Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
LUMINIS, luminisuri, s. n. 1. Suprafata fara arbori in cuprinsul unei paduri; poiana, colnic. 2. Portiune de cer senin. ♦ Pata de lumina. 3. (Rar) Lumina (I 1). – Lumina + suf. -is.

LUMINIS ~uri n. 1) Teren fara arbori, acoperit cu iarba si flori, intr-o padure; poiana; colnic. 2) Portiune de cer senin. /lumina + suf. ~is

AZUR s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemanatoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur].

chiclaz n., pl. uri, si chiclazar n. fara pl. (germ. ghift-glas, pl. -glaser, sticla otravita, adica „mineral cu aspect de otrava”. Cp. si cu ung. ciklaz, o buruiana, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin si verde ca peatra [!] de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatra (vinata).

ALBASTRU, -A, albastri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inima-albastra = a) suflet trist, p. ext. tristete, jale; b) necaz, manie, furie. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata intre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) intrebuintat in vopsitorie, in lucrari de biologie si in medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).

LIMPEZIME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Intinderea limpede a vazduhului, seninul cerului; limpezis. 3. Claritate, precizie (in ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. – Limpezi + suf. -ime.

seninATATE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie linistita a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniste sufleteasca. – senin + suf. -atate.

ALBASTRU1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde, avand nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinand ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster

ALBASTRU2 ~stra (~stri, ~stre) Care are culoarea cerului senin. ◊ Inima ~stra tristete, melancolie. /<lat. albaster

seninATATE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plina de liniste sufleteasca; mina calma. [G.-D. seninatatii] /senin + suf. ~atate

albastru (albastra), adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru „cenusiu, fumuriu”. Lat. *albaster, de la albus (Puscariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la inceput despre cerul usor innorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astazi indica numai „albastru ca cerul”. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albastrea, s. f.; albastreala, s. f.; albastri, vb. ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime, s. f. (culoare albastra; boierime); albastrita, s. f.; albastriu, adj. Sensul lui albastreala „albastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare in nici un lexic, cu toate ca este cuv. foarte uzual si singurul care explica sensul lui albastrime de „boierime”, adica „oameni cu camasa scrobita”.

CLAR, -A adj. 1. (si adv.) limpede, deslusit, curat. ◊ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care rasuna distinct. 3. lamurit, evident. (< lat. clarus, fr. clair)

ALBASTRU2, -A, albastri, -stre, adj. 1. Care are culoarea cerului senin. 2. Fig. Melancolic, sumbru. ◊ Expr. Inima-albastra = a) inima trista; p. ext. tristete; b) necaz, manie, furie. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut. – Lat. *albaster (< albus).

CIUHRAI, Grigori Naumovici (n. 1921), regizor ucrainean de cinema. Viziune poetica de respiratie romantica („Al 41-lea”, „Balada soldatului”, „cer senin”, „”Memoria„).

2) cer n., pl. uri (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastra care se pare ca inveleste pamintu. Aer, atmosfera: ceru e senin. Paradis, rai: Imparatia cerurilor. Clima: ceru unei tari. Fig. Dumnezeu, providenta: gratie cerului. A ridica in cer, a lauda mult. A rascoli ceru si pamintu, a face tot posibilu, toate incercarile. Focu cerului, fulgeru. ceru unui tablou, partea care reprezenta [!] ceru. ceru gurii, palatu, partea superioara a gurii de la dinti pina la inghititoare.

LIMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat si straveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, constiinta etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosfera) senin, lipsit de nori, de ceata; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care rasuna distinct; clar, deslusit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, intelege si expune lucrurile in mod lamurit, deslusit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Usor de inteles, clar, lamurit, deslusit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmatii etc.) Neindoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

CURAT3 ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ◊ A scapa cu obrazul ~ a iesi nepatat dintr-o situatie dubioasa. 2) Care iubeste curatenia. 3) fig. Caruia nu i se poate reprosa nimic; fara prihana; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apa, pietre pretioase) Care este fara impuritati; limpede; straveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspat. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~.Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este in ordine. /cf. lat. curare

A SE DESCHIDE ma deschid intranz. 1) (despre rani) A se desprinde, incepand sa supureze. 2) (despre pamant sau formatii ale lui) A crapa, capatand fisuri adanci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-si rasfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai putin intens. 5) (despre privelisti, peisaje) A se intinde in fata ochilor; a se desfasura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se insenina. 7) (despre oameni) A capata o infatisare luminoasa. 8) si fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-si face aparitia. /<lat. discludere

A SE INseninA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre cer) A deveni senin. 2) (despre timp) A se schimba spre bine; a se razbuna. 3) fig. (despre persoane) A recapata buna dispozitie; a se descreti. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) A deveni senin, linistit. /<lat. inserenare

A SE LUMINA ma ~ez intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumina. ◊ ~ de ziua a se face ziua. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se insenina. ◊ ~ a ploaie a capata o lumina specifica care prevesteste ploaia. 3) (despre fata, privire) A capata o expresie de bucurie, exprimand destindere. 4) fig. A ajunge sa inteleaga clar; a se clarifica; a se lamuri; a se edifica. /Din lumina

senin, -A, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fara nori, limpede, clar; linistit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestarile lor) Care exprima liniste, multumire sufleteasca; netulburat, luminos, linistit, fericit. 3. S. n. seninatate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o data, pe neasteptate, fara veste; fara motiv (vizibil). [Var.: (inv. si reg.) sarin, -a adj.] – Lat. serenus.

senin2 ~a (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fara nori; limpede. 2) fig. Care vadeste liniste sufleteasca; calm; netulburat. Privire ~a. /<lat. sarenus

LIMPEZI, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curata de impuritati. ♦ Tranz. A clati cu apa (rece) limpede ceea ce fusese spalat cu sapun, lesie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosfera) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se insenina. Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se linisti. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se afla la mare distanta) A aparea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslusit, a rasuna distinct. 6. Tranz. si refl. A (se) clarifica, a (se) deslusi, a (se) lamuri. – Din limpede.

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

INseninA, inseninez, vb. I. 1. Refl. (Despre cer, vreme etc.; la pers. 3) A deveni senin. 2. Refl. si tranz. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre psihicul lor) A deveni sau a face sa devina senin, linistit, vesel; a (se) inveseli, a (se) lumina. [Prez. ind. si: insenin] – Lat. inserenare.

A SE LIMPEZI ma ~esc intranz. 1) (despre lichide) A deveni limpede; a se face transparent (prin depunerea impuritatilor). 2) (despre cer, timp) A se schimba in bine; a deveni senin; a se insenina; a se lumina. 3) (despre ochi, privire) A deveni clar, limpede (ca urmare a recapatarii calmului sufletesc). ◊ ~ la minte a recapata calmul; a se calma. 4) (despre sunete, voce) A deveni (mai) deslusit; a rasuna (mai) clar. 5) (despre obiecte aflate la departare) A incepe sa capete contururi mai clare; a aparea tot mai distinct. 6) fig. (despre lucruri neclare) A deveni clar, inteles; a se deslusi; a se clarifica; a se lamuri; a elucida. /Din limpede

seninATATE s. albastru, albastrime, azur, clari-tate, limpezime, senin, (rar) limpezis, (inv. si reg.) seninat, (reg.) vinetie, (Mold. si Bucov.) sineala, (inv.) senineala. (~ cerului.)

senin adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, straveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistas, (inv.) seninat, seninos, (fig.) spalat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albastrime, azur, claritate, limpezime, seninatate, (rar) limpezis, (inv. si reg.) seninat, (reg.) vinetie, (Mold. si Bucov.) sineala, (inv.) senineala. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, insorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (inv.) seninos. (Nopti ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)