AMBRA, ambre, s. f. Substanta ceroasa, bruna-cenusie, cu miros de mosc, formata in intestinul unei specii de casalot si care se intrebuinteaza in parfumerie; chihlimbar cenusiu. ◊ Ambra galbena = chihlimbar. – Din fr. ambre.

AMBRA s. 1. chihlimbar cenusiu. (~ se formeaza in intestinul casalotului.) 2. ambra galbena v. chihlimbar.

CHIHLIMBAR s. 1. ambra galbena, (astazi rar) succin. (Din ~ se fac obiecte de podoaba.) 2. chihlimbar cenusiu v. ambra.

AMBRA, ambre, s. f. 1. chihlimbar. 2. Substanta ceroasa, bruna-cenusie, cu miros de mosc, formata in intestinul unei specii de casalot si care se intrebuinteaza in parfumerie. – Fr. ambre.

chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.