SALON s. n. 1. camera frumos mobilata in care se primesc musafiri. 2. sala publica in care se organizeaza baluri, reuniuni etc. ◊ sala in care se organizeaza expozitii de pictura, de sculptura etc.; (p. ext.) expozitia insasi. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sala in care se desfasoara unele activitati profesionale destinate publicului. 5. camera mare cu paturi pentru bolnavi intr-un spital. (< fr. salon)

cenaclu s.n. Grup de literati, de artisti etc. care au o ideologie comuna, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. -uri, -le. / < fr. cenacle, cf. lat. coenaculum – sala].

cenaclu ~ri n. 1) Grup de oameni (de arta) legati printr-un program estetic unic. ~ literar. 2) Intrunire periodica a unui astfel de grup, cand se citeste si se discuta creatia membrilor sai. /<fr. cenacle, lat. cenaculum

SBURATORUL, revista literara, aparuta in doua serii (19 apr. 1919 – 22 dec. 1922 si mart. 1926 – mai/iunie 1927), la Bucuresti, sub conducerea lui E. Lovinescu. Apare (17 sept. 1921 – 22 dec. 1922) cu titlul „Sburatorul literar”. A promovat literatura modernista, impunand scriitori si critici de valoare: Ion Barbu, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, T. Vianu s.a. In jurul ei s-a constituit cenaclul cu acelasi nume, a carei activitate (cu referiri si la revista) e consemnata de E. Lovinescu in „Agende literare” (1923-1943).