MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. invatat; filozof; astrolog; vrajitor. ♦ (In religia crestina) Fiecare dintre cei trei regi veniti din Orient sa se inchine lui Isus la nasterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magu.

TRIUMVIR, triumviri, s. m. (In Roma antica) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.

SCALEN, scaleni, -e, adj. 1. (In sintagma) Triunghi scalen = triunghi care are laturile neegale. 2. (In sintagma) Muschi scalen (si substantivat, m.) = fiecare dintre cei trei muschi egali, in forma de triunghi scalen, situati in regiunea cervicala laterala. – Din fr. scalene, lat. scalenus.

SCALEN ~a (~i, ~e) 1) : Triunghi ~ triunghi cu laturile de lungime diferita si fara nici un unghi drept. 2): (Muschi) ~ fiecare dintre cei trei muschi egali, situati intre vertebrele cervicale si primele doua perechi de coaste. /<it. scaleno, fr. scaleno

CONSUL s.m. 1. Fiecare dintre cei doi magistrati care se alegeau anual in vechea Roma pentru a exercita puterea suprema. ♦ Fiecare dintre cei trei magistrati supremi care au guvernat Republica Franceza intre 1799 si 1804. 2. Agent diplomatic insarcinat sa reprezinte si sa apere interesele administrativ-juridice si economice ale tarii sale si ale compatriotilor sai intr-o tara straina. [< lat., fr. consul, cf. germ. Konsul].

TRIUMVIR s.m. Titlu dat in vechea Roma fiecaruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atributii administrative, politice etc. ♦ Nume dat participantilor la cele doua triumvirate care au condus Roma in anii 60 si 43 i.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

CONSUL s. m. 1. (in Roma antica) fiecare dintre cei doi magistrati care se alegeau anual pentru a exercita puterea suprema. 2. fiecare dintre cei trei magistrati supremi care au guvernat Republica Franceza intre 1799 si 1804. 3. agent diplomatic insarcinat sa reprezinte si sa apere interesele administrativ-juridice si economice ale tarii sale si ale compatriotilor sai intr-o tara straina. (< lat., fr. consul)

EMITOR s. n. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor. (< engl. emitter)

TRIUMVIR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir)

gasper (gasperi), s. m. – Tigan. – Var. gaspar. De la Gaspar, unul din cei trei magi (DAR; Seineanu, Semasiol., 174; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 179). – Der. gasperita, s. f. (tiganca); ghesperita, s. f. (vrajitoare).

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

berbecar m. (d. berbece, ca si fr. berger, pastor, lat. vervecarius, mlat. berbicarius). Cioban de berbeci (despartiti de oi dupa Sfinta Maria). Epitetu unuia din cei trei Filipi de toamna, pe care-l sarbeaza taranii la 26 Septembre.

cel² art. m. (omul cel bun), g.-d. art. celui (omului celui bun, dar: lui Ioan Voda cel Cumplit), pl. cei (toti cei trei copii); f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. si f. celor

RADAMANT (RHADAMANTHYS) (in mitologia greaca), unul dintre cei trei judecatori care impart dreptatea in Hades (Infern), considerat fiul lui Zeus si al Nimfei Europe. Rege in Cnossos. Dupa moarte, in Infern judeca umbrele mortilor alaturi de Minos, fratele sau, si de Eac.

CRISAN (Gheorghe C. sau Marcu Giurgiu) (1733-1785, n. Vaca azi sat Crisan, com. Ribita, jud. Hunedoara), iobag roman. Unul dintre cei trei conducatori ai rascoalei taranesti din Transilvania din 1784-1785. A comandat actiunile taranilor rasculati din Zarand, apoi la Cimpeni, Abrud, Cricau; din tabara sa a pornit, in numele lui Horea, ultimatul taranilor (11 nov.) ce au luptat apoi impotriva trupelor imperiale in Zarand, la Brad, la Halmagiu. Dupa reprimarea rascoalei a fost prins (30 ian. 1875) si inchis la Alba Iulia; s-a sinucis, sugrumindu-se cu curelele de la opinci (13 febr.).

Aeacus, fiul lui Zeus si al Aeginei si rege al mirmidonilor. Renumit pentru spiritul lui de dreptate, a devenit, dupa moarte, unul dintre cei trei judecatori din Hades.

Cresphontes, unul dintre heraclizi, fiul lui Aristomachus si frate cu Temenus si cu Aristodemus. Impreuna cu fratii sai si in fruntea dorienilor, Cresphontes a cucerit Peloponnesul, care a fost apoi impartit intre cei trei frati.

CEVIANA, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu varfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cevienne.

GRATIE, gratii, s. f. 1. Dragalasenie, finete, gingasie demonstrate de o fiinta in miscari, atitudini etc.; atractie particulara pe care o provoaca cineva sau ceva prin aspect, miscare etc.; farmec. ◊ (In mitologia romana) cele trei gratii sau gratiile = cele trei zeite considerate ca personificari ale frumusetii si gingasiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face gratii = a) a cauta sa para fermecator prin gesturi si atitudini afectate; b) a-si manifesta in mod nejustificat nemultumirea, a face nazuri. 2. Bunavointa, preferinta, favoare de care se bucura cineva. ◊ Expr. A intra in gratiile cuiva = a castiga increderea, bunavointa cuiva. ♦ Ajutor, mila, indurare (divina); iertare (de o pedeapsa). ◊ Anul de gratie..., formula emfatica ce preceda indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepozitie) Datorita. – Din lat. gratia.

ISCHION, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei parti care formeaza osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

MENINGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii. – Din fr. meninge.

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. Miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

UNIVERSALII s. f. pl. Nume dat notiunilor generale in filozofia scolastica. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = discutie in jurul notiunilor generale si a naturii lor, fapt care a determinat aparitia celor trei curente din sanul scolasticii: realismul, nominalismul si conceptualismul. – Din lat. universalia.

ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahar.

PARCA², parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinitati ale destinului oamenilor din mitologia romana, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane. – Din lat. Parca, fr. Parque.

PUNIC, -A, punici, -ce, adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Razboi punic = nume dat fiecaruia dintre cele trei razboaie purtate de Roma antica impotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.

COSAS, cosasi, s. m. 1. Om care coseste. ◊ Compus: cei-trei-cosasi = cele trei stele din constelatia Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei. – Coasa + suf. -as.

LEGISLATIV, -A, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea si la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are imputernicirea de a elabora si a adopta legile. Putere legislativa = una dintre cele trei puteri in care se imparte puterea statului constitutional, care are atributia de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cerceteaza proiectele de lege si contribuie la imbunatatirea si definitivarea lor. – Din fr. legislatif.

MONGOLID, -A, mongolizi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenesti, raspandita in Asia centrala, Asia de est si de sud-est; (si la sg.) persoana care apartine acestei rase. 2. Adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu ale unui mongol (1); care se refera la mongoloid (1). – Din fr. mongoloide.

NEGARE, negari, s. f. 1. Actiunea de a nega si rezultatul ei; contestare, tagaduire. 2. (Fil.) Negatie (2). ◊ Negarea negatiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit careia dezvoltarea se prezinta ca o inlantuire de negatii dialectice. – V. nega.

DORIC, -A, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. Persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.

EXECUTIV, -A, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozitiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu functii de organizare si de asigurare a executarii legilor. (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern si intreg aparatul administrativ, reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executif.

TOIAG, toiege, s. n. 1. Bat lung si drept de care se sprijina cineva la mers sau de care se serveste pentru a se apara. ♦ Fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitura data cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnitati sau autoritati. 3. (Pop.) Lumanare care se asaza in mana, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase asezate la rand in mijlocul constelatiei Orion. [Pr.: to-iag] – Din sl. tojagu, tojaga.

treiME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei parti egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintr-un intreg. 2. Grup de trei fiinte sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (In religia crestina, mai ales in sintagma Sfanta treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. – trei + suf. -ime.

TRICROMATIC, -A, tricromatici, -ce, adj. Care se refera la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (1). ◊ (Fiz.) Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental ca orice culoare poate fi reprodusa prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleasi, si care trebuie astfel alese incat nici una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. – Tri- + cromatic.

TRIO, triouri, s. n. 1. Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala scrisa pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanti sau al celor trei instrumente care executa o asemenea compozitie. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasa si mai linistita, a unor compozitii muzicale. 2. (Fam.) Grup de trei persoane (care se afla mereu impreuna). – Din it., fr. trio.

REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematica in biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natura: animal, vegetal si mineral. – Din fr. regne, lat. regnum.

KINORAMA, kinorame, s.f. Sistem de cinema panoramic, forma dezvoltata a sistemului cinerama, cu deosebirea ca in cele trei cabine de proiectie se afla doua aparate, ceea ce permite proiectarea neintrerupta a filmelor de lung metraj. (din germ. Kinorama) [def. MDN]

SCARITA, scarite, s. f. 1. Diminutiv al lui scara; scaricica, scarisoara. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scara + suf. -ita.

SEMICIRCULAR, -A, semicirculari, -e, adj. In forma de semicerc. ◊ Canale semicirculare = cele trei canale care alcatuiesc partea superioara a urechii interne. – Din fr. semi-circulaire.

SFORACI, sforace, s. n. Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leaga sacul de pescuit. – Sfoara + suf. -aci.

CRAI, crai, s. m. 1. (Astazi poetic sau in basme) Imparat, rege, domnitor. ◊ (cei trei) crai de la rasarit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna in prima ei faza, cand are forma unei seceri subtiri; luna-noua. 2. Barbat usuratic, care se tine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungas, derbedeu, d*******t. – Din sl. kralĩ.

MAG s. 1. v. vrajitor. 2. (BIS.) (inv.) valfa. (cei trei ~ de la rasarit.)

ARAHNOIDA ~e f. Membrana mijlocie (din cele trei) care inveleste creierul si maduva spinarii. /<fr. arachnoide

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

cel² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) cel harnic este apreciat. cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) cel mai istet. ◊ cel putin minimum; macar; barem. cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

COARDA² corzi f. 1) Grinda de sustinere a tavanului la o casa taraneasca. 2) pl. cele trei franghii intinse pe laturile ringului de box. [G.-D. corzii; Sil. coar-da] /<lat. chorda

GRATIE ~i f. 1) Finete si usurinta in miscari, forme, atitudini. 2): cele trei ~i cele trei zeite considerate drept intruchipare a feminitatii si gingasiei. ◊ A face ~i a) a cauta sa para atragator; b) a face mofturi. 3) Bunavointa cu care este tratat cineva. ◊ Lovitura de ~ a) actiune care incununeaza cu succes o lupta; b) argument suprem. A intra in ~a (sau ~ile) cuiva a castiga bunavointa cuiva. 4) (cu valoare de prepozitie) Multumita (cuiva sau a ceva); datorita. [G.-D. gratiei; Sil. -ti-e] /<lat. gratia

IONIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecesti, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel impodobit cu doua volute laterale. 2) (despre versuri) Care consta din patru silabe, dintre care doua sunt lungi si doua sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique

PARCA³ ~ce f. (in mitologia romana) Fiecare dintre cele trei divinitati, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane despre care se credea ca stapanesc viata omului. /<lat. parca, fr. parque

PERSONAL² ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care tine de o persoana; propriu unei persoane; individual. Dosar ~. ◊ Raspundere ~a raspundere care i se atribuie cuiva sau pe care si-o ia cineva in mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indica una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale carui forme se schimba dupa persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se opreste in toate statiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale

RARITA ~e f. 1) Plug cu doua cormane, care rastoarna brazda in ambele parti. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelatia Orion, care sunt asezate in sir. [G.-D. raritei] /<bulg., sb. ralica

SCARITA ~e f. anat. (diminutiv de la scara) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scara + suf. ~ita

treiME ~i f. 1) Fiecare dintre partile (egale) ale unui intreg, impartit in trei; a treia parte dintr-un intreg. 2) Unitate constituita din trei elemente. ◊ Sfanta ~ unitate tainica in credinta crestina a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime

TRIASIC¹ n. Prima din cele trei perioade ale erei mezozoice. /<fr. triasique

TRINITATE ~ati f. 1) Unitate tainica a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; Sfanta treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troita. [G.-D. trinitatii] /<lat. trinitas, ~atis, fr. trinite

TROITA ~e f. 1) Cruce mare (de lemn sau piatra) ornamentata cu picturi sau sculpturi pe teme religioase, instalata la fantani, la raspantii etc. 2) Icoana care reprezinta cele trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). 3) fig. Reunire de trei persoane sau de trei lucruri care constituie o unitate; trinitate. [G.-D. troitei; Sil. tro-i-] /<sl. troica

AGREGARE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor parti intre care nu exista o legatura intima; unire intr-un tot; agregatie. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stari de consistenta sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

CHARITE s.f.pl. (Mit.) Nume dat de greci celor trei gratii. [Scris si carite. / < fr. charites].

Parce s. f. pl. (mit. lat.) cele trei divinitati ale destinului, despre care se credea ca prima toarce, a doua deapana, iar a treia taie firul vietii omului. (< lat. Parcae)

DICROMATOPSIE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].

FUNICUL s.n. 1. Nume dat celor trei diviziuni principale ale maduvei spinarii. ♦ Formatie anatomica cu aspect de cordon. 2. (Bot.) Fir care leaga samanta de pericarp si o nutreste in tinerete. [< fr. funicule, cf. lat. funiculus – c*****a].

IPOSTAZA s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substante spirituale (individul – unul, intelectul si sufletul) care impreuna cu materia constituie lumea inteligibila. ♦ (In teologia crestina) Fiecare entitate a trinitatii. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis – tinere].

MEGERA s.f. (Liv.) Femeie rea, artagoasa. [Var. mejera s.f. / < fr. megere, cf. Megera – una dintre cele trei Furii].

MENINGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii: duramater, piamater si arahnoida. [Pl. invar. / < fr. meninge, cf. gr. meninx – membrana].

METAGEOMETRISM s.n. Teorie care afirma posibilitatea existentei unui numar mai mare de dimensiuni decat cele trei stabilite de Euclid pentru formele spatiale. [Pron. -ge-o-. / < fr. metageometrisme].

NUTATIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].

PARCE s.f.pl. (In mitologia latina) cele trei divinitati din infern (Clotho, Lachesis si Atropos), despre care se credea ca prima toarce, a doua deapana, iar a treia taie firul vietii omului. [< lat. parcae].

SEMICIRCULAR, -A adj. In forma de semicerc; semiciclic. ◊ Canale semicirculare = cele trei canale care alcatuiesc partea superioara a urechii interne. [Cf. fr. semi-circulaire].

TERMEN s.m. 1. Cuvant, vorba expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ♦ Elementele unui enunt sau sistem logic. 5. (Fiz.) Termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. [Var. termin s.m. / < lat. terminus, cf. fr. terme].

TIMPAN s.n. 1. Membrana elastica care desparte urechea externa de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percutie cu sunetul acordabil, constand dintr-un corp de arama in forma de cazan, avand gura acoperita cu o membrana de piele care vibreaza atunci cand este lovita cu niste betisoare. 3. Spatiu cuprins intre cele trei cornise ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafata cuprinsa intre orizontala si arcele unei bolti. 4. (Tehn.) Pinion dintat. // (In forma timpano-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „toba”, „membrana intinsa”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].

TRIMURTI s.n. (Rel.) Asociere de cult si de doctrina a celor trei figuri din religiile indice: Buda, Siva si Visnu, ca forma unica de teofanie. [Cf. fr., it. trimurti < sanscr. trimurti].

TRINITAR, -A adj. Referitor la trinitate. // s.m. si f. (Bis.) Adept al doctrinei crestine care considera cele trei naturi, persoane si substante ale trinitatii ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].

ARAHNOIDA s.f. (Biol.) Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale encefalului si maduvei spinarii. [Pron. -no-i-, pl. -de. / < fr. arachnoide, cf. gr. arachne – paianjen, eidos – asemanare].

VALORATIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da in pictura iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distantei dintre ochi si obiecte si a reliefului acestora. [Gen. -iei. / dupa fr. valorisation].

cistine s.f. pl. (reg.) cele trei plase ale navodului.

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

FURIE s.f. 1. Manie violenta, nestapanita; violenta. ♦ (Fig.; rar) Dorinta, patima. 2. Fiecare dintre cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele celor antici, chinuiau sufletele pacatosilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie].

GRATIE s.f. 1. Gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte dragalase; dragalasenii, farmece. ◊ A intra in gratiile cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mantui. 3. Fiecare dintre cele trei zeitati feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria si frumusetea in mitologia greco-latina. // prep. Cu ajutorul, datorita, multumita. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].

ISCHION s.n. Unul dintre cele trei oase care formeaza osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – sold].

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

KINORAMA s.f. Procedeu de filmare si de proiectie pentru ecran panoramic, reprezentand o forma dezvoltata a sistemului cinerama, cu deosebirea ca in cele trei cabine de proiectie se afla doua aparate, ceea ce permite proiectarea neintrerupta a filmelor de lung metraj. [< germ. Kinorama].

PERSONAL, -A adj. 1. Care apartine cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) In persoana, insusi. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (si s.n.) = tren de persoane care opreste in toate statiile; (gram.) pronume personal = pronume care arata persoana; mod personal = mod verbal ale carui forme se schimba dupa cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].

REGN s.n. Fiecare dintre cele trei mari diviziuni, categorii ale fiintelor si ale corpurilor din natura; vegetal, animal, mineral. [< fr. regne, cf. it. regno, lat. regnum].

coporiie (coporai), s. f. – 1. Miner de coasa. – 2. Nume dat celor trei stele din constelatia Cefeu. – Var. coporisca, toporiie, toporisca. Mag. kaparo (Candrea); var. indica o contaminare cu topor(isca). Cf. si bg. kopralja „prajina”, de unde copreala, s. f. (prajina, par), cuvint legat de copala, s. f. (prajina), in Trans., si copaita, s. f. (prajina pe care se pun de obicei fisii de coaja uscata de copac, la care se da foc, in anumite obiceiuri populare din Trans.), copirsoi, s. m. (persoana slaba).

AGREGARE s. f. faptul de a se agrega; agregatie. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stari de consistenta a materiei. (< agrega)

AUSTRALIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia. II. adj. care apartine Australiei. ♦ limbi ĩene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alaturi de austroneziana si papua. (< fr. australien)

AUSTRONEZIANA adj. limbi austroneziene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alaturi de australiana si papua. (< austr/aliana/ + /mela/neziana)

CANTICA s. f. (rar) poem epic religios; (spec.) cele trei parti ale Divinei comedii a lui Dante. (< it. cantica)

CHARITE [SA-] s. f. pl. (mit.) (la greci) cele trei gratii. (< fr. charites)

CINEMIRACOL s. n. tip cinerama, perfectionat in privinta imbinarii pe ecran a celor trei imagini proiectate. (< fr. cinemiracle)

DICROMATOPSIE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. (< fr. dichromatopsie)

EUROPOID, -A adj., s. m. f. (om) care apartine uneia dintre cele trei principale rase omenesti cu pielea alba din care fac parte populatiile din Europa; europid. (< germ. europoid, Europoide)

FUNICUL¹ s. m. 1. nume dat celor trei diviziuni principale ale maduvei spinarii. ◊ formatie anatomica cu aspect de cordon. 2. (biol.) cordon care leaga ovulul cu placenta. (< fr. funicule, lat. funiculus)

FURIE s. f. 1. manie violenta, nestapanita; violenta. 2. (pl.) cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele anticilor, chinuiau sufletele pacatosilor. (< fr. furie, lat. furia)

GRATIE I. s. f. 1. dragalasenie, gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ◊ (pl.) atitudini, cuvinte dragalase. ◊ bunavointa, favoare. ♦ a intra in ĩle cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea il acorda oamenilor pentru a se mantui. ♦ stare de ~ = creatie poetica; poezie; ipostaza, inspiratie poetica. 3. lovitura de ~ = lovitura care aduce sfarsitul, moartea. 4. (mit.) fiecare dintre cele trei zeitati care personificau gratia si frumusetea feminina. II. prep. cu ajutorul, datorita. (< lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grace a)

KINORAMA s. f. sistem de cinema panoramic, forma dezvoltata a sistemului cinerama, cu deosebirea ca in cele trei cabine de proiectie se afla doua aparate, ceea ce permite proiectarea neintrerupta a filmelor de lung metraj. (< germ. Kinorama)

LEGISLATIV, -A adj. referitor la legiferare, care legifereaza. ♦ putere ~a (si s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constitutional, avand atributia de a elabora legi; organ ~ (si s. n.) = organ al puterii de stat care elaboreaza si adopta legile. (< fr. legislatif)

MENINGE s. n. fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii (dura mater, pia mater si arahnoida). (< fr. meninge)

METAGEOMETRISM s. n. teorie care afirma posibilitatea existentei unui numar mai mare de dimensiuni decat cele trei stabilite de Euclid pentru formele spatiale. (< fr. metageometrisme)

NUTATIE s. f. 1. oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesie; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 1⁸ ani si 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie corpului. 3. (med.) basculare inainte a bazei sacrului si inapoi a coccisului, produsa spontan in cursul nasterii. ◊ oscilatie a capului. 4. miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)

ORTOCENTRU s. n. punct de intersectie a celor trei inaltimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre)

PANCARDITA s. f. inflamatie, de natura reumatismala, a celor trei membrane ale inimii (endocard, miocard si pericard). (< fr. pancardite)

PAPUA s. f. limbi ~ = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alaturi de australiana si austroneziana, vorbita de papuasi. (< fr. papou)

PERSONAL, -A I. adj. 1. care apartine cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) in persoana, insusi. ◊ original. 2. tren ~ (si s. n.) = tren de persoane care opreste in toate statiile; pronume ~ = pronume care arata persoana (2); mod ~ = mod verbal ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (2). II. s. f. (expozitie) ~a = expozitie a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajatilor dintr-o institutie sau intreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)

PLURIPERSONAL, -A adj. (despre verbe) care are forme la cele trei persoane gramaticale. (< pluri- + personal)

REGN s. n. fiecare dintre cele trei mari categorii sistematice care se disting in natura: animal, vegetal si mineral. (< fr. regne, lat. regnum)

REPETITOR, -OARE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cantaret sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sala de meditatii (intr-un internat etc.). 2. aparat care repeta, prin comanda de la distanta, indicatiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului international de semnalizare destinate sa inlocuiasca unul dintre pavilioanele care se repeta. (< fr. repetiteur, germ. Repetitor)

SEMICIRCULAR, -A adj. in forma de semicerc. ♦ canale e = cele trei canale, partea superioara a urechii interne. (< fr. semi-circulaire)

SIGMOID, -A adj. de forma literei sigma. ♦ colon ~ = ultima portiune a colonului³, care descrie un S inainte de rect; cavitate ~a = cavitate articulara a unor oase (radius, cubitus); valvule e = cele trei valvule la originea aortei si a arterei pulmonare. (< fr. sigmoide)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

TRICROMATIC, -A adj. referitor la cele trei culori fundamentale (galben, albastru, rosu), una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. (< fr. trichromatique)

TRICROMATISM s. n. capacitatea normala a ochiului de a percepe cele trei culori: albastru, verde si rosu, din combinarea carora rezulta toate celelalte. (< fr. trichromatisme)

TRICROMAZIE s. f. percepere defectuoasa, incompleta a celor trei culori fundamentale. (dupa dicromazie)

TRICROMIE s. f. procedeu de imprimare sau de fotografiere policroma prin suprapunerea celor trei culori fundamentale. (< fr. trichromie)

TRILATERAL, -A I. adj. cu trei laturi. ◊ referitor la cele trei laturi sau aspecte ale unui lucru, ale unui organism. II. s. f. 1. trienala. 2. (conventie) care angajeaza reciproc trei parti. (< fr. trilateral)

TRIMURTI s. n. asociere de cult si de doctrina a celor trei figuri din religiile indice: Buda, civa si Visnu, forma unica de teofanie. (< fr., engl. trimurti)

VALORATIE s. f. procedeu artistic prin care se poate da, in pictura, iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distantei dintre ochi si obiecte si a reliefului acestora. (dupa fr. valorisation)

APOLONIC, -A adj. referitor la opera matematica a lui Apollonius, in care apar pentru prima data denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola si alte notiuni, ca: diametri, axe, focare etc. (< germ. apollonisch)

Trisfetitele s. f. pl. – 1. Numele celor trei sfinti ierarhi ai Bisericii, Vasile, Grigorie si Ioan. – 2. trei stele din constelatia Orion. Sl. tri svętiteli (Tiktin; Candrea). Cuvint rar, se pastreaza mai ales in numele unei vestite biserici din Iasi.

ALEKSEEV, Vasili (n. 1942), halterofil rus. Primul din lume care a depasit, la totalul celor trei stiluri, limita de 600 kg. Multiplu campion olimpic, mondial si european.

ARMINIUS (c. 19 i. Hr. – c. 19 d. Hr.), conducator al tribului germanic al cheruscilor. A infrint in Padurea Teutoburg (9 d. Hr.) cele trei legiuni ale lui P. Quintilius Varus, guvernatorul provinciei Germania.

ARTAGNAN [artanã], Charles de BATZ [ba] d' (1611-1673), nobil gascon, capitan al muschetarilor lui Ludovic XIV, apoi maresal. Devenit celebru prin romanul lui Al. Dumas-tatal „cei trei muschetari”.

AUBIGNAC [obinac], Francois HEDELIN, abate d’ (1604-1676), critic dramatic francez. In lucrarea sa „Practica teatrului” (1657) a fixat regula celor trei unitati.

ARAHNOIDA, arahnoide, s. f. Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale creierului si ale maduvei spinarii. – Fr. arachnoide (< gr.).

CANOVA, Antonio (1757-1822), sculptor italian. Reprezentant al neoclasicismului („cele trei gratii”, „Amor si Psyche”, „Paolina Borghese”, monumentul funerar al papei Clement XIV).

CAPATINII, Muntii ~, culme muntoasa in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, cu orientare V-E si o lungime de 37 km, situata intre Valea Motrului la N, Depr. Olteana la S, Valea Oltetului la V si Olt la E. Alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituita din sisturi cristaline si gnaise la N si calcare la S, care dau un relief specific de doline, lapiezuri, pereti abrupti, hornuri, chei (cheile Bistritei vilcene de la Costesti, Luncavatului s.a.). Relieful dezvoltat pe sisturile cristaline se remarca prin prezenta celor trei supr. de nivelare carpatice (Borascu: 1.800-2.000 m, Riu ses: 1.300-1.700 m si Gornovita: 900-1.000 m alt.) acoperite cu paduri de molid.

CHARRON [saro], Pierre (1541-1603), preot si moralist francez. Prieten si discipol al lui Montagne. A propus separarea moralei religioase de morala proprie vietii civile („Despre intelepciune”, „cele trei adevaruri”).

CINCIZECIME (‹ cinci + zece) s. f. 1. Evenimentul si sarbatoarea pogoririi Duhului Sfint, la 50 de zile dupa invierea lui Hristos, peste apostoli si cei dintii ucenici crestini, marcind nasterea Bisericii; Rusalii, Pogorirea Duhului Sfint. 2. Una din cele trei mari sarbatori ale pelerinajului, la evrei, socotita ca ziua cind Dumnezeu i-a lui Moise „Legea”.

CLAPEYRON [clapero], Benoit Paul Emile (1799-1864), fizician si inginer francez. Unul dintre fondatorii termodinamicii. A stabilit o ecuatie de stare a gazelor ideale, ecuatia dependentei de presiune a punctului de topire a substantelor, ecuatia celor trei momente.

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociatie de state cu sediu la Minsk, creata in urma conferintelor de la Brest (8 dec. 1991), Ashabad (12 dec. 1991) si Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de infiintare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federatia Rusa, Bielorusia si Ucraina si s-a stabilit ca Uniunea Sovietica isi inceteaza existenta ca subiect de drept international. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al sefilor de state si un Consiliu al sefilor de guverne.

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

COMUNITATEA EUROPEANA A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatilor Europene. Fondata prin Tratatul separat de la Roma din 1957, isi incepe activitatea in 1958, in scopul coordonarii politicilor statelor membre in domeniul cercetarii nucleare si al crearii unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

COMUNITATEA EUROPEANA A CARBUNELUI SI OTELULUI (C.E.C.O.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatii Europene. Fondata prin Tratatul de la Paris din 1951, isi incepe activitatea in 1952, in scopul formarii unei piete comune a carbunelui si a produselor siderurgice, in vederea unei repartizari mai judicioase a productiei si a cresterii productivitatii muncii in statele membre. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (si din care fac parte: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.). – Din zahar.

ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA SI AMERICA LATINA (in sp.: Organizacion de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y America Latina – O.S.P.A.A.A.L.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Havana (Cuba), creata in 1966, in scopul unirii, coordonarii si incurajarii miscarilor de eliberare nationala din cele trei continente si inlaturarii oricaror forme de discriminare rasiala. La activitatile ei iau parte organizatii nationale din 80 de tari (1984).

NI ZAN (NI TSAN) (1301-1374), pictor, caligraf si poet chinez. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai picturii chineze din sec. 14. Creator de peisaje realizate intr-o maniera austera, de o mare limpezime si esentializare sugestiva („Peisaj de toamna”). A combinat, in creatie, cele trei arte (caligrafia, poezia si pictura figurativa).

SUUM CUIQUE (lat.) fiecaruia ce este al sau – Unul dintre cele trei precepte fundamentale de drept roman, formulate de Ulpian astfel: „Iurus praecepta sunt: haec: honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere” („Preceptele dreptului sunt: a trai cinstit, a nu vatama pe nimeni, a da fiecaruia ce-i al sau”).

ENLIL, divinitate asiro-babiloniana. Zeu al Pamantului. Una dintre cele trei divinitati supreme, alaturi de Anu si Ea.

RAZBOAIELE PUNICE, denumirea celor trei razboaie purtate de Roma antica impotriva Cartaginei (264-241, 218-201 si 149-146 i. Hr.) pentru hegemonia in bazinul occidental al Marii Mediterane. R.P. s-au terminat cu infrangerea Cartaginei si distrugerea total aa acesteia de catre romani. V. si Roma antica.

RADU cel MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

RADZIWIŁŁ [radʒivil], familie de nobili lituanieni cu rol important si in istoria Poloniei. Mai importanti: 1. Mikołaj R. (cel Rosu) (1512-1584), hatman si cancelar al Lituaniei. A intretinut relatii de prietenie cu Despot-Voda, domnul Moldovei. 2. Janusz R. (1612-1655), hatman al Lituaniei (din 1654). Casatorit (din 1645) cu o fiica a lui Vasile Lupu, domnul Moldovei. A incercat atragerea celor trei tari romane in Liga antiotomana initiata de Vladislav IV, regele Poloniei.

CSEREI [tʃæri], Mihaly (c. 1668-1756, n. sat Racu, jug. Harghita), memorialist maghiar din Transilvania. Lucrarea sa „Historia”, cuprinde informatii privind cele trei tari romane intre 1661 si 1711.

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

Atropos, una dintre cele trei zeite ale sortii, denumite de greci Moire, iar de romani Parce (v. si Moerae).

ROMBENCEFAL s. n. Ultima dintre cele trei vezicule cerebrale ale embrionului de la vertebrate, din care se formeaza cerebelul, puntea lui Varolio si bulbul rahidian.

Ceto, fiica lui Pontus (Marea) si a lui Gaea (Pamintul). Era mama celor trei gorgone (v. si Phorcys 1.).

Clotho, una dintre cele trei zeite ale sortii, denumite la greci Moire, iar la romani Parce (v. Moerae).

SŌGI (1421-1502), caligraf si poet vestit al genului renga (poeme inlantuite). Inainte de a se consacra poeziei a fost preot budist la Shōkokuji, un templu zen al sectei Rinzai din Kyōto. A avut doi discipoli – Shōhaku si Sōchō, impreuna cu care a reusit sa compuna intr-o singura noapte in Minase (intre Ōsaka si Kyōto), in 1488, 100 de renga. Armonizata desavarsit, culegerea „O suta de poeme ale celor trei poeti de la Minase” este considerata una dintre capodoperele literaturii japoneze.

Dino, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys si Ceto (v. si Graeae).

Eurynome, una dintre oceanide. Eurynome domnea in vremurile de demult peste Olympus, alaturi de Ophion. Ei au fost goniti insa de Cronus si de Rhea si s-au refugiat in fundul marii. Din unirea Eurynomei cu Zeus s-au nascut cele trei gratii (v. si Charites).

SAY [se], Jean-Baptiste (1767-1832), economist francez. Popularizator al teoriei lui Adam Smith, a elaborat o doctrina economica proprie, bazata pe vestita „formula trinitara” a repartitiei, care porneste de la teoria celor trei factori ai productiei (munca, capitalul si pamantul) dupa care fiecare primeste recompensa in functie de serviciile aduse. Autorul legii debuseelor – „legea Say”, potrivit careia echilibrul economic se realizeaza automat pe piata („Tratat de economie politica”, „Cercetare despre modul cum se produce, se repartizeaza si se foloseste bogatia”, „Curs de economie politica”).

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

Hellen, regele Phthiei, stramosul mitic al grecilor (numiti si heleni), era fiul lui Deucalion si al Pyrrhei. Cu nimfa Orseis, Hellen a avut trei fii: Dorus, Aeolus si Xuthus, de la care-si trag numele, la rindul lor, cele trei „ramuri” ale helenilor: dorienii, eolienii si ionienii. Ultimii – ionienii – isi trag de fapt numele de la Ion, fiul lui Xuthus.

SANJA MATSURI, una dintre cele trei mari sarbatori populare anuale in Japonia. Are loc la Tōkyō in al treilea weekend din luna mai. Parada a 100 de care alegorice.

PAEKCHE [pakhə], unul dintre cele trei regate antice coreene situat in V peninsulei. Conform traditiei a fost intemeiat de conducatorul legendar Onjo (18 i. Hr.). In sec. 3, in timpul domniei regelui Koi (234-286), regatul a atins maxima inflorire. A trecut la budism (sec. 4), P. a intrat intr-o epoca de decadere, sfarsind (60) in urma loviturilor aplicate de regatele Koguryǒ si, mai ales, Silla. Ii corespunde in arta un stil caracterizat prin expresivitate si serenitate.

POPP, Sabin (1895-1928, n. Bucuresti), pictor si grafician roman. Portrete in spiritul picturii votive din sec. 17-18, care se disting prin monumentalitatea si decorativismul viziunii („cele trei surori”, „Portret de familie”).

ORGANIZATIE, organizatii, s. f. 1. Asociatie de oameni cu conceptii sau preocupari comune, uniti conform unui regulament sau unui statut, in vederea depunerii unei activitati organizate. ◊ Organizatie de baza = (iesit din uz) unitate organizatorica fundamentala a Partidului Comunist Roman si a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel putin trei membri. 2. Mod de organizare, oranduire, aranjare; randuiala, alcatuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizatiĩa.

CLIPER, clipere, s. n. Nava rapida cu panze, de mari dimensiuni, cu cel putin trei catarge si cu puntea superioara mult ridicata la prora si la pupa. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

CALIORNA s.f. Macara puternica, cu cel putin trei sau patru perechi de scripeti. [Pron. -li-or-. / < fr. caliorne, it. caliorna].

ORGANIZATIE s.f. 1. Asociatie, institutie sociala care reuneste oameni cu preocupari si uneori cu conceptii comune, constituita pe baza unui regulament, a unui statut etc. in vederea depunerii unei activitati organizate si realizarii unor scopuri comune. ◊ Organizatie de baza = (iesit din uz) unitate organizatorica fundamentala a Partidului Comunist Roman sau a Uniunii Tineretului Comunist alcatuita din cel putin trei membri. 2. Oranduire, organizare, ordine, randuiala. [Gen. -iei, var. organizatiune s.f. / cf. fr. organisation, rus. organizatiia, germ. Organisation].

COLEGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. ♦ Grup care formeaza organul de conducere si de indrumare al unui periodic, al unei lucrari, carti etc., al unei institutii etc. 2. Corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesiune sau aceeasi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba, in trecut, cetatenii cu aceeasi avere sau de acelasi rang social. 4. Institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. [Pron. -giu. / < fr. college, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovarasie].

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

CALIORNA s. f. macara puternica, cu cel putin trei sau patru perechi de scripeti. (< fr. caliorne, it. caliorna)

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)

JAMBA s. n. fiecare dintre cele doua (trei) picioare ale trenului de aterizare. (< fr. jambe)

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

HERMES TRISMEGISTUS („Hermes cel de trei ori mare”), zeu sapiential, recompus in miturile grecesti dupa modelul zeului egiptean Thot. I s-au atribuit mai tarziu un numar mare de scrieri initiatice sacre, de magie si alchimie (carti sau texte ermetice). In Evul Mediu era considerat parintele alchimiei si al magiei.

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

FUNDAS s.m. Fiecare dintre cei doi sau trei jucatori care alcatuiesc linia de fund a unei echipe de fotbal, rugbi etc., ajutand la apararea portii. [< fund + -as].

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu Filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. Fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

TROITA, troite, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatra (impodobita cu picturi, sculpturi, inscriptii si uneori incadrata de o mica constructie), asezata la raspantii, pe langa fantani sau in locuri legate de un eveniment. ♦ Icoana, formata din trei parti, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niste obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. si: troita. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.

OARA¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

TRIPTIC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentand scene sacre, prinse intre ele prin balamale, astfel, incat cele laterale sa se poata inchide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de arta plastica, unite prin continut comun, care se completeaza reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei parti. /<fr. triptyque

OCTANT s.n. 1. Instrument folosit in navigatia maritima si aeriana pentru observarea inaltimii astrilor si pentru masurarea distantelor lor unghiulare. 2. A opta parte a cercului; arc de 45 de grade. ♦ Fiecare dintre cele opt regiuni in care trei plane concurente, perpendiculare doua cate doua, impart spatiul. [< fr. octant, cf. lat. octans].

TRIPTIC s.n. (Ant.) trei tablite prinse intre ele cu balamale, care se inchideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei parti prinse cu balamale (cele laterale inchizandu-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictati sfinti sau sunt scrise, ca intr-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) trei idei, puncte sau articole ale uneia si aceleiasi teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos].

BRECHT [breht], Bertold (1898-1956), poet, dramaturg si regizor german. Initial, expresionist. Intemeietor al institutiei teatrale „Berliner Ensemble”. Initiator al „teatrului epic”, a promovat o noua teorie si practica a teatrului, bazate pe efectul distantarii epice. Piese („Opera de trei parale”, „Mutter Courage”, „Omul cel bun din Siciuan”, „Teroarea si mizeriile celui de-al III-lea Reicht”, „Cercul de creta caucazian”) cu o tematica moral-politica. Lirica gnomica („O suta de poezii”).

Achelous 1. cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

GOANGA ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

TRIPARTIT, -A adj. din trei parti. ◊ (despre un acord, un pact, o conventie) incheiat intre trei state sau partide. ♦ (muz.) forma ~a = forma muzicala din trei sectiuni, a treia fiind reluarea celei dintai. (< fr. tripartite)

SILOGISM, silogisme, s. n. Rationament deductiv care contine trei judecati legate intre ele astfel incat cea de-a treia judecata, care reprezinta o concluzie, se deduce din cea dintai prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.

REGULA ~i f. 1) Norma potrivit careia se desfasoara o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ◊ ~ de trei (simpla si compusa) metoda pentru determinarea celei de-a patra marimi date. 3) Principiu calauzitor; linie de conduita. ~ de politete. ◊ De ~ in mod obisnuit; de obicei. 4) Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte. ◊ A face ~ a face ordine. In (buna) ~ asa cum trebuie; in ordine. In toata ~a in conformitate cu legea; in deplina ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle

SEMISPATIU s.n. (Mat.) Fiecare dintre cele doua parti ale spatiului euclidian cu trei dimensiuni, impartit de un plan al sau. [< semi- + spatiu].

SEMISPATIU s. n. (mat.) fiecare dintre cele doua parti ale spatiului euclidian cu trei dimensiuni, impartit de un plan al sau. (dupa fr. demi-espace)

toiag (-iege), s. n. – 1. Par, baston. – 2. Cirja. – 3. Bita de cioban. – 4. Cirja pastorala. – 5. Baston ca insemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitura cu bastonul. – 9. Luminare de morti care se face de aceeasi lungime cu cel raposat. – 10. (S. f. pl.) Numele a trei stele din constelatia Orion. – Mr. tuiag(a), megl. tuiaga. Sl. (sb.) toiaga, cf. bg. tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvint oriental, cf. tc. toyaka. – Der. to(i)egi, vb. (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul).

AGFACOLOR adj. (In sintagma) Procedeu agfacolor = procedeu de obtinere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat in fotografie si cinematografie. – Din germ. Agfakolor.

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

TRISECTOARE s.f. Fiecare dintre cele doua drepte care impart un unghi in trei parti egale. [Dupa fr. trisectrice].

TRILOGIE s.f. (Ant.) Reunire de trei tragedii ale caror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent si pe care le prezentau concurentii la concursurile dramatice din Grecia antica. ♦ Serie de trei opere literare avand personaje comune si reprezentand trei momente succesive din viata acestora. [Gen. -iei. / < fr. trilogie, it., gr. trilogia].

TRILOGIE s. f. 1. reunire de trei tragedii, ale caror subiecte constituiau fiecare urmarea celui precedent, prezentate la concursurile dramatice din Grecia antica, in cinstea lui Dionysos. 2. serie de trei opere literare sau muzicale care formeaza o unitate. (< fr. trilogie)

TRISECTOR, -OARE I. adj. care realizeaza o trisectiune. II. s. f. fiecare dintre cele doua semidrepte care impart un unghi in trei parti egale. (< fr. trisecteur)

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

AMFIMACRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmica formata din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurta. – Din fr. amphimacre.

OCTANT, octante, s. n. 1. Instrument de navigatie maritima si aeriana sau care serveste la masurarea inaltimii astrilor, a distantelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferinta unui cerc sau dintr-o suprafata circulara. ♦ Fiecare dintre cele opt portiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersecteaza in centrul corpului. – Din fr. octant.

AMFIMACRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurta. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].

CORNET s.n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc.; continutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv in forma de palnie, care amplifica v********e sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar prevazut cu pistoane in loc de ventile; trompeta de dimensiuni reduse si mai sensibila folosita in jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridica deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].

CORNET s. n. 1. bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc. 2. ~ acustic = dispozitiv in forma de palnie care amplifica v********e sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alama, asemanator trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane in loc de ventile, folosit in orchestre de muzica usoara si de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. (< fr. cornet)

OCTANT s. n. 1. sector de cerc egal cu 4⁵s. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare doua cate doua. ◊ portiune a globului egala cu 1/8 din suprafata sa totala. 2. instrument asemanator cu sextantul, dar avand limbul de 4⁵s, pentru masurarea inaltimii astrilor si a distantelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans)

SATIE [sati], Erik (pe numele adevarat Eric Alfred Leslie) (1866-1925), compozitor francez. Teoreticianul „Grupului celor sase”. Precursor al dadaismului si suprarealismului. Piese pentru pian („”trei bucati in forma de para„, ”Piese reci„, ”Gymnopedii„, ”Sonatina birocratica„), o opera (”Paul si V*******„), balete (”Parada„, primul spectacol cubist, cu decoruri; i costume de Picasso).

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

CAPITAN ~i m. 1) Ofiter cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ◊ ~ de rangul intai (doi, trei) grad in marina militara corespunzator colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducator al unei echipe sportive. 4) v. CAPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitan

CIRCA adv. (atribuie celor spuse o nota de aproximatie) Cam vreo; la vreo; aproximativ. ~ trei mii de lei. /<lat. circa

OCTANT² ~e n. 1) A opta parte dintr-un cerc; arc de 45 de grade. 2) Fiecare dintre cele opt unghiuri de 45 de grade ale unei sfere, impartite de trei planuri perpendiculare unul pe altul. /<fr. octant

CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.

TRIGON s.n. 1. Prajitura in forma de triunghi facuta din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop. 2. Trigon cerebral = lama de materie nervoasa, de forma triunghiulara, care impreuna cu corpul calos face legatura intre cele doua emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].

KHARIGISM (‹ fr.) s. n. (REL.) cel mai vechi curent schismatic al Islamului, aparut in 657, care isi are originea in controversa politico-religioasa privind desemnarea califului. Kharagitii au alcatuit aripa dura a armatei lui Ali, ginerele si varul Profetului, pe care l-au parasit, refuzand pacea cu Muawiyya, s-au dizolvat in trei secte: azragita, ibadita si sufrita, dintre care astazi mai supravietuieste doar cea ibadita (3-4% dintre musulmani).

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

PLUTON¹, plutoane, s. n. 1. Subunitate militara mai mica decat compania, alcatuita din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de executie = unitate militara care executa prin impuscare pe cei osanditi la moarte. ♦ P. a**l. Grup de persoane cu preocupari sau ocupatii comune. ♦ P. ext. Stol, palc. 2. Grup compact si omogen de concurenti sportivi care se afla intr-o anumita pozitie pe parcursul unei curse de alergari, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) ploton s. n.] – Dupa fr. peloton, it. plotone.

SILOGISM ~e n. log. Rationament constand din trei judecati (majora, minora si conclusiva), concluzia fiind dedusa din judecata majora prin intermediul celei minore. /<fr. syllogisme, lat. syllogismus

CONFUCIUS (numele latinizat al lui Kong Qiu sau Kong Fuzi) (c. 551-479 i. Hr.), filozof si reformator religios chinez. Autorul doctrinei etice, filozofice si religioase numite de chinezi rugia, iar de europeni, confucianism. In etica a predicat modestia, iar in doctrina religioasa a redus panteonul national la un singur zeu, Shangdi, identificat cu cerul (tian). Filozofia lui C. este centrata pe trei concepte originale: tian, conceptul despre cer, determinant atit in ordinea naturii cit si in cea umana; li, conceptul despre traditie (conformarea actiunilor omenesti cu legea cerului); ren, conceptul despre omenie, virtutea esentiala. Postum, sub dinastia Han, C. a fost proclamat sfint.

TRIPTIC, triptice, s. n. Tablou compus din trei parti separate (prinse in balamale in asa fel incat partile laterale sa se inchida peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre si chipuri de sfinti, de zei etc. sau sunt scrise, sub forma de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcatuit din trei parti distincte. – Din fr. triptyque.

AUTOTRANSFORMATOR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singura infasurare si cu trei borne, doua externe pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasa. (< fr. autotransformateur)

COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).

AUTOTRANSFORMATOR s.n. Transformator electric cu o singura infasurare si cu trei borne, dintre care doua extreme pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasa. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

KOJIKI [kodʒiki] („Cronica faptelor vechi”), cea mai veche carte japoneza, datand din c. 712, compilata de Ōno Yasumaro, la ordinul imparatesei Gemmei, care prezinta (in trei parti) evenimente cosmogonice, istorice si fantastice privind nasterea zeilor, crearea arhipelagului nipon, originea pur divina a dinastiei imperiale, precum si succesiunea imparatilor. Important monument de limba veche japoneza.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

ARTAXERXE, numele a trei regi persani din dinastia Ahemenizilor. Mai importanti: 1. A. II (404-359 i. Hr.). A invins la Cunaxa (401 i. Hr.) pe fratele sau Cirus cel Tinar, pretendent la tron. 2. A. III (359-338 i. Hr.). A reprimat rascoala Egiptului (342 i. Hr.).

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

GOG si MAGOG (in mitologia crestina), dubla forta ostila. In „Vechiul Testament”, G. este mentionat in trei ipostaze: localitate in Armenia; tara de origine a lui M.; rege din tara lui M., ostil poporului lui Israel si invins, in cele din urma, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). In „Noul Testament” (Apocalipsa) G. si M. sunt doua popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la razboi impotriva domniei de 1000 de ani a lui Iisus Hristos.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

SEPARA vb. 1. a (se) desparti, a (se) desprinde, a (se) detasa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se desparti, a se izola, a se razleti, (pop.) a se razni, (reg.) a se razlogi. (O oaie care s-a ~ de turma.) 3. v. divorta. 4. a desparti, (inv. si reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bataie si i-am ~.) 5. a (se) desparti, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (inv. si pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sanatoase.) 6. a desparti, a divide, a diviza, a fractiona, a fragmenta, a imbucatati, a imparti, a scinda, a sectiona, a taia. (A ~ bucata in trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) desparti, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se ~ in particule.) 8. v. compartimenta. 9. a desparti. (Zidul ~ cele doua camere.)

CAUDIUM, oras antic si trecatoare (Furcile Caudinae) in S Italiei, in M-tii Apenini unde in 321 i. Hr., in timpul celui de-al doilea razboi cu samnatii, armata romana, infrinta, a fost silita sa treaca, dezarmata, pe sub „furcile caudine” ( o poarta joasa facuta din trei sulite). Azi Montesarchio.

IASIN, Lev (1929-1990), fotbalist rus. Unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului mondial. Jucator al echipei Dinamo Moscova (1947-1970). A aparat poarta echipei nationale a U.R.S.S., participand la trei campionate mondiale. Selectionat in echipa lumii (1963-1968).

SCRABBLE s.n. Joc distractiv, in doua, trei sau patru persoane, constand in formarea de cuvinte incrucisate pe o tabla, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucator trebuind sa obtina numarul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe patratelele cele mai favorabile. [Pr.: screbl] (cf. engl. scrabble)

cociorba (cociorva) s.f. (reg.) 1. unealta cu carlig cu care se scoate jarul sau cenusa din cuptor. 2. unealta de pescuit asemanatoare celei cu care scoate jarul din cuptor. 3. unealta de zidarie (lopata) de forma cociorvei, cu care se amesteca varul si nisipul. 4. numele unei constelatii, formata din trei stele in triunghi. 5. coliba, casa cu ograda, curte. 6. (fam.) bataie, tranteala.

SCRABBLE SCREBL/ s. n. joc distractiv, in doua, trei sau patru persoane, constand in formarea de cuvinte incrucisate pe o tabla, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucator trebuind sa obtina numarul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe patratelele cele mai favorabile. (< engl. scrabble)

CHILDERIC, numele a trei regi franci din dinastia Merovingienilor. Mai importanti: 1. Ch. I, rege al francilor salieni (457-481 sau 482). Tatal lui Clovis. 2. Ch. III, ultimul rege merovingian (743-751). Inlaturat de Pepin cel Scurt.

BERTOLA, Clody (1913-2007, n. Bucuresti), actrita romana de teatru, interpreta de sensibilitate si rafinament intelectual („Cea din urma” de Gorki, „Sfinta Ioana” de Shaw, „Cum va place?” de Shakespeare, „Elisabeta I” de Foster, „Un tramvai numit dorinta” de T. Williams, „Opera de trei parale” de Brecht, „Pescarusul” de Cehov).

CACUS (in mitologia romana), hot faimos, fiul lui Vulcan. Creatura monstruoasa, este reprezentat cu trei capete scotind flacari pe gura. Dupa o traditie, a fost sugrumat de Herakles, caruia ii furase vitele in timp ce acesta dormea. Simbolizeaza hotia si pe cei mai indeminatici hoti.

AVA², ave, s. f. Unealta de pescuit formata din trei fasii de plasa, care se asaza vertical in apa cu ajutorul unor bucati de pluta prinse la marginea lor superioara si al unor bucati de plumb la cea inferioara. – Din tc., bg. av.

ROGOZ (‹ sl.) s. m. Planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

BOLESLAV, numele a trei cneji cehi. Mai importanti: 1. B. I (c. 935-967). Si-a extins autoritatea asupra Moraviei si Slovaciei, a consolidat autoritatea centrala si a dat Cehiei o noua organizare administrativa. 2. B. II cel Pios (967-999). Si-a extins autoritatea asupra intregii Cehii.

CONSTANTINOPOL, oras fundat de imparatul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion, devenit in 330 capitala Imp. Roman, apoi a Imp. Bizantin. Unul dintre cele mai mari orase ale ev. med., puternic centru cultural, economic si religios; asediat de avari, persani, arabi, selgiucizi, slavi si cruciati (care l-au cucerit in 1204, stapinindu-l pina in 1261); cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, C. a devenit capitala a Imp. Otoman (pina in 1923), sub numele de Istanbul. Aici au fost semnate numeroase tratate de pace. La C. s-au tinut trei sinoade ecumenice: in 381 (convocat de imparatul Teodosie I cu intentia de a pune capat controversei ariene si de a se pronunta in legatura cu ereziile timpului); in 553 (convocat de imparatul Justinian cel Mare cu intentia de a impaca monofizitismul cu ortodoxia); in 680-681 (convocat de Constantin IV Pogonatul pentru a formula credinta adevarata fata de erezia monoteismului).

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

PLUS², (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari si Antilele Mici), care numara citeva mii de insule.

RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)