CHEZASIE, chezasii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garantie pentru cineva sau ceva. Chezas + suf. -ie.

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

SENZATIE, senzatii, s. f. 1. Reflectare nemijlocita a unor insusiri ale obiectelor din realitate ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt. Senzatie vizuala. Senzatie auditiva. ◊ Expr. A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... ♦ Perceptie. ♦ Simtire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzational, impresioneaza in mod puternic simturile, imaginatia; ceea ce constituie un prilej de emotii violente. ◊ Loc. adj. De senzatie = senzational. ◊ Expr. A face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a trezi un interes deosebit, a face valva. [Var.: senzatiune s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis.

ANOMALIE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obisnuita; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

COMIC, -A, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpreteaza roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

UNITATE s.f. 1. Numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

BASTION s. n. 1. lucrare de fortificatie in forma de turn scund si puternic, cu doua flancuri si doua fete. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)

CVASIUNANIMITATE s. f. ceea ce constituie aproape unanimitatea. (< cvasiunanim + -itate)

GLOBALITATE s. f. calitate a ceea ce constituie un tot; caracter global. (< fr. globalite)

PREAMBUL s. n. 1. parte introductiva a unui discurs, a unei scrieri, lucrari muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergatoare a unei actiuni, manifestari etc. 2. introducere la o lege, la un tratat international etc. in care se face expunerea de motive. (< fr. preambule)

PUNCT s. n. 1. element fundamental in geometrie, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ◊ semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esentialul intr-o problema, a spune ce era mai important. 2. loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina, santier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critica; punct mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul cand organismul sportivului, in timpul unei competitii, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport, in jocuri de societate etc. 6. semn de punctuatie mic si rotund (.) care se pune la sfarsitul unui enunt pentru a marca o pauza, o abreviere sau, in matematica, dupa o cifra, insemnand efectuarea unei inmultiri etc. ◊ punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste linia de ochire; punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. ◊ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusaturi etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problema. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere; punct de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva, angajeaza onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata sa... 10. aspect, ipoteza, situatie; faza, treapta, perioada. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lectie de buna cuviinta, a admonesta. (< lat. punctum, dupa fr. point)

SECRET, -A I. adj. 1. tainic, tainuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este tinut in taina, ce nu se da publicitatii; mister. 2. mijloc, procedeu eficace si special pentru a obtine ceva. 3. ceea ce constituie conditia intima a unei stiinte, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

BAI JUYI (BO JUYI) (772-846), poet chinez. Cultiva lirismul direct, expresia orala, de factura populara, ceea ce constituie o inovatie cu mari consecinte pentru dezvoltarea poeziei chineze clasice. Lirica sociala protestatara; poeme narative.

REHMKE [remkə], Johannes (1848-1930), filozof german. A inteles filozofia ca stiinta fundamentala „lipsita de prejudecati”, al carei obiect il constituie „ceea ce este cel mai general al unui dat”. Teoria sa realist-monista a cunoasterii era indreptata, in special, impotriva idealismului din teoria cunoasterii si a metafizici traditionale („Filozofia ca stiinta fundamentala”).

BARAJ, baraje, s. n. 1. Constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.

VIRILITATE s. f. ceea ce constituie sexul masculin, ceea ce este specific sexului masculin; p. ext. vigoare barbateasca. – Din fr. virilite, lat. virilitas, -atis.

PASIUNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila, manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = inflacarat, entuziast; intens. 2. Inclinatie vie, insotita de placere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitata. ♦ Dorinta, aspiratie. 3. Dragoste puternica fata de o persoana (de s*x opus). 4. Tendinta puternica si nestapanita insotita de o preocupare excesiva si obsedanta pentru satisfacerea unor dorinte (reprobabile); patima, viciu. 5. (Concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical inrudit cu oratoriul, dar al carui text este intotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucata muzicala apartinand acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

PREAMBUL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductiva a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, in care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvantare, prefata, cuvant inainte. ♦ Fig. ceea ce constituie partea introductiva, premergatoare a unei actiuni, manifestari etc. 2. Parte introductiva a unui act important, a unui tratat international, care lamureste utilitatea sau necesitatea lui sau care prezinta sumar dispozitiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [Pr.: pre-am-] – Din fr. preambule.

FEBLETE s. f. (Fam.) Inclinatie, slabiciune, atractie pe care o simte cineva pentru o persoana, o activitate etc. ♦ ceea ce constituie obiectul inclinatiei, slabiciunii, atractiei cuiva. – Din fr. faiblesse.

MANDRIE, mandrii, s. f. 1. Sentiment de multumire, de satisfactie, de placere, de bucurie; ceea ce produce multumire, satisfactie, placere, bucurie; sentiment de demnitate, de incredere in calitatile proprii. ♦ ceea ce constituie prilej de lauda, de fala, de multumire. 2. Sentiment de incredere exagerata in calitatile proprii; orgoliu, trufie, ingamfare. – Mandru + suf. -ie.

MIZA, mize, s. f. Suma de bani pe care o depune fiecare dintre participantii la un joc de noroc si care intra in posesiunea castigatorului. ♦ Fig. ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

DORINTA, dorinte, s. f. 1. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dor, aspiratie. ♦ ceea ce constituie nazuinta, aspiratia cuiva. 2. Pofta, gust (de a manca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atractie e*****a. [Pl. si: dorinti] – Dori + suf. -inta.

CVASIUNANIMITATE s. f. ceea ce constituie enorma majoritate. [Pr.: -si-u-] – Cvasi + unanimitate.

APENDICE ~ n. 1) Mica prelungire a tubului intestinal in partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentara la o publicatie; anexa. 3) ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei actiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis

CVASIUNANIMITATE s.f. ceea ce constituie aproape unanimitatea; unitate de idei, de sentimente etc. aproape unanima. [Pron. -si-u-. / cf. it. quasi unanimita].

ENTITATE s.f. ceea ce constituie esenta, existenta unui lucru; continut de sine statator. [Cf. fr. entite, lat. entitas < ens, entis – existenta].

FETIS s.n. Obiect caruia i se atribuie o forta supranaturala; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) ceea ce constituie obiectul unor adoratii oarbe, nemotivate. [Pl. -suri, -se. / < fr. fetiche, cf. port. fetico < lat. facticius – imitativ].

PROPRIETATE s.f. 1. Dreptul de a detine, de a se folosi de un bun; stapanire. 2. ceea ce constituie obiectul unei stapaniri; bun, avere, avut. 3. Insusire, calitate caracteristica a unui lucru; caracter distinctiv. 4. Calitatea unui cuvant, a stilului de a reda precis ideea exprimata. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriete, lat. proprietas].

SECRET s.n. 1. Ceea ce este tinut in taina, ceea ce nu se da publicitatii; mister, taina. 2. Mijloc, procedeu eficace si special pentru a obtine ceva. 3. ceea ce constituie conditia intima a unei stiinte, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].

ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, intamplare anterioara unei anumite date sau stari. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent in trecutul inculpatului si de care instanta judecatoreasca tine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boala si care trebuie sa fie cunoscute de medic in vederea stabilirii diagnosticului si a tratamentului. 2. Adj. Care se afla inainte, care s-a intamplat inainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecati ipotetice, introdus prin conjunctia „daca”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstratii. – Din fr. antecedent, lat. antecedens, -ntis.

antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. Prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)

ESENTA s.f. 1. ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ Substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

SALADIN (SALᾹH ad-DῙN Yūsuf ibn Ayyub) (c. 1138-1193), comandat de osti si diplomat arab de origine kurda. Intemeietorul dinastiei Aiubizilor. Vizir al califului fatimid al-Adid (1171), s-a proclamat sultan al Egiptului (din 1171), ceea ce a marcat sfarsitul dinastiei Fstimizilor si a Califatului siit si reintoarcerea la islamul sunnit, si al Siriei (din 1774), supunand autoritatii sale Siria, Palestina, Arabia apuseana si Nubia. In 1187-1188, in urma bataliei de la Hattῑn (5 iul. 1187), a cucerit posesiunile cruciatilor (Accra, Ierusalim, Askalon), ceea ce a constituit una dintre cauzele Cruciadei a III-a (1189-1192). A luptat cu Richard I Inima de Leu, regele Angliei, si Filip II August, regele Frantei. In literatura medievala, simbol al principelui intelept si generos, el este considerat unul dintre cei mai valorosi comandanti musulmani.

PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunta dinainte, care prevesteste ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va intampla. – Prevesti + suf. -tor.

NORMATIVITATE s. f. caracterul a ceea ce tinde sa constituie o norma. (< fr. normativite)

INCREAT s. n. (Livr.) ceea ce preexista formei in care urmeaza sa se constituie la un moment dat. ♦ ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] – Din fr. incree.

VINA, vini, s. f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa. ◊ Loc. adj. De vina = vinovat, responsabil. Fara vina = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestari) ireprosabil, perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = in urma greselii infaptuite de...; din cauza, din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Bata-l vina! exprima o mustrare cu o nuanta de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a baga (cuiva) vina = a invinovati, a invinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept greseala o fapta a cuiva. A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Fapta pedepsita de lege; infractiune; delict; crima. – Din sl. vina.

RARITATE, (2) raritati, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, fiinta, fenomen care se intalneste rar; p. ext. ceea ce este exceptional, atrage atentia, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.

substare, substari, s.f. (inv.) 1. continut, fond, structura, esenta, miez. 2. realitate care exista prin sine insasi si care constituie suportul comun al calitatilor succesive; ceea ce e permanent, substrat care persista de-a lungul transformarilor. 3. specie de substanta caracterizata prin omogenitate, prin compozitie si structura constanta. 4. tesut sau produs organic format din celule, saruri, lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe si parti ale corpului unei fiinte sau ale unei plante.

CARACTERIZA vb. I. tr. 1. A infatisa, a descrie o fiinta, un lucru etc. in ceea ce are particular, esential, propriu. 2. A constitui caracteristica unei fiinte sau a unui lucru. [< fr. caracteriser].

ESENTA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor realitatii, care constituie natura lor interna, ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substante. ◊ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)

GRESEALA, greseli, s. f. Fapta, actiune etc. care constituie o abatere (constienta sau involuntara) de la adevar, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (si care poate atrage dupa sine un rau, o neplacere); eroare; (concr.) ceea ce rezulta in urma unei astfel de fapte, actiuni etc. ◊ Loc. adv. Fara greseala = perfect. Din greseala = fara voie, involuntar, neintentionat. – Gresi + suf. -eala.

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

SUBSIDIAR ~a (~i, ~e) Care constituie un element accesoriu in sustinerea unei argumentari; secundar; suplimentar; auxiliar. ◊ In ~ in afara de ceea ce a fost spus. [Sil. -di-ar] /<fr. subsidiare, lat. subsidiarius

VARIABILITATE s.f. Insusirea a ceea ce este variabil. ♦ (Biol.) Procesul schimbarii diferitelor caractere morfologice si fiziologice ale organismelor vii, constituind devieri de la tipul speciei. ♦ (Mat.) Proprietate a unei cantitati sau functii algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. ♦ (Gram.) Insusire a unui cuvant de a prezenta forme diferite. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variabilite].

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

KOESTLER [kestlər], Arthur (1905-1983), scriitor britanic de originar din Ungaria. Membru al Partidului Comunist. Corespondent in Razboiul Civil din Spania. Si-a abandonat convingerile comuniste dupa ce a vazut ororile stalinismului, romanele sale constituind o ampla si terifianta fresca a acestui regim si exprimand teama obsesiva a autorului in ceea ce priveste soarta umanitatii („Zeroul si infinitul”, „Dialog cu moartea”, „Gladiatorii”, „Intuneric in plina zi”). Autor al unei istorii a khazarilor („Al treisprezecelea trib”). S-a sinucis.

INTEGRALITATE s. f. Stare, situatie a ceea ce este intreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferentiale de a admite o integrala. ♦ Insusirea de a constitui un intreg (care nu poate fi redus la suma partilor sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. integralite.

CARACTERIZA vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei fiinte sau a unui lucru. 2. a infatisa, a descrie o fiinta, un fenomen in ceea ce are particular, esential. (< fr. caracteriser)

NOROI¹, noroaie, s. n. 1. Pamant amestecat cu apa si m***t; glod, tina; loc, teren cu un asemenea pamant. ◊ Noroi de sapa (sau de foraj, de sonda) = fluid constituit dintr-un amestec de argila sau marna si apa, folosit in timpul saparii gaurii de sonda. 2. Fig. ceea ce murdareste si trebuie inlaturat; caracter, atitudine josnica, nedemna; decadere morala; mediu decazut, viciat. ◊ Expr. A improsca pe cineva cu noroi sau a zvarli cu noroi in cineva = a calomnia, a defaima pe cineva. – Din bg. naroj.

SIMBOLIC, -A, simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care serveste de simbol; care nu are eficacitate sau valoare in sine, ci prin ceea ce simbolizeaza. 2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificatie simbolica (1); simbolistica. 3. S. f. Teorie generala asupra simbolurilor (in care notiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale). 4. S. f. Ramura a teologiei consacrata studiului comparativ al simbolurilor de credinta ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

RAZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

EXEMPLU, exemple, s. n. 1. ceea ce serveste drept model, ceea ce serveste pentru a ilustra ceva; persoana care, prin calitatile sale, poate servi drept model; pilda. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel incat sa trezeasca si in altii dorinta de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atentia asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a indemna pe altii sa le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care intruneste caracteristicile unei categorii intregi, citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pilda, bunaoara. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemple, lat. exemplum.

FOND s.n. I. 1. ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.