CLAVICULA s.f. Os din centura scapulara care leaga omoplatii de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].

CLAVICULA s. f. os din centura scapulara care leaga sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)

CLAVICULA, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele doua oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articuleaza cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.

SCAPULAR, -A adj. Referitor la umar, al umarului; umeral. ◊ centura scapulara = claviculele si omoplatii. // s.m. Bucata de stofa purtata de unii calugari pe umar. [Cf. fr. scapulaire].

CORACOID, -A adj. os ~ = os pereche, component al centurii scapulare, la batracieni, la reptile si pasari, in forma de cioc de corb; apofiza ~a = proeminenta pe marginea superioara a omoplatului la mamifere. (< fr. coracoide)

scapular, -A I. adj. referitor la umar; umeral. ♦ centura ~a = centura din clavicule si omoplati. II. s. m. 1. (chir.) bucata de panza care, trecuta peste umeri, impiedica alunecarea unui bandaj ce infasoara corpul. 2. bucata de stofa purtata de unele ordine calugaresti peste umar, peste vesminte. (< fr. scapulaire)