EFEMERIDE s. f. pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi. ◊ plante cu ciclul de viata foarte scurt. 2. tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. 3. note, notite (de ziar, de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 4. (fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. (< fr. ephemerides)

HOLOPLANCTON s. n. plancton care isi dezvolta intreg ciclul de viata in mediul acvatic. (< fr. holoplancton)

CARPACCIO, Vittore (c. 1460-1526), pictor renascentist italian. Tablouri cu tematica religioasa sau mitologica, in care introduce adesea arhitectura si costumele venetiene ale epocii (ciclul „viata Sf. Ursula”, „Vulcan faurind aripi lui Amor”, in muzeul National de Arta al Romaniei).

BIOciclu ~ri n. ciclu de viata al unui organism. [Sil. bi-o-ci-clu] /<fr. biocycle

BIOciclu s.n. (Biol.) 1. ciclu de viata evolutiv al unui organism. 2. Subdiviziune a biosferei, cuprinzand biocenozele din principalele medii de viata. [Pl. -uri. / < fr. biocycle, cf. gr. bios – viata, kyklos – ciclu].

BIOciclu s. n. 1. ciclu de viata evolutiv al unui organism. 2. totalitatea transformarilor ciclice din natura implicand toate organismele vii. 3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele. (< fr. biocycle)

SAMSᾹRA (‹ fr.; {s} sanscr. sansarana „peregrinare, ratacire, nastere si renastere”) s. f. (In brahmanism, budism, hinduism) Termen care desemneaza ciclul nasterii si al mortii in lumea concreta, vazut ca un proces cosmic manifestat printr-o nesfarsita revenire la viata temporala; ciclul reincarnarilor. In arta hindusa este simbolizat printr-o roata cu sase, opt sau douasprezece spite dispuse in jurul unei osii, fiecare spita reprezentand un aspect al vietii sau al legii; osia este centrul in care constiinta trebuie sa se intoarca pentru a-si regasi linistea. ♦ Doctrina brahmanica propovaduind transmigratia sufletului.

ROMAINS [romẽ], Jules (pseudonimul lui Louis Farigoule) (1885-1972), scriitor francez. Promotor, alaturi de Georges Chenneviere, al unanimismului. Poeme („viata unanima”), romane (ciclul „Oameni de buna-vointa”), piese satirice („Dr. Knock sau Triumful medicinei”). Eseuri.

CALUGARU, Ion (pseud. lui Buium Croitoru) (1902-1956, n. Dorohoi), prozator roman. Proza fantastica si grotesca („Paradisul static”), romane evocind mediul evreiesc provincial (ciclul „Copilaria unui netrebnic”) sau viata de uzina („Otel si piine”).

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

KARMA (KARMAN) (‹ engl., fr.; cuv. sanscrit „actiune”) subst. (In hinduism si alte religii orientale – jainism, budism) Forta impersonala, care cantareste toate faptele, bune si rele, pe care orice fiinta le intreprinde in decursul vietii si, totodata, forta implacabila care determina, in cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vietii urmatoare.

DABROWSKA [dobrofsca], Maria (1889—1965), scriitoare poloneza. A continuat traditia romanului realist polonez (ciclul „Nopti si zile“), realizand o ampla cronica a vietii sociale prin intermediul istoriei unei familii. Eseuri sociologice si povestiri („Cei fara pamant“) consacrate mediului taranesc.

LACRETELLE [lakretel], Jacques de (1888-1985), scriitor francez. Romane caracterizate printr-un pesimism lucid, reprezentand o introspectie a sufletelor solitare si nelinistite sau a conditiei umane („viata agitata a lui Jean Hermelin”, „Silbermann”, „La Bonifas”, ciclul „Poduri-Inalte”).

ZOORAMA s.f. ciclu de emisiuni la televizor cu imagini, comentarii si informatii stiintifice referitoare la viata, raspandirea si la comportamentul unor animale de pe glob. (din zoo²- + -rama²)

GERMINA, pers. 3 germineaza, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A incepe sa se dezvolte, sa incolteasca, sa se inmulteasca, sa porneasca un nou ciclu de vegetatie (in conditii favorabile). ♦ (Despre o materie organica sau un organ) A trece de la viata latenta sau embrionara la viata activa. – Din lat. germinare.

A GERMINA pers. 3 ~eaza intranz. 1) (despre seminte, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a incepe un ciclu nou de vegetatie; a incolti. 2) (despre organe sau materii organice) A trece de la o stare latenta sau embrionara la viata activa. /<lat. germinare