Rezultate din textul definițiilor
parceala2 s.f. (reg.) ceata deasa.
parci3 s.n. sg. (reg.) 1. ceata deasa, parceala. 2. ninsoare cu fulgi marunti si rari.
parcioaga s.f. sg. (reg.) vreme intunecoasa, cu ceata deasa si ploaie marunta.
SMOG s. n. ceata deasa, poluata, amestecata cu fum, in regiunile puternic industrializate. (< engl. smog)
SMOG s. n. ceata deasa, amestecata cu fum si cu praf industrial, formata in regiunile industrializate sau in marile orase, cu efecte daunatoare asupra sanatatii populatiei. – Din engl. smog.
PACLA, pacle, s. f. 1. ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.
DENS ~sa (~si, ~se) 1) (despre corpuri, substante) Care se caracterizeaza printr-un grad inalt de concentratie; care este foarte compact; des. ceata ~sa. 2) Care consta din multe elemente dispuse intr-un spatiu restrins. Populatie ~sa. /<fr. dense, lat. densus
NEGURA ~i f. 1) ceata deasa care se formeaza dimineata, reducand vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de fiinte sau lucruri); multime nenumarata. /<lat. nebula
PACLA ~e f. 1) ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara. 2) Val atmosferic albastrui, alcatuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) Stare de aer cald care produce naduseala. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu
UMED ~da (~zi, ~de) 1) Care contine o cantitate abia simtita de apa sau alt lichid; jilav; reavan. Rufe ~de. ◊ Ochi ~zi ochi inlacrimati. 2) (despre atmosfera) Care este incarcat cu vapori de apa. ◊ Clima ~da clima caracterizata prin ploi si ceturi dese. 3) (despre locuinte, pereti, ziduri etc.) Care se caracterizeaza prin igrasie; igrasios. /<lat. humidus
SMOG s.n. ceata deasa amestecata cu fum, care se formeaza la inaltime in atmosfera in regiunile puternic industrializate. [< engl. smog, cf. smoke – fum, contaminat cu fog – ceata].
GROS2 groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus
BURA s. f. Ploaie marunta si deasa (insotita de ceata); burnita, burniteala, buroaica, – Cf. scr. bura.
des1 deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus
BURA s. f. Ploaie marunta si deasa (insotita de ceata); burnita. – Comp. sb. bura.
BURNITA, burnite, s. f. Ploaie marunta si deasa, adesea insotita de ceata; bura. – Din bura.
ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)
BURHAI, burhaie, s. n. (Rar) 1. ceata (rara) care se ridica dupa ploaie. 2. Ploaie deasa si rece de toamna. – Contaminare intre bura si buhai („ceata, bura”, putin folosit).
BURHAI, burhaie, s. n. (Reg.) 1. ceata (rara) care se ridica dupa ploaie. 2. Ploaie deasa si rece de toamna. – Din bura + buhai („ceata, bura”, putin folosit).
SITA ~e f. 1) Unealta de cernut formata dintr-o retea de fire (metalice sau textile) ori dintr-o tabla perforata si fixata intr-un cadru (de obicei circular). ◊ A ploua ca prin ~ a ploua marunt si des; a bura. A vedea (sau a zari) ca prin ~ a vedea neclar, ca prin ceata. A trece (pe cineva sau ceva) prin ~ a examina amanuntit si in mod critic (pe cineva sau ceva). ~a noua sade-n cui ceea ce este nou este pretuit intr-un mod deosebit. 2) rar Retea de sarma (sau de alt material) cu ochiuri marunte, pusa la ferestre. /<sl. sito
des2, deasa, desi, -se, adj. I. 1. (despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.
