sperla (-le), s. f. – Funingine, negreala, spuza. – Var. sperla. Origine incerta. Daca acest cuvint este expresiv, cum pare sa indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scintei”, cf. sfirii, pirii (se numeste sperla spuza care acopera focul cu mult fum). Legatura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenusa fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasa. – Der. sperli (var. sparli), vb. (a fugi, a o intinde; a fura), se leaga mai putin de sensul actual al lui sperla, decit de radacina lui expresiva (dupa Conev 61, din bg. sparljam, care pare sa provina din rom.).

SPUZA, (rar) spuze, s. f. 1. cenusa fierbinte (amestecata cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a incerca sa-si creeze un avantaj, sa profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Numar foarte mare, multime, droaie, gramada; spuzeala. – Lat. *spudia (= spodium).

SPUZA ~e f. 1) cenusa fierbinte, alburie si fina, care se formeaza pe suprafata jaraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubulite ce apar pe buze sau in jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ◊ Cata pulbere si ~ multime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia

SPERLA s. f. (Reg.) cenusa inca fierbinte care acopera carbunii; spuza ◊ Expr. A da pe cineva prin sperla = a se purta rau cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva intr-o situatie penibila. A o da prin sperla = a o pati. – Et. nec.

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.