CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegator de padure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurta (Cervus elaphus). ◊ Cerb lopatar = specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti si cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.

DAM¹, dami, s. m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti, cerb-lopatar. – Din lat. dama.

DAM s.m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti; cerb-lopatar. [< lat. dama].

DAM s. m. specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti; cerb-lopatar. (< germ. Dam/hirsch/, lat. dama)

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegator de padure, cu coarne bogat ramificate (Cervus elaphus). ◊ Compus: cerb-lopatar = specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti (Cervus dama). – Lat. cervus.

CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creanga pe ale carei bifurcatii taiate partial se pot agata unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcatiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricina, motiv (de cearta). ♦ Sens ascuns; talc, dedesubt. – Din bg. klince.

RAMURA, ramuri, s. f. 1. Fiecare dintre ramificatiile unei tulpini de planta. ♦ Fiecare dintre ramificatiile coarnelor cerbului si ale capriorului. ♦ Diviziune (secundara) a unui curs de apa principal, subimpartire a unui masiv muntos etc. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificatie a unei familii, a unui popor. 2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline stiintifice, al unei activitati practice etc. – Din ram.

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

clenci (clenciuri), s. n. – 1. Creanga cu bifurcatiile taiate partial de care se pot agata obiecte diverse. – 2. Bifurcatie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creanga. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limba de catarama. – 6. Clanta de usa. – 7. Incurcatura, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscuta, cu exceptia faptului de a fi vorba de o creatie din familia lui clant. Cihac, II, 61, il punea in legatura cu sl. kljuci „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klecka „aschie” si DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klince „cui de potcoava”. – Der. clenciuros (var. inv. clincios), adj. (noduros). DAR pune in legatura cu clenci adj. inclincit (imperecheat; se spune despre ciini).

CLENCIUROS, -OASA, clenciurosi, -oase, adj. Cu multe clenciuri (1); (despre coarnele cerbului) ramificat. – Din clenci + suf. -ur-os.

RADASCA, radaste, s. f. Insecta din ordinul coleopterelor, de culoare neagra-castanie, masculul prezentand doua mandibule puternice ca niste coarne de cerb; ragace (Lucanus cervus). – Din bg. rodacka.

REN, reni, s. m. Mamifer rumegator asemanator cu cerbul, cu coarnele in forma de arc, ramificate (atat la mascul, cat si la femela), avand concavitatea indreptata inainte, cu smocuri lungi de par aspru intre copite, care traieste in regiunile arctice, salbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

ELAN¹ ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate si latite, care traieste in regiunile nordice. /<fr. elan

harzob, harzoabe, s.n. (reg.) 1. funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime; vartej. 2. lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. cosulet din cetina de brad in care se pastreaza unii pesti. 4. policandru. 5. cerc de lemn de care se prinde un saculet prin care se strecoara zerul (folosit de ciobani). 6. paneras facut din cetina de brad in care se usuca pestele. 7. excrescenta in varful coarnelor de cerb; ploscuta. 8. bat despicat in varf cu care se dau merele jos din pom.

ELAN s.m. Animal rumegator din familia cerbilor, cu coarne bogate, care traieste prin padurile din nordul Europei, al Americii si al Asiei. [< fr. elan].

sfiacuri s.n. pl. (reg.) ramificatii ale coarnelor de cerb.

sip¹, sipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) radacini adventive (dezvoltate pe diferite parti ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. radacina de masea. 4. (art.; in sintagma) sipul vantului = scai vanat.

TROFEU s.n. 1. Armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins si ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptura sau pictura infatisand un asemenea monument. 2. Prada de razboi luata de la inamic. ♦ Victorie, biruinta. ♦ Ofranda adusa unei divinitati, provenind din prada de razboi. 3. coarnele unui cerb vanat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophee, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion].

MEGACEROS s. m. mamifer rumegator fosil din familia cerbului, cu coarne late, din epocile glaciare din cuaternar. (< fr. megaceros)

TROFEU s. n. 1. armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins, pentru a comemora o victorie. 2. prada de razboi luata de la inamic. ◊ victorie, biruinta. ◊ ofranda adusa unei divinitati din prada de razboi. 3. produs vanatoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vanat (coarne de cerb, colti de mistret etc.). 4. cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. (< fr. trophee)

cazator, -oare adj. Care cade. Stele cazatoare, meteor luminos care se vede noaptea strabatind ceru. Caduc, peritor: cerbii au coarne cazatoare. Fig. Supus peirii [!]: cele omenesti is cazatoare.

clenci si clinci n., pl. uri (cp. cu vsl. kliuci, cirlig, cheie, kliuka, siretenie, si klecati, a se inchina, a schiopata). Vechi. Ghimpe. Azi. Zimboc. Ramura de corn la cerb. Fam. Punct dificil intr´o afacere (fie p. tine, fie p. a face dificultati adversarului): a gasi cuiva un clenci. A avea clenci cu cineva, a avea neintelegeri cu cineva. A prinde clenci de cineva, a prinde dragoste de cineva. V. chitibus.

CLENCI ~uri n. pop. 1) Creanga pe ale carei ramuri bifurcate se poate atarna ceva. 2) (la cerbi) Bifurcatie a coarnelor. 3) Carlig la usa sau la fereastra. 4) fig. Motiv pentru cearta. 5) Sens profund ascuns; talc; noima. /<bulg. klinte

RAMURA ~i f. 1) Fiecare dintre ramificatiile unei tulpini de planta; ram. 2) Fiecare dintre ramificatiile coarnelor unor animale (cerb, caprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui intreg (a unei ape curgatoare, a unei cai de comunicatie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificatie. 4) Diviziune a unei discipline stiintifice sau a unei activitati practice; specialitate; bransa. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri

LIcorn ~i m. livr. Animal mitologic cu corp de cal, cu cap de cerb si cu un corn in frunte; inorog. /<fr. licorne

cerb (lat. cervus) s. m. Mamifer artiodactil, rumegator, din padurile Europei, Asiei, Americii, de talie mare (c. 1,50 m inaltime), cu corpul zvelt, coada scurta si coarne ramificate (Cervus elaphus). ♦ cerbul carpatin = cea mai mare specie cinegetica dintre mamifere, din fauna Romaniei (c. 1,5 m inaltime; taurul, 250 kg, ciuta, 150 kg), cu blana scurta, cenusie-roscata; traieste in padurile de amestec (fag cu rasinoase); longevitate 18 ani (Cervus elaphus montanus). cerbul lopatar = specie de c. mediteranean, de c. 1,30 m inaltime, cu blana brun-roscata cu pete alburii vara si coarne latite (Dama dama). cerbul gigant = gen de mamifer fosil din Cuaternar, cu inaltimea de c. 1,5 m, coarne late, distantate la varfuri pina la 3 m si blana foarte bogata (Cervus megaceros).

CAPRIOARA, caprioare, s. f. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus). – Lat. capriola.

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

FURCAR, furcari, s. m. cerb sau caprior de doi ani care are coarnele in forma de furca (1). – Furca + suf. -ar.

CERVIDE s. n. pl. familie de erbivore rumegatoare, cu coarne osoase, pline, ramificate, care se schimba anual: cerbul. (< fr. cervides)

cerb (-bi), s. m. – Mamifer rumegator de padure, cu coarne bogate. – Mr. terbu, megl. terb. Lat. cervus (Puscariu 339; Densusianu, Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850; DAR); cf. it., port., cat. cervo, prov. cer(v), fr. cerf, sp. ciervo. – Der. cerboaica (var. cerboaie), s. f. (femela cerbului); cerban, s. n. (nume de bou); cerbana, s. f. (nume de vaca); cerbar, s. m. (radasca); cerbarie, s. f. (parc, rezervatie pentru cresterea cerbilor); cerbeste, adv. (ca cerbii). REW 1843 considera ca cerbar reprezinta direct lat. cervārius.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

CERVID ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere paricopitate rumegatoare, cu coarne (ramificate), cu picioare lungi si cu coada scurta (reprezentanti: cerbul, elanul etc.). 2) Mamifer din aceasta familie. /<fr. cervides

CERVIDE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare, cu coarne ramificate care cad in fiecare an, avand ca tip cerbul; (la sg.) animal din aceasta familie. [< fr. cervides, cf. lat. cervus – cerb, gr. eidos – aspect].

cerb¹ ~i m. Mamifer erbivor rumegator, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, si cu coada scurta. ~ lopatar. /<lat. cervus

cerb m. (lat. cervus, it. cat. pg. cervo, pv. cerb, fr. cerf, sp. ciervo). Un fel de caprioara mult mai mare si cu coarnele mai ramificate.

CAPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegator, raspindit in toate padurile de cimpie si deal, mai mic decit cerbul (c. 1 m si 20-30 kg), cu blana roscata vara si surie iarna, corp zvelt, picioare subtiri si agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul caprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care sustin invelitoarea unui acoperis si stratul-suport al acesteia (astereala sau sipci).

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). Fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. Fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. Bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.