HEMERALOPIE, hemeralopii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii in conditii de iluminare redusa, datorita absentei vitaminei A; cecitate nocturna. – Din fr. hemeralopie.

HEMERALOPIE s.f. Boala de ochi care se manifesta prin slabirea vederii in momentul cand se insereaza; cecitate nocturna. [Gen. -iei. / < fr. hemeralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

CECITATE s. f. Absenta a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihica = pierdere a capacitatii de recunoastere a obiectelor cu ajutorul vazului. Cecitate verbala = pierdere a capacitatii de a citi sau de a intelege sensul limbajului scris; alexie. cecitate nocturna = hemeralopie. – Din fr. cecite, lat. caecitas, -atis.

cecitate f. med. Lipsa a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturna. ◊ ~ psihica boala caracterizata prin incapacitatea bolnavului de a recunoaste obiectele cu ajutorul vazului. ~ verbala incapacitatea de a citi sau de a intelege cele scrise; alexie. /<fr. cecite, lat. caecitas, ~atis