CRONOGRAMA, cronograme, s. f. 1. Inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. 2. Informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc. care au si o semnificatie numerala, reprezentand cifre romane. 3. Reprezentare grafica a variatiilor unui parametru in functie de timp; historiograma. [Var.: cronogram s. n.] – Din fr. chronogramme.

CRONOGRAM s.n. Inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. ♦ Informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc., care au si o semnificatie numerala, reprezentand cifre romane. [Var. cronograma s.f. / cf. it. cronograma, fr. chronogramme].

CRONOGRAMA s. f. 1. inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. ◊ problema enigmistica in care literele numerale (numerele latine) dintr-o fraza, vers, inscriptie etc., citite in ordinea lor fireasca din text (prin aditie) sau anagramate, formeaza data la care se refera textul, in legatura cu un eveniment istoric. 2. informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc., care au si o semnificatie numerala reprezentand cifre romane. 3. grafic reprezentand desfasurarea in timp a unui fenomen; historiograma. (< fr. chronogramme)

ROMAN², -A, romani, -e, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman si care se bucura de drepturi depline de cetatenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma, care se refera la Roma, care apartine Romei. ◊ cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romana = Biserica catolica; catolicism. – Din lat. romanus.

CRONOGRAMA ~e f. Inscriptie in care literele, cu semnificatia cifrelor romane, indica data. /<fr. chronogramme

roman³ ~a (~i, ~e) 1) ist. Care apartinea Imperiului roman sau populatiei lui; din Imperiul roman. ◊ cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica ~a biserica catolica. 2) Care apartine Romei; din Roma. /<lat. romanus

ROMAN, -A adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman intre sec. IV i.e.n. si IV e.n., care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balanta romana = balanta formata dintr-o parghie cu brate neegale, mobila in jurul unui ax orizontal, pe bratul mai lung si gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. // s.m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

C s. m. invar. 1. A cincea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (semiclusiva prepalatala surda in grupurile ce, ci, oclusiva palatala in grupurile che, chi si oclusiva velara surda in celelalte pozitii). 2. (MUZ.) a) Notatie literala pentru sunetul do; b) Semn de masura de 4 timpi si, respectiv (in forma ¢), de 2 timpi. 3. cifra romana cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat intre limbajele de asamblare si limbajele de nivel inalt, orientate catre aplicatie.

cifra (‹ it.) s. f. 1. Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impr. numar. Cele mai utilizate sint cifrele arabe, aduse in Europa de arabi in sec. 10, probabil din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se mai folosesc si cifrele romane: I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000. 2. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante. ◊ C. octanica v. octanic. 3. C. de afaceri = totalul incasarilor unei firme din activitatea desfasurata intr-o anumita perioada de timp. 4. Semn tipografic folosit la tiparirea numerelor, a simbolurilor diferitelor operatii matematice sau combinatii ale acestora.

D s. m. invar. 1. A sasea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana oclusiva dentala sonora). 2. (MUZ.) Notatie literala la anglosaxoni si germani pentru sunetul re. 3. cifra romana cu valoarea 500. 4. (METR.) Simbol pentru dedye. 5. Simbol pentru deuteriu. 6. Simbol pentru zi.

I s. m. invar. 1. A unsprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (vocala cea mai inchisa, nerotunjita, din seria anterioara). ◊ Expr. A pune punctul pe i = a reda esentialul intr-o discutie, a sublinia concluzia, faptele semnificative. 2. (LOG.) Simbol pentru judecata particular-afirmativa. 3. cifra romana avand valoarea unu (1). 4. Simbol chimic pentru iod.

L s. m. invar. 1. A cinsprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (consoana sonanta lichida laterala dentala). 2. cifra romana cu valoarea 50. 3. (MED.) Abreviere pentru vertebra lombara sau radacina nervoasa lombara, urmata de numar. 4. Forma neaccentuata (scurta) de acuzativ a pronumelui personal el. 5. Simbol pentru lira².

M s. m. invar. 1. A saisprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat prin aceasta litera (consoana sonanta ocluziva nazala bilabiala). 2. (METR.) Simbol pentru prefixul mega-. 3. (FIZ.) Simbol pentru mach. 4. Simbol pentru cifra romana cu valoarea 1.000. 5. Simbol prin care se exprima magnitudinea unui cutremur. 6. (LOG.) Simbol pentru termen mediu.

V s. m. invar. 1. A douzeci si saptea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu acesta litera (consoana fricativa, labiodentala, sonora). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romana cu valoarea 5.

c m. A treia litera a alfabetului latin. O cifra romana care inseamna „100”. – Litera c la romani se pronunta numai k, precum, kinghere (nu cingere, ca pe rom. incingere). Pe la sfirsitu imperiului roman, a´nceput sa se pronunte c inainte de e si i, corelativ cu g.

cifra f., pl. e (it. cifra, fr. chiffre, mlat. cifrum, cifra, d. ar. sifr, zero, tradus dupa indianu sunya, desert, vid. V. zero). Numar (semn): cifrele arabe le-au inlocuit pe cele romane. Suma (valoarea) unui lucru: cifra cheltuielilor. – Si tifra (rus. cifra, germ. ziffer). cifrele arabe fura cunoscute in Francia in sec. 10. cifrele romane sint reprezentate pin [!] literele I, V, X, L, C, D, M, care valoreaza 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

d m. A patra litera a alfabetului latin. Reprezenta un sunet dental sonor, dupa cum t reprezenta tot acel sunet, dar mut. Ca cifra, la romani insemna si „500”.

roman², -A I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre e = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)

ROYAL DUTCH-SHELL CO roiəl datʃ ʃel], concern petrolier anglo-olandez, creat in 1907. In afara de Anglia si Olanda, sfera lui de activitate se intinde in Venezuela, Mexic, Germania etc. In trecut a detinut concesiuni si actiuni in romania, mai ales prin Astra romana. In 1964 a detinut cele mai importante active in dollari, ocupand locul patru printre monopolurile industriale ale lumii in ceea ce priveste cifra de afaceri.

BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.