CLUB s.n. 1. Cerc pe langa o intreprindere, o institutie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii sai in timpul liber pentru activitati cultural-educative, pentru a face sport etc.; local unde functioneaza un astfel de cerc. 2. Asociatie (politica), cerc de persoane care se intrunesc regulat intr-un anumit local; local care serveste acestei asociatii, acestui cerc. 3. (Mar.) Scondru pe care se invergheaza marginea de intinsura la unele vele latine. V. greement. [< fr., engl. club].

CLUB¹ s. n. 1. cerc pe langa o intreprindere, o institutie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii sai in timpul liber pentru activitati cultural-educative, sport etc. 2. (in tarile capitaliste) asociatie (politica), cerc de persoane care se intrunesc regulat intr-un anumit local; localul insusi. 3. (mar.) verga montata pe bompresul corabiilor mari pentru a sustine marginea de intinsura a velelor triunghiulare numite focuri. (< fr., engl. club)

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

A COLPORTA ~ez tranz. 1) inv. (carti) A realiza prin intermediul vanzatorilor ambulanti. 2) fig. (stiri, noutati, zvonuri false) A transmite unui cerc larg de persoane. /<fr. colporter

A LANSA ~ez tranz. 1) (idei, stiri, publicatii etc.) A face cunoscut (pentru prima oara) unui cerc larg de persoane; a pune in circulatie. 2) (barci, corabii, vapoare etc.) A da drumul sa pluteasca pentru prima data. 3) (rachete, torpile, sateliti etc.) A arunca (cu ajutorul unui dispozitiv special), trimitand spre o tinta. /<fr. lancer

A SE LATI pers. 3 se ~este intranz. 1) A deveni lat; a se face mai mare in latime. 2) fig. (despre stiri, vesti) A deveni cunoscut unui cerc larg de persoane; a se raspandi; a se propaga. /Din lat

A PROPOVADUI ~iesc 1. tranz. (idei, conceptii etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. 2. intranz. bis. A rosti o predica. /<sl. propovedovati

A PUBLICA public tranz. 1) (carti, articole, stiri, hotarari etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a tipari; a edita. 2) (stiri, noutati etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunta in mod public; a raspandi; a divulga. /<lat. publicare

SANHEDRIN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. cerc restrans de persoane care au pretentia de a da sentinte infailibile in anumite probleme. /<fr. sanhedrin

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

cerc¹ s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)

A POPULARIZA ~ez tranz. (idei, conceptii, publicatii, personalitati etc.) A face sa devina popular, cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a propaga; a propovadui. /<fr. populariser

A PROPAGA propag tranz. 1) A face sa se propage; a raspandi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicatii, conceptii etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a populariza; a propovadui. /<fr. propager, lat. propagare

cercUITOR, cercuitori, s. m. persoana care face sau pune cercuri (la butoaie). – cercui + suf. -tor.

cercUITOR ~i m. persoana care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [Sil. -cu-i-] /a cercui + suf. ~tor

cercUITOR, cercuitori, s. m. persoana care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + suf. -(i)tor.

SECTA s.f. Grup de persoane formand o comunitate religioasa care s-a separat de biserica oficiala; (p. ext.) grup de adepti ai unei doctrine. ♦ Clica, grup de persoane care s-au inchis in cercul intereselor lor marunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma].

SECTA s. f. 1. comunitate religioasa care s-a separat de biserica oficiala. 2. grup de adepti ai unei doctrine filozofice sau politice. ◊ clica, grup de persoane care s-au inchis in cercul intereselor lor marunte. (< fr. secte, lat. secta)

CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

NIMB ~uri n. 1) (in pictura religioasa) cerc sau triunghi desenat in jurul capului la persoanele divine; aureola. 2) fig. Ceea ce vadeste calitati exceptionale; stralucire; prestigiu. ~ al intelepciunii. /<fr. nimbe

SOCIETATE s.f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, legati prin anumite raporturi de productie. ♦ Oranduire social-economica. 2. Asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. Categorie sociala; cerc limitat de oameni (mai ales din clasele privilegiate). ♦ Anturaj; tovarasie, companie. 4. Intreprindere capitalista alcatuita pe baza unor investitii de capital si in vederea unor beneficii comune. [< fr. societe, it. societa, lat. societas].

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

cercATOR, -OARE, cercatori, -oare, s. m. si f. (Inv.) persoana care face o incercare, o proba, o experienta. – cerca + suf. -ator.

AUREOLA ~e f. 1) (in pictura religioasa) cerc luminos desenat de pictori in jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) fig. Totalitate de calitati care impresioneaza, trezind respect si admiratie; stralucire. 3) Zona mai putin luminoasa din jurul unei flacari sau al unui bec electric. [G.-D. aureolei; Sil. a-u-re-o-] /<fr. aureole, lat. aureola, it. aureola

cercATOR, -OARE, cercatori, -oare, s. m. si f. (Inv.) persoana care face o incercare, o proba, o experienta. – Din cerca + suf. -(a)tor.

NIMB s.n. 1. Parte luminoasa (in forma de cerc sau de triunghi) desenata de pictori in jurul capului unor persoane (mai ales al sfintilor de pe peretii bisericilor); aureola. 2. (Fig.) nor (de praf). 3. (Fig.) Prestigiu, maretie, glorie, slava. [< fr. nimbe, cf. lat. nimbus – nor].

MEZALIANTA s.f. Casatorie cu o persoana de conditie sociala sau de cultura inferioara, considerata nepotrivita de cercurile nobiliare. [Pron. -li-an-. / < fr. mesalliance].

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

PROPAGANDIST, -A s.m. si f. 1. persoana care face propaganda. 2. (Iesit din uz) Activist de partid care conduce un cerc de studiu in cadrul invatamantului de partid. [Cf. fr. propagandiste, rus. propagandist].

PROPAGANDIST, -A, propagandisti, -ste, s. m. si f. 1. persoana care face propaganda; propagator. 2. (Iesit din uz) Activist de partid care conducea un cerc de invatamant politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist.

RAPORTOR, -OARE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. si f. persoana care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument in forma de semicerc sau de cerc intreg gradat, care serveste la masurarea si la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

ROTATIE ~ i f. 1) Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe; giratie. ◊ Prin ~ pe rand (in cerc inchis). 2) Alternare a culturilor agricole in cadrul unui asolament. 3) (in procesul unei activitati) Schimb alterna-tiv de persoane sau de echipe. [G.-D. rotatiei; Sil. -ti-e] /<fr. rotation, germ. Rotation

CIRCULAR, -A adj. 1. In forma de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur imprejur. 2. (si s.f.) (Ordin, dispozitie) care se transmite in aceeasi forma la mai multe institutii, persoane etc. // s.n. 1. Ferastrau in forma de disc, care taie prin invartire in jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acopera peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].

CIRCULAR, -A I. adj. in forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur imprejur. II. s. f. ordin, dispozitie care se transmite in aceeasi forma la mai multe institutii, persoane etc. III. s. n. 1. ferastrau in forma de disc. 2. (teatru) fundal care acopera peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)

SCRANCIOB, scrancioburi, s. n. 1. Leagan de lemn (sau constructie cu mai multe leagane fixate pe acelasi schelet) care se balanseaza sau se invarteste in cerc, servind ca mijloc de distractie; dulap. 2. Scandura sprijinita la mijloc pe un suport (gros), pe ale carei capete se aseaza doua persoane, pentru a se legana. [Pl. si: scrancioabe] – Et. nec.

SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.

RECEPTIE, receptii, s. f. 1. Operatie de luare in primire a unui material sau a unei lucrari, pe baza verificarii lor cantitative si calitative. ♦ Serviciu intr-o intreprindere hoteliera care are evidenta persoanelor aflate in hotel, face repartizarea in camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma in alta forma de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (in cercurile oficiale). 4. (inv.) Primire, intampinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de receptie = discurs rostit intr-o sedinta solemna de catre un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.

INTIM ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus

PARALELA s.f. 1. Linie sau suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau de alta suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ♦ Fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. (Fig.) Comparatie, apropiere facuta intre doua persoane, intre doua lucruri etc., in care se scot in relief asemanarile si deosebirile. [Cf. fr. parallele, lat. parellelus].

cerc ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.