TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura¹ (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde in vizor; a ochi; a tinti. 2) fig. A avea in vedere (printr-o aluzie); a tine in centrul de interese; a tinti. /<fr. viser

PREOCUPA vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a starui neintrerupt in minte, a obseda. ◊ a ingrijora, a nelinisti. 2. a face sa fie in centrul atentiei, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa in mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr. preoccuper, lat. praeoccupare)

DEREFLECTIE s. f. comutare a centrului atentiei de la propria persoana la interese exterioare. (< de¹- + reflectie)

EGOCENTRIC, -A, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care priveste totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, care se considera centrul universului; (despre manifestarile oamenilor) care tradeaza o asemenea atitudine. – Din fr. egocentrique.

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

EGOCENTRISM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care priveste totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, tendinta de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. egocentrisme.

EGOCENTRISM n. 1) Atitudine care pune interesele si sentimentele personale mai presus de toate. 2) Conceptie filozofica si etica care considera individualul, „eul” ca centru al intregii lumi. [Sil. -cen-trism] /<fr. egocentrisme

EGOCENTRISM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, acordand o importanta exagerata propriei individualitati; egotism. [< fr. egocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru].

CERC¹ s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)

EGOCENTRISM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor si sentimentelor personale, acordand o importanta exagerata propriei individualitati; egotism. ◊ (p. ext.) conceptie etico-filozofica care considera individul ca centru al universului. (< fr. egocentrisme)

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus