promoroaca (-oace), s. f. – Chiciura. – Var. pomoroaca. Sl., cf. sl. mraku „ceata”, sl. primruzati „a ingheta”, sl. primraku „intuneric”, rus. pomorok „ceata densa”, rut. prymorozok „promoroaca” (Cihac, II, 295; Tiktin). In rom. se pare ca a existat o confuzie intre pref. sl. pri-, po- si pro-. – Der. promorar, s. m. (noiembrie), der putin clara, probabil in loc de *promorocar.

NEGURA, neguri, s. f. 1. ceata densa care se formeaza indeosebi dimineata si seara, reducand mult vizibilitatea; negureala. ♦ Intuneric, bezna; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Multime, cantitate, numar mare, imens de fiinte sau de lucruri. O negura de lacuste. – Din lat. nebula.

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

DES², DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.

ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

negura (neguri), s. f. – ceata. – Mr. negura. Lat. nebula (Puscariu 1168; Candrea-dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul b › g, cf. nivit › ninguit (cu infix nazal) sau naevus › neg, rubus › rug. Explicatia plecind de la lat. *nigrula (Candrea, Elements, 5) nu e probabila. – Der. (i)negura, vb. (a se incetosa, a se intuneca; a se incrunta); negureala, s. f. (ceata); neguros, adj. (cetos, intunecos).

dens ~sa (~si, ~se) 1) (despre corpuri, substante) Care se caracterizeaza printr-un grad inalt de concentratie; care este foarte compact; des. ceata ~sa. 2) Care consta din multe elemente dispuse intr-un spatiu restrins. Populatie ~sa. /<fr. dense, lat. densus

DES¹ deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

ceata (ceturi), s. f. – 1. (Inv.) Nor, negura, albeata care intuneca vederea. – 2. Negura, picla. – 3. Praf care acopera unele fructe proaspete. Lat. vulgar. *caecia „albeata a ochiului” de la caecus „orb” (Puscariu, Conv. Lit., XXXVII, 598; densusianu, Rom., XXXIII, 74; Puscariu 359; Candrea-dens., 308; densusianu, Hlr., 158; REW 1467; Iordan, Dift., 45; DAR). Der. de la caecus, intrevazuta inca de autorii Lexiconului de la Buda, se bazeaza dupa Cretu 313 pe un der. *caecitia. Cihac, II, 47, se gindea la rus. cad „fum”, opinie acceptata de Weigand, BA, III, 108 (‹ bg. cadica), in ciuda probabilitatii sale reduse. – Der. cetos, adj. (cu ceata); cetosa (var. incetosa, cetui), vb. (a se lasa ceata; a (se) impaienjeni vederea).