SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa usor, de a avea randament in munca; progres. ◊ Loc. adj. si adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fara spor = fara randament; putin; incet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult in timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formula de urare adresata cuiva care lucreaza sau merge la lucru. 2. Abundenta, belsug, prosperitate; folos, castig. 3. Crestere, marire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezinta o crestere, o marire, un adaos. – Din sl. sporu, bg. spor.

COMPENSATIE s.f. Compensare; (p. ext.) ceea ce reprezinta o compensare, se da sau foloseste pentru a compensa; rasplata, despagubire. [Gen. -iei, var. compensatiune s.f. / cf. fr. compensation, it. compensazione, lat. compensatio].

ELITA, elite, s. f. Grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales intr-o comunitate, o societate etc. ♦ ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elita = ales, deosebit, distins. – Din fr. elite.

comis (-si), s. m. – Dregator. – Mare comis, in vechea organizare sociala, boier de rangul doi, mare dregator, care avea in sarcina sa grajdurile domnesti si organizarea paradelor militare de Boboteaza si de Sfintul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc si era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelina, ca boierii de prim rang. Avea in subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, si un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpararii de furaje pentru armata. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisu (Vasmer, Gr., 80). reprezinta ceea ce era comes stabuli in organizarea medievala a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevasta de comis); comisie, s. f. (inv., dregatoria marelui comis); comisel, s. m. (rindas de cai).

PROFIT, profituri, s. n. ceea ce reprezinta un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; castig, beneficiu, avantaj. (Ec.) Venitul adus de capitalul utilizat intr-o intreprindere, reprezentand diferenta dintre incasarile efective si totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obtinut de o intreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

NUANTA s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) Diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

NUDITATE s.f. Goliciune; aspectul unei statui sau al unei picturi reprezentand un nud. ♦ (Fig.) ceea ce se prezinta fara rezerve, fara ascunzisuri, direct. ♦ Simplitate, lipsa de podoabe. [Cf. fr. nudite, lat. nuditas].

NUDITATE s. f. 1. goliciune (a corpului); aspectul unei statui, picturi reprezentand un nud. 2. (fig.) ceea ce se prezinta fara rezerve. ◊ simplitate, lipsa de podoabe. (< fr. nudite, lat. nuditas)

INTERIOR, -OARA I. adj. situat inauntrul unui spatiu limitat, al unui lucru etc.; intern. ♦ (fig.) for ~ = constiinta. II. s. n. 1. partea dinauntru a unui lucru, spatiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins intr-un asemenea spatiu. ◊ reprezentare figurativa a interiorului incaperilor (in pictura). 2. post telefonic care functioneaza printr-o centrala ce leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei institutii etc. 3. (fig.) latura launtrica, natura morala a omului. (< lat. interior, fr. interieur)

ROL s.n. I. 1. Lista a proceselor care urmeaza sa fie judecate de catre o instanta. 2. Registru in care sunt trecuti contribuabilii la perceptie. 3. Lista oficiala a celor care se afla pe un vapor. II. 1. ceea ce trebuie sa recite un actor pe scena. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atributie; menire. [Var. rola s.f. / < fr. role, germ. Rolle].

MODEL, modele, s. n. 1. ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.

fiastru (fiastri), s. m. – Fiu vitreg. – Mr. h’il’astru. Lat. filiaster (Puscariu 602; Candrea-Dens., 600; REW 3295; Philippide, II, 642; DAR), cf. alb. thiestre, it. figliastro, sp. hijastro. Inv. (Iordan, BF, VI, 10, considera ca nu este vorba de un cuvint popular, ci de un termen juridic, ceea ce nu este sigur). – Der. fiastra, s. f. (fiica vitrega), care de asemenea poate reprezenta direct. lat. fῑliastra.

COMIC, -A, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpreteaza roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

EROARE, erori, s. f. 1. Cunostinta, idee, parere, opinie gresita; ceea ce e gresit; greseala. ◊ Expr. A induce (pe cineva) in eroare = a insela, a amagi. 2. Falsa reprezentare asupra unei situatii de fapt ori asupra existentei unui act normativ. ◊ Eroare juridica = gresita stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronuntarea unei condamnari nedrepte. 3. Diferenta dintre valoarea reala a unei marimi si valoarea calculata a acestei marimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Perceptie vizuala; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; conceptie, opinie. 3. Perceptie imaginara a unor lucruri nereale. ♦ ceea ce i se pare cuiva ca vede ca urmare a acestei perceptii. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

INTERIOR, -OARA adj. Care este situat inauntru, de dinauntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = constiinta. // s.n. 1. Partea dinauntru a unui lucru, a unei locuinte, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins inauntrul unei camere, al unei locuinte etc.; spatiul dinauntrul unui obiect, al unei incaperi etc. ♦ reprezentare figurativa a interiorului incaperilor, mai ales in pictura. 2. Post telefonic care functioneaza printr-o centrala care leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei cladiri, ale unei institutii etc. 3. (Fig.) Latura launtrica, natura morala a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. interieur].

KINORAMA s.f. Procedeu de filmare si de proiectie pentru ecran panoramic, reprezentand o forma dezvoltata a sistemului cinerama, cu deosebirea ca in cele trei cabine de proiectie se afla doua aparate, ceea ce permite proiectarea neintrerupta a filmelor de lung metraj. [< germ. Kinorama].

EMANATIE, emanatii, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajeaza, ceea ce se emana. ◊ (Geol.) Emanatie vulcanica = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanica; b) produs al acestei activitati, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obtinut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (inv.) emanatiune s. f.] – Din fr. emanation, lat. emanatio, -onis.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

REST, resturi, s. n. 1. ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

RAMASITA ~e f. 1) Parte de ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; rest. ~ dintr-o paine. 2) la pl. Parte a ceea ce s-a mai pastrat din ceva, care a existat mai inainte. ~ele unui oras. ◊ ~e pamantesti corpul neinsufletit al unui om. 3) inv. Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; rest. /ramas + suf. ~ita

ACTIUNE s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta. ◊ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ◊ ceea ce arata un verb. 2. totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica. 3. efect, influenta. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati comerciale si care da detinatorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

CONTINUT s.n. 1. ceea ce incape intr-un spatiu limitat, intr-un recipient. 2. Categorie filozofica care desemneaza baza materiala ce conditioneaza existenta si schimbarea unui obiect, ansamblul interactiunilor diferitelor componente si proprietati reprezentand functii esentiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esentiale ale unei notiuni. 3. Notiune desemnand lumea reprezentata, metamorfozata prin prisma scriitorului, semnificatiile, mesajul unei opere de arta; fond, cuprins; semnificatie. 4. tabla de materii; sumar. [< contine, dupa fr. contenu].

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

ACTIUNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfasurare a unei activitati; fapta, lucrare. ♦ Gesturile si tinuta cu care un orator isi insoteste cuvantarea. ♦ Operatie militara (ofensiva sau defensiva). ♦ ceea ce arata un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica; subiect. V. afabulatie, epos. 3. Influenta. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezinta o parte din capitalul unei societati anonime sau al unei societati in comandita. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

RASPUNS (lat. responsum) s. n. 1. ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) Stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (TELEC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. Sin.: reactie imuna.

ADEVAR, adevaruri, s. n. 1. (In opozitie cu eroare) Concordanta desavarsita, confirmata de practica, intre perceptiile noastre si natura obiectiva a lucrurilor percepute; cunostinta autentica despre realitatea obiectiva, reprezentand a reflectare justa a acesteia. ◊ Adevar obiectiv = continutul obiectiv al reprezentarilor omului, care corespunde realitatii, lumii obiective, si este independent de constiinta omului. Adevar relativ = adevar obiectiv conditionat istoriceste, susceptibil in permenenta de transformari si perfectionari. Adevar absolut = suma adevarurilor relative privite in devenirea lor infinita. 2. (In opozitie cu minciuna) ceea ce corespunde realitatii, ceea ce exista sau s-a intamplat in realitate. ◊ Loc. adv. Intr-adevar sau in adevar = in realitate, de fapt. 3. (In opozitie cu inexactitate) Justete, exactitate. Viitorul a confirmat adevarul calculelor sale. – Lat. ad + de + verum.

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

absolut, -a I. adj. 1. care nu comporta nici o restrictie, neconditionat. 2. total, complet, desavarsit. ◊ adevar ~ = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; (fiz.) miscare ~a = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero ~ = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (mat.; despre marimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~a = valoare aritmetica a unui numar algebric, facand abstractie de semnul sau; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu vesnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce exista in sine si prin sine. III. adv. cu desavarsire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

P*********E (‹ fr. {i}; {s} gr. p****s „desfranat” + graphe „descriere”) s. f. reprezentare obscena a s**********i umane, cu tendinta de a corupe indivizii si avand efecte daunatoare asupra moralitatii in societate. P. nu trebuie confundata cu arta e*****a; in p. esentiala este obscenitatea, iar anumite parti ale comunitatii, indeosebi femeile si copii, sunt puse intr-o lumina degradanta si umilitoare. Scriere, desen, fotografie, film etc. in care sunt folosite cuvinte, atitudini, procedee cu caracter obscen, indecente. ◊ Atitudine, fapta, vorba obscena. ◊ ceea ce depaseste in mod flagrant limitele bunei-cuviinte, ale moralei.