexibil intre ele si fixate in partea de jos a capastrului, care se introduce in gura calului pentru a-l putea struni ori conduce. 2) la pl. Bubulite molipsitoare, care apar, mai ales la copii, in colturile gurii (si la vite pe buze). 3) (la puii unor pasari) Colt carnos si galben de la radacina ciocului. [G.-D. zabalei] /<ung. zabola
TROGON s. m. pasare din padurile tropicale, asemanatoare cu ciocanitoarea, cu ciocul scurt, larg la baza, bombat si intors la varf, adesea dintat pe margini. (< germ. Trogon)
ACVILA, acvile, s. f. 1. Gen de pasari rapitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la baza si incovoiat la varf, coltul gurii ajungand sub ochi, cu gheare puternice si cu aripi lungi si ascutite; pajura, acera (Aquila). 2. Stema reprezentand o acvila (1); pajura. – Din lat. aquila, it. aquila.
LOPATAR, lopatari, s. m. I. 1. Vaslas, barcagiu. 2. Lucrator cu lopata. II. pasare migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare alba, cu ciocul lung si lat ca o lopata si cu un mot de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopata + suf. -ar.
CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.
ALBINAREL ~i m. pasare migratoare de talie medie, cu pene pestrite, cu cioc subtire si alungit, care se hraneste cu insecte, mai ales cu albine si viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el
CLANT1 ~uri n. 1) (la pasari) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; cioc; plisc. 2) depr. Organ al vorbirii; gura. ◊ A-si tine ~ul a-si inchide gura; a tacea. /Onomat.
KIWI1 f. invar. pasare nocturna de talie medie, cu aripile atrofiate, cu ciocul lung si ascutit, cu pene f******e, care se hraneste cu larve si insecte si este raspindita numai in Noua Zeelanda. /< fr. kiwi, germ. Kiwi
STRIGIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari rapitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, indreptati inainte, cu ciocul scurt, puternic, incovoiat (reprezentanti: bufnita, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) pasare din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis
TUCAN1 ~i m. pasare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare si puternic si cu penajul viu colorat. /<fr. toucan
KIWI s.m. pasare din Noua Zeelanda, de marimea unei gaini, cu ciocul lung si ascutit, care nu poate zbura, avand aripile atrofiate. [Scris si kivi. / < fr. kiwi].
PAPAGAL s. m. pasare din zonele tropicale, cu penajul viu colorat si ciocul gros si incovoiat. ◊ epitet dat cuiva care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)
BODARLAU, bodarlai, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodarlau-cu-ferastrau = pasare de balta inrudita cu rata, avand zimtii laterali ai ciocului asemanatori cu dintii de ferastrau (Mergus merganser). – Et. nec.
PELICAN, pelicani, s. m. pasare acvatica migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung si puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, in care aduna pestii cu care se hraneste; babita (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecan, s. m.] – Din ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pelican.
FALCONIFORM, falconiforme, s. n. (La pl.) Ordin de pasari rapitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros si incovoiat, care se hranesc cu prada vie; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. falconiformes.
CIOARA, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.
ERETE, ereti, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Et. nec.
TUCAN, tucani, s. m. Gen de pasari cataratoare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare si puternic si cu penajul viu colorat (Rhamphastos); pasare din acest gen. – Din it. tucano.
SFRANcioc, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.
CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.
ACVILA ~e f. pasare rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si ascutite, cioc puternic si incovoiat la varf, raspandita in regiuni montane; pajura. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila
BOTGROS ~si m. pasare sedentara, de talie mica, cu penajul brun-rosiatic, cu cioc scurt si gros; ciresar; samburar. /bot + gros
CLOBANT ~uri n. reg. 1) (la pasari) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; clant; cioc; plisc. 2) Carlig de care se prinde ciutura la fantana. /cf. clant
GHIONOAIE ~oi f. pop. pasare sedentara de talie medie, cu penaj viu colorat, avand
cioc puternic, cu ajutorul caruia sparge coaja copacilor prin
ciocanit pentru a cauta insecte;
ciocanitoare. [G.-D.
ghionoii si
ghionoaiei; Sil.
ghi-o-] /<alb.
gjon
PELICAN ~i m. pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu penaj alb, avand cioc lung si gros, sub care se afla o punga, unde isi depoziteaza hrana. /<ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pelican
CICONIIDE s.f.pl. Familie de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc alungit, care traiesc de preferinta prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor (barza, egreta, batlanul etc.); (la sg.) pasare din aceasta familie. [Pron. -ni-i-. / < fr. ciconiides, cf. lat. ciconia – barza, gr. eidos – aspect].
UROPIGIAL, -A adj. Al tartitei. ◊ Glanda uropigiala = glanda sebacee, situata la baza cozii la pasari, cu a carei grasime acestea isi ung penele cu ciocul. [Pron. -gi-al. / < fr. uropygial, cf. gr. oura – coada, pyge – fesa].
CICONIIFORME s. f. pl. ordin de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc mare, care traiesc prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor: barza, egreta, batlanul. (< fr. ciconiiformes)
STRIGIFORME s. f. pl. ordin de pasari rapitoare nocturne, cu auzul si vazul foarte dezvoltate, cu cioc puternic si ascutit: strigidele si alte familii inrudite. (< it. strigiformi)
UROPIGIANA adj. glanda ~a = glanda sebacee la baza cozii la pasari, cu a carei grasime acestea isi ung penele cu ciocul. (< fr. uropygienne)
BECATINA (dupa fr. becassine) s. f. pasare migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj in Romania, cu ciocul lung, drept, subtire si flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben si negru, cu carnea gustoasa, care traieste in regiunile mlastinoase (Gallinago); becata.
BODARLAU, bodarlai, s. m. (Ornit.) Cufundar (a). ◊ Compus: bodarlau-cu-ferastrau = pasare de balta inrudita cu rata, avand zimtii laterali ai ciocului asemanatori cu dintii de ferastrau (Mergus merganser).
ciocIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.
SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.
CORB, corbi, s. m. 1. pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.
RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.
CIRESAR2 ~i m. pasare sedentara de talie mica, cu penaj brun-rosiatic si cu cioc scurt si gros (care se hraneste in special cu cirese); botgros; samburar. /cireasa + suf. ~ar
GASCA gaste f. 1) pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska
FALCONIFORME s. f. pl. ordin de pasari rapitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi si ciocul incovoiat: soimul, uliul, acvila, vulturul-plesuv, condorul etc. (< fr. falconiformes)
BRUMARITA (‹ bruma) s. f. Gen de pasari sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemanatoare cu vrabia, dar cu cioc mai subtire (Prunella). In Romania se cunosc doua specii: b. de stinca (P. collaris) ce traieste in Carpati si b. de padure (P. modullaris) raspindita in padurile de conifere.
MUSCAR ~i m. 1) pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar
SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el
BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.
BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele rosietice, pe piept si brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros si tare; ciresar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.
NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.
TANGARA s. f. pasare din regiunea tropicala a Americii de Sud, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt, conic si ascutit la varf si penajul viu colorat. (< fr. tangara)
IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.
CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.
abumarkub s.m. pasare inalta, asemanatoare cu strutul, cu gatul scurt si gros, cu capul mare si cioc enorm, din preajma Nilului. (< germ. Abu Markub)
IBIS, ibisi, s. m. pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
VRABIE, vrabii, s. f. pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.
TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.
SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) Covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.
SCORTAREL, scortarei, s. m. pasare insectivora mica cu spinarea cenusie patata cu alb, cu pantecele alb si cu ciocul lung si ascutit, care isi face cuibul in scorburi; scortar (2), scortaras (Certhia familiaris). – Scortar + suf. -el.
CORB ~i m. pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ Negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus
C******L1 s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)
CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.
IBIS ibisi m. pasare din regiunile Africii si Americii, asemanatoare cu o barza, avand penajul alb-rosu si ciocul lung, curbat in jos, considerata sfanta de catre egiptenii antici. /<lat., fr. ibis
BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.
CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.
PRIGOARE, prigori, s. f. pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).
FURTUNAR, furtunari, s. m. pasare marina de marimea unui porumbel, cu narile situate la capatul unor tuburi cornoase de pe cioc, care traieste in jurul Marii Mediterane (Puffinus puffinus). – Furtuna + suf. -ar.
ciocARLAN, ciocarlani, s. m. 1. pasare de culoare bruna-cenusie, cu un mot in varful capului (Galerida cristata). 2. Barbatusul ciocarliei. – Cf. cioc2.
CIOC s. 1. clont, plisc, (inv. si reg.) rost, (reg.) cioclont, ciup, clant, clobant, flisc. (~ al unei pasari.) 2. (prin Transilv. si Ban.) tic. (~ al gainii.) 3. barbison, barbuta, tacalie, (frantuzism rar) barbisa. (Un domn care poarta ~.) 4. v. varf. 5. v. capatana. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) sagetica, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) banat, cucute (pl.), cumatra, greghetin, ciocul-berzei, clontul-cocostarcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ORNIT.) cioc-intors (Recurvirostra avosetta) = navodar, (reg.) sabiuta. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
PAPALUDA ~e f. pasare de talie medie, cu corp de forma lunguiata, cu aripi lungi, ascutite, avand gat scurt si cioc mic, putin incovoiat. /Orig. nec.
PAJURA, pajuri, s. f. 1. pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.
PAPALUDA, papalude, s. f. pasare de culoare cenusie, cu corpul lunguiet, cu aripi lungi, inguste si ascutite, cu gatul scurt si cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.
BIBILICA ~ci f. pasare domestica de talie medie, avand penajul cenusiu, impestritat cu alb, si o proeminenta cornoasa mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba
A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare
CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.
ciocARLIE2 f. mai ales art. 1) Cantec popular care imita trilurile pasarii cu acelasi nume. 2) Dans popular, executat dupa melodia acestui cantec. [Art. ciocarlia; G.-D. ciocarliei; Sil. -li-e] /cioc + irla + suf. ~ie
BATLAN, batlani, s. m. pasare de balta din ordinul picioroangelor, inalta de un metru si chiar mai mult, cu pene cenusii, cu gatul, cu ciocul si picioarele lungi si cu un mot de cateva pene date pe ceafa; starc cenusiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.
ciocANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.
COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).
FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.
ciocARLAN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an
CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
TACAITOARE ~ori f. pasare migratoare insectivora cu penaj cenusiu (pe spate), albicios (pe abdomen) si negru (pe aripi, pe coada si pe partile laterale ale capului), cu ciocul scurt, incovoiat, si cu gheare puternice; berbecel; sfrancioc; lupul-vrabiilor. /a tacai + suf. ~toare
CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.
URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.
ciocARLIE1 ~i f. pasare cantatoare de camp, sedentara, de talie mica, cu penajul pestrit, al carei zbor se caracterizeaza prin inaltari si coborari precipitate. [Sil. cio-car-li-e] /cioc + irla + suf. ~ie
PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. Nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.
CRISTEI DE BALTA (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor, cu viata ascunsa, mai mult nocturna, strins legata de mediul acvatic, buna inotatoare, de c. 28 cm, cu penaj cenusiu-brun, patat pe spate si cu dungi brune pe flancurile cenusii-deschise, avind ciocul mai lung decit capul (Rallus aquaticus).
sitar (-ri), s. m. – pasare calatoare (Scolopax rustica). Origine incerta. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatura” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificila fonetic. Legatura cu sita „ciur” a fost sugerata in mod repetat, explicitindu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin gaurile pe care le face cu ciocul in cautare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicatie pare posibila, dar este mai probabila legatura cu ngr. σιτάρι „griu”, σιτευτός „grasime”, σιταρήθρα „ciocirlie”, din gr. σιτεύω „a se ingrasa”. Gr. ψιττάζω „a sisii” este improbabil (Scriban).
