ADENOM s. n. Tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. – Din fr. adenome.

CARCINOM, carcinoame, s. n. Tumoare maligna constituita din celule epiteliale; epiteliom. – Din fr. carcinome.

CILINDRURIE s. f. (Med.) Prezenta in u***a a unor elemente microscopice formate din albumina, hematii, celule epiteliale etc., care caracterizeaza afectiunile renale. – Din fr. cylindrurie.

CUTICULA, cuticule, s. f. 1. Strat subtire si rezistent care acopera si protejeaza suprafata unei celule epiteliale. Cuticula dentara. 2. Partea superficiala, chitinoasa a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafata fructelor, a frunzelor si a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula.

COCCIDII s. f. pl. ordin de protozoare unicelurare, parazite, cu celule epiteliale. (< fr. coccidies)

ADENOM, adenoame, s. n. Tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. – Din fr. adenome.

ADENOM (< fr.{i}) s. n. Tumora glandulara benigna, constituita din celule epiteliale (ex. a. hipofizar, a. mamar). □ A. toxic = forma de hipertiroidie, asemanatoare cu boala lui Basedow.

CORNOS, -OASA, cornosi, -oase, adj. Care are consistenta cornului¹; dur, tare. ◊ celula cornoasa = celula epiteliala moarta. Strat cornos = strat de protectie a pielii relativ dur, format din celule cornoase. – Corn¹ + suf. -os.

COCCIDIE, coccidii, s. f. (Zool.; la pl.) Gen de protozoare parazite care traiesc in celulele epiteliale ale unor animale; (si la sg.) protozoar apartinand acestui gen. – Din fr. coccidie.

coccidie (parazit al celulelor epiteliale digestive) s. f. (sil. -di-e), art. coccidia (sil. -di-a), g.-d. art. coccidiei; pl. coccidii, art. coccidiile (sil. -di-i-)

CUTICULA ~e f. 1) Strat rezistent care acopera suprafata ce vine in contact cu mediul inconjurator al celulelor epiteliale. ~ dentara. 2) Strat seros care acopera fructele si frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula

PARACHERATOZA s.f. (Biol.) Cheratinizare incompleta a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – langa, keras – corn].

COLPOCITOLOGIE s. f. studiu al celulelor epiteliale ale tesutului v*****l. (<fr. colpocytologie)

COCCIDII s.f.pl. Ordin de protozoare cu numeroase specii, care traiesc ca parazite ale celulelor epiteliale; (la sg.) protozoar din acest ordin. [Sg. coccidie. / < fr. coccidies].

COLANGIOM s. n. tumoare rezultata prin transformarea celulelor epiteliale ale canalelor biliare intrahepatice. (< fr. cholangiome)

CORNOS, -OASA adj. de natura cornului; dur, tare. ♦ celula oasa = celula epiteliala moarta; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase. (< corn + -os)

CUTICULA s. f. 1. strat subtire si rezistent care acopera si protejeaza suprafata celulelor epiteliale. 2. zona superficiala, chitinoasa, a tegumentului insectelor si crustaceelor. 3. pelicula superficiala a fructelor, frunzelor si tulpinilor tinere, continand cutina. (< fr. cuticule, lat. cuticula)

ONCOCIT s. n. celula epiteliala nediferentiata, cu citoplasma granulata. (< fr. onchocyte)

PARACHERATOZA s. f. cheratinizare incompleta a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. (< fr. parakeratose)

COCCIDIE s. f. (‹ fr. {s}; gr. kokkus „graunte”) s. f. (La pl.) Ordin de protozoare (Coccidia) care paraziteaza celulele epiteliale la vertebrate si nevertebrate (moluste, artropode); inglobeaza si specii parazite pentru om si animale domestice, care au in general forma sferica, se inmultesc sexuat si asexuat in cicluri succesive si sint paraziti intracelulari pentru un anumit organ sau pentru o anumita gazda.

CORION (‹ fr.; {s} gr. khorion „placenta”) s. n. 1. (EMBRIOL.) Invelis extern al embrionului la vertebratele superioare; la reptile si pasari se uneste cu alantoida, iar mamifere vilozitatile sale, care patrund in peretii uterului, formeaza placenta. 2. (HIST.) Stratul profund al pielii format din tesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice si terminatii nervoase libere ori sub forma de corpusculi. ♦ Strat conjunctiv profund al unei membrane mucoase sau seroase situat sub celulele epiteliale. ◊ C. ovular = membrana externa a ovulului (zona pelucida).

CILINDROM, cilindroame, s. n. (Med.) Tumoare benigna a tesuturilor epiteliale cu celule cilindroide. – Din fr. cylindrom.

PINEALOCIT s. n. celula principala epiteliala a glandei pineale. (< fr. pinealocyte)

CILINDROM s.n. (Med.) Tumoare benigna cu celule cilindroide a tesuturilor epiteliale. [Pl. -oame. / < fr. cylindrome].

TERATOM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. Tumoare embrionara (benigna sau maligna) care se dezvolta pe baza celulelor multipotente, in masa sa coexistand tesuturi epiteliale cu structuri nefunctionale (unghii, par, dinti, tesut muscular, tesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formeaza in special pe t*******e, ovare, mediastin si regiunea sacrococcigiana.