ANORGANICIAN, -A s.m. si f. Specialist in chimia anorganica. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].

ANORGANICIAN, -A s. m. f. specialist in chimia anorganica. (< fr. anorganicien)

ANORGANIC, -A, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) in compozitia carora intra numai substante din regnul mineral. ◊ chimie anorganica = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganica. – Din fr. anorganique

chimie s. chimie anorganica = chimie minerala; chimie biologica v. biochimie; chimie minerala v. chimie anorganica.

MINERAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. chimie ~a. 2) Care contine corpuri anorganice; constituit din materie anorganica. Combustibil ~. /<fr. mineral, lat. mineralis

ANORGANIC, -A adj. (op. organic) De origine minerala; care nu apartine hidrocarburilor si derivatilor acestora. ◊ chimie anorganica = ramura a chimiei care studiaza proprietatile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fara, organikos – organic].

ANORGANIC, -A, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerala; care nu apartine clasei mari de compusi ai carbonului. ◊ chimie anorganica = ramura a chimiei care studiaza proprietatile chimice ale elementelor si compusilor lor, in afara de compusii organici. – Fr. anorganique.

anorganic, -a adj. (fr. anorganique, d. vgr. an-, fara, si organon, organ). Fara organe, fara viata, mort. chimia anorganica, care se ocupa de metale si metaloide. – Mai putin bine inorganic (ca in- e prefix latin, si organic e cuv. gr.).

RIPAN, Raluca (1894-1975, n. Iasi), chimista romana. Acad. (1948), prof. univ. la Cluj. Director al Institutului de chimie din Cluj (din 1951). Lucrari in domeniul chimiei anorganice si analitice, privind cercetarea combinatiilor complexe, elementele rare si disperse, utilizarea izotopilor radioactivi si a radiatiilor in procesele chimice; studii pentru aplicarea in industrie a rezultatelor teoretice. Op. pr.: „Trata de chimie analitica”, „Sels complexes de magnesium”.

CERNATESCU, Radu (1894-1958, n. Husi), chimist roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul chimiei fizice, anorganice, analitice si biochimiei. Autor a numeroase metode analitice de dozare a unor elemente chimice. Vasta activitate de cercetare in domeniul chimiei combinatiilor complexe.

HAIDUC, Ionel (n. 1937, Cluj), chimist roman. Acad. (1991), prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrari in domeniul chimiei ciclurilor anorganice, al compusilor organometalici („Introducere in chimia ciclurilor anorganice”, „Organometallics in Cancer Chemotherapy”).

chimie f. Stiinta care se ocupa cu studiul compozitiei, structurii si al proprietatilor substantelor, precum si al transformarilor lor. ~ anorganica. ~ organica. [Art. chimia; G.-D. chimiei; Sil. chi-mi-e] /<fr. chimie, lat. chimia

anorganic, -A adj. (despre corpuri) lipsit de insusirile materiei vii; o chimie ~a = ramura a chimiei care studiaza corpurile anorganice. (< fr. anorganique)

anorganic ~ca (~ci, ~ce) Care este de origine minerala. chimie ~ca. [Sil. an-or-] /<fr. anorganique

FOSFOROS, -OASA, fosforosi, -oase, adj. (In sintagmele) Acid fosforos = acid anorganic al fosforului, solubil in apa, in alcool si in eter, care contine mai putin oxigen decat acidul fosforic si care este intrebuintat ca reducator puternic in chimia analitica. Anhidrida fosforoasa = trioxid de fosfor. – Din fr. phosphoreux.