PAPALUDA, papalude, s. f. Pasare de culoare cenusie, cu corpul lunguiet, cu aripi lungi, inguste si ascutite, cu gatul scurt si cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.

MISIRLIU, misirlii, s. m. 1. Misir (2). 2. Varietate de porumbei de rasa, cu ciocul mic. – Din tc. misirli.

ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

PAPALUDA ~e f. Pasare de talie medie, cu corp de forma lunguiata, cu aripi lungi, ascutite, avand gat scurt si cioc mic, putin incovoiat. /Orig. nec.

ALUNA (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achena comestibila, sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, inconjurata, la baza de un invelis verde in forma de degetar. 2. Aluna de pamint = planta anuala din familia fabaceelor, inalta de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originara din America de Sud, este cultivata in zonele sudice pentru semintele sale comestibile si uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in sol (de unde vine si numele), are seminte care contin 42-59 la suta substante grase si 20-34 la suta substante proteice. Sin. arahida.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc¹.

FLORINTE, florinti, s. m. Pasare mica cu ciocul gros si rosiatic, cu penele maslinii si cu barbia si gusa galbui; florean, brotacel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

BECATA ~e f. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si cu penaj pestrit, care tra-ieste prin locuri mlastinoase si este vanata pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becatei] /<ngr. becatsa, fr. becasse

BOTROS ~i m. Pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc foarte scurt si rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + ros

CEUCA ~ci f. Pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka

CHIRIGHITA ~e f. Pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata

CINTEZA ~e f. Pasare sedentara de talie mica, cu ciocul conic, scurt, si cu penajul cenusiu-verzui, cu o dunga alba de-a curmezisul aripilor. /Orig. nec.

CLONTAR ~i m. reg. Pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar

FLORINTE ~ti m. Pasare sedentara, de talie mica, cu cioc conic, rosiatic, si cu penaj galbui. /Orig. nec.

FRINGILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, gros si scurt, cu penaj viu colorat (reprezentanti: canarul, presura, sticletele etc.). 2) Pasare din aceasta familie. /<fr. fringillides

HULUB² ~i m. pop. Pasare (salbatica sau domestica) de talie mica, cu cioc scurt, avand penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub

LACAR ~i m. Pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu cioc subtire si cu penaj brun-roscat, care traieste in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor. /lac + suf. ~ar

MIERLA ~e f. Pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc galben si cu penaj negru la mascul, iar la femela cu cioc si penaj brun. /<lat. merula

PAPAGAL ~i m. 1) Pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo

PASARE pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

PITIGOI ~ m. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt, conic, si cu penaj divers colorat. /Orig. nec.

PORUMBEL ~i m. Pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

PRESURA ~e f. Pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si gros, cu aripi bombate si cu coada lunga, bifurcata. /Orig. nec.

PRUNDARAS ~i f. Pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras

PUPAZA ~eze f. 1) Pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

SAMBURAR ~i m. Pasare sedentara, de talie mica, cu cioc scurt, gros, si cu penaj brun-rosiatic, care se hraneste, mai ales, cu samburi; botgros; ciresar. /sambure + suf. ~ar

SCATIU ~i m. Pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi

SCORTAR ~i m. Pasare migratoare, insectivora, de talie mica, cu ciocul in forma de sabie, cu gatul alb si cu pantecele galben; ticlete. /scoarta + suf. ~ar

SITAR¹ ~i m. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si subtire si cu penaj cafeniu, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.

STICLETE ~ti m. Pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

STURZ ~i m. Pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, raspandita prin locuri paduroase. /<lat. turdus

SOFRAC ~ci m. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc subtire si ascutit, cu penaj rosiatic pe spate si albicios pe abdomen. /cf. sb. tvorak

TICLETE ~ti m. Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; scortar. /Orig. nec.

TOI¹ ~ m. reg. Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; ticlete; scortar. /Onomat.

VARTECAP ~i m. Pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, ascutit, cu penaj brun-cenusiu, dungat, care isi rasuceste des capul; capantortura. /a [in]varti + cap

VRABIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

TACALIE, tacalii, s. f. Barba mica si ascutita; cioc, barbison. – Et. nec.

A CIUGULI ~esc tranz. (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciupi. /Orig. nec.

A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati

A PIGULI ~esc tranz. pop. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli; a ciupi. 2) A fura putin cate putin (pe nesimtite). /Orig. nec.

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

CINTEZA, cinteze, s. f. mica pasare cantatoare cu ciocul conic, scurt si tare, cu penajul cenusiu-albastrui sau brun-roscat, avand pe aripa o dunga alba (Fringilla coelebs). [Acc. si: cinteza. – Var.: (reg.) cintita s. f.] – Et. nec.

SCATIU, scatii, s. m. Pasare cantatoare mica, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-galbui, cenusii pe spate, iar pe aripi cu doua dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.

PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

FORFECUTA, forfecute, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru taiat unghiile). 2. Pasare mica, cu penele caramizii, cu ciocul puternic avand varfurile incrucisate ca niste foarfece (Loxia c*********a). – Foarfece + suf. -uta.

STANCUTA, stancute, s. f. Pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.

FORFECUTA ~e f. (diminutiv de la foarfece) Pasare de talie mica, cu penaj brun, cu cioc scurt, incovoiat, avand varfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uta

cucova, cucove, s.f. (reg.) 1. specie de lebada caracterizata printr-o mica umflatura neagra la radacina ciocului; lebada de vara. 2. cal inalt si slab; martoaga.

BOTGROS ~si m. Pasare sedentara, de talie mica, cu penajul brun-rosiatic, cu cioc scurt si gros; ciresar; samburar. /bot + gros

MANACHIN s. m. pasare mica din padurile Americii tropicale, cu ciocul si coada scurte, amintind de pitigoii nostri. (< fr. mannequin)

flasneta (flasnete), s. f. – 1. mica orga mecanica portativa. – 2. (Arg.) Gura, cioc. Germ. Flaschnett (sec. XIX). – Der. flasnetar, s. m.

BOTGROS, botgrosi, s. m. Pasare mica, cu penele variat colorate, cu ciocul gros si tare. (Coccothraustes coccothraustes). – Din bot + gros.

CIRESAR² ~i m. Pasare sedentara de talie mica, cu penaj brun-rosiatic si cu cioc scurt si gros (care se hraneste in special cu cirese); botgros; samburar. /cireasa + suf. ~ar

BATLANAS, batlanasi, s. m. Pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.

MUSCAR ~i m. 1) Pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar

SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) Pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el

BRUMARITA (‹ bruma) s. f. Gen de pasari sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemanatoare cu vrabia, dar cu cioc mai subtire (Prunella). In Romania se cunosc doua specii: b. de stinca (P. collaris) ce traieste in Carpati si b. de padure (P. modullaris) raspindita in padurile de conifere.

PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.

BARBISON ~oane n. Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; cioc. /<fr. barbichon

SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. Pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) Covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.

TACALIE ~i f. Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; cioc. /Orig. nec.

ciocIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.

CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

BOTGROS, botgrosi, s. m. Pasare mica, cu penele rosietice, pe piept si brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros si tare; ciresar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

SCORTAREL, scortarei, s. m. Pasare insectivora mica cu spinarea cenusie patata cu alb, cu pantecele alb si cu ciocul lung si ascutit, care isi face cuibul in scorburi; scortar (2), scortaras (Certhia familiaris). – Scortar + suf. -el.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

RAPITOARE ~ f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu cioc gros si incovoiat, care se hranesc cu alte pasari si cu mamifere mici (reprezentanti: vulturul, uliul etc.). 2) Pasare din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a rapi + suf. ~toare

PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

PAJURA, pajuri, s. f. 1. Pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) Pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.

C******L¹ s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

CRAMPA, crampe, s. f. 1. Contractie involuntara, prelungita si dureroasa a unui muschi sau a unui grup muscular; colica. ◊ Crampa scriitorului = crampa a musculaturii antebratului si a mainii, care intervine in timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute in stomac. 2. Unealta de otel cu un cioc ascutit, fixata intr-o coada de lemn, cu ajutorul careia se taie rocile de duritate mica si mijlocie din abataj. – Din fr. crampe.

ciocARLAN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an

TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us

CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.

ciocARLIE¹ ~i f. Pasare cantatoare de camp, sedentara, de talie mica, cu penajul pestrit, al carei zbor se caracterizeaza prin inaltari si coborari precipitate. [Sil. cio-car-li-e] /cioc + irla + suf. ~ie

bec n., pl. uri (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Virfu unei tevi de gaz aerian facut asa incit sa arda ca o lampa. Virfu unei lampi electrice acoperite cu un mic balon de sticla: lampa cu trei becuri.

CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. Formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).

NUCAR ~i m. 1) reg. Pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar

LIMBA-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in Marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).

cioc² ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare