BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. Numele a doua mari sarbatori religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

CHIOLHAN, chiolhanuri, s. n. (Pop. si fam.) Petrecere, chef mare (si zgomotos). [Var.: chiulhan s. n.] – Din tc. kulhan.

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a doua mari sarbatori religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

CHIOLHAN, chiolhanuri, s. n. Petrecere, chef mare. [Var.: chiulhan s. n.]

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. si bencheturi] – Din ucr. benket.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. chef mare (cu lautari); ospat, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyafet.

PRAZNIC, praznice, s. n. 1. Masa (mare) data dupa o inmormantare sau dupa un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomana, comandare. ♦ Petrecere mare; chef, ospat, zaiafet. 2. Sarbatoare bisericeasca; p. ext. zi in care nu se lucreaza. ♦ (Inv.) Aniversare a zilei de nastere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩniku.

BAIRAM ~uri n. 1) (nume generic) Doua mari sarbatori la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. chef mare (cu lautari). [Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Tc. ziyafet.

bairam n., pl. uri (turc. bairam, d. pers. pop. bariam, sarbatoare). Sarbatoare cu care musulmanii isi termina postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. mare chef: a trage un bairam.

chiolhan si chiulhan n., pl. e si uri (turc. pers. kul-han, cuptor de baie, d. kul, cenusa, si han, casa. La baile turcesti se reprezentau si farse). Fam. mare chef, betie strasnica: a trage un chiolhan, a te pune pe chiolhan.

PETRECANIE ~i f. inv. 1) Conducere a unui mort la groapa; inmormantare. 2) Stingere din viata; moarte. ◊ A-i face cuiva de ~ a) a omori pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare si vesela; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie

TAMBALAU n. pop. 1) Galagie mare; dandana; talalau. 2) chef zgomotos; petrecere galagioasa. /<ung. tombolo

PETRECERE s. 1. v. insotire. 2. desfatare, veselie, (rar) desfat, (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. distractie. 4. v. chef. 5. (rar) sarbatoare, (inv.) sarbatorie. (La ei e azi mare ~.)

chef ~uri n. 1) Petrecere mare cu oaspeti multi (si lautari); ospat. Un ~ de pomina. 2) Dispozitie buna a omului putin baut. A fi cu ~. 3) Dorinta de a avea sau de a face ceva; pofta; gust. A nu avea ~. /<turc. ke[yi]f

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) Masa mare cu petrecere; ospat, chef, zaiafet. [Pl. si: bencheturi] – Ucr. benket.

BETIE, betii, s. f. 1. Stare de intoxicatie in care se afla omul beat si care se caracterizeaza prin ameteala, tulburare a mintii etc. ◊ Betie cu stupefiante sau betie rece = stare de ameteala si de tulburare a mintii, provocata de introducerea in organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patima de a bea bauturi alcoolice in cantitati mari. 2. Petrecere cu bautura; chef. 3. Fig. Stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine, cauzata de o emotie puternica. ♦ Betie de cuvinte = insirare fara sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestapanita; furie. – Din beat + suf. -ie.

chef n., pl. uri (turc. kef, d. ar. keif, ngr. kefi, bg. kef). Fam. Buna dispozitiune, veselie. Capriciu, pofta: mi-a venit chef sa joc. Prinz mare, betie, o***e: a face chef, a trage un chef. A avea chef, a fi cu chef, a fi bine dispus; a fi cam beat. A fi fara chef, a fi indispus. A strica cuiva chefu, a-i strica dispozitiunea.

BENCHET ~e n. pop. Petrecere mare cu oaspeti multi (si lautari); chef; ospat. /<ucr. benket

ZAIAFET ~uri n. Petrecere mare cu multi oaspeti si cu lautari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

BETIE, betii, s. f. 1. Stare in care se afla omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulata de alcool in mari cantitati; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (In sintagmele) Betie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameteala, de hiperexcitatie sau de halucinatie provocata de introducerea stupefiantelor in organism. Betie alba = toxicomanie. Betia adancurilor = stare de euforie provocata de cresterea azotului in sange la persoane care coboara la mari adancimi in mari sau oceane. 4. Fig. Stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine. ♦ Betie de cuvinte = insirare bombastica de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

CORABIE, corabii, s. f. Vas mare cu panze, folosit (in trecut) pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se ineca (cuiva) corabiile = a fi trist, suparat, fara chef. – Din sl. korablĩ.

LAT lata (lati, late) 1) Care are o intindere mare pe transversala; extins in latime. Panza ~a. Frunte ~a. ◊ ~ in spate (sau in spete) bine dezvoltat fiziceste. A o face lata a) a trage un chef strasnic; b) a face inconstient o boroboata. 2) fam. Care este in stare de nesimtire; intins fara miscare. ◊ A ramane (sau a cadea) ~ a cadea fara simtire la pamant. A lasa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lasandu-l in nemiscare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flamand. /<lat. latus

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti