cazut, cazuti, adj. (Despre ochi) Infundat in cap. – V. cadea.

imbonghina vb. I (reg.) a azvarli un obiect astfel incat sa cada cu capul in pamant.

cazut, cazuti, adj. m. (Despre ochi) Dus, infundat in cap. – V. cadea.

ALIVANTA interj. (Astazi rar) 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: alivanti interj.] – Probabil ngr. alla vanda („intr-o parte, la o parte”).

ALIVANTA interj. 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: (reg.) alivanti interj.] – It. alla banda (ngr. alla vanda) „la o parte”.

CHELIE, chelii, s. f. 1. Cadere a parului de pe cap; boala care pricinuieste aceasta cadere. 2. Portiune a capului lipsita de par. – Din chel + suf. -ie.

PLESUVIE, plesuvii, s. f. 1. Lipsa a parului de pe cap, ca urmare a caderii lui; boala care pricinuieste aceasta cadere; chelie. 2. Portiune a capului ramasa fara par; chelie. 3. Portiune a unui munte lipsita de vegetatie. – Plesuv + suf. -ie.

BROASCA¹ ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

A NAPARLI ~esc intranz. 1) (despre ani-male, pasari) A-si schimba periodic parul, penajul sau pielea. 2) (despre par, penaj, piele) A cadea de pe corp (la anumite perioade). 3) glumet A incepe sa-i cada parul de pe cap. /<bulg. naparlja

PLESUVIE ~i f. 1) v. A PLESUVI si A SE PLESUVI. 2) Portiune a capului ramasa plesuva; chelie. 3) Cadere definitiva a parului de pe cap, provocata de diferite boli; chelie; calvitie. 4) Suprafata de teren (munte, deal) plesuva. /plesuv + suf. ~ie

hici adv. – In nici un caz, nici in ruptul capului. – Var. hici, haci. Tc. (per.) hic (Seineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic.

CHEL, CHEALA, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, caruia i-a cazut (tot) parul de pe cap; (despre cap) care nu are par; plesuv. – Din tc. kel.

CHELIE ~i f. 1) Cadere totala sau partiala a parului de pe cap, provocata de diferite boli; plesuvie; calvitie. 2) Portiune a capului de pe care a cazut definitiv parul; plesuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie

PLES¹ ~uri n. 1) Parte a capului de pe care a cazut parul; chelie. 2) Suprafata de teren lipsita de vegetatie. /<sl. plesi

CHEL, CHEALA, chei, chele, adj. (Despre oameni, adesea substantivat) Care are chelie, caruia i-a cazut (tot) parul de pe cap; (despre cap) care nu are par; plesuv. – Tc. kel.

CHELIE, chelii, s. f. 1. Cadere definitiva a parului de pe cap, provocata de diverse boli; calvitie, plesuvie. 2. Portiune a capului lipsita definitiv de par. – Chel + suf. -ie.

CALVITIE f. Cadere definitiva a parului de pe cap, provocata de diferite boli; plesuvie; chelie. [Art. calvitia; G.-D. calvitiei; Sil. -ti-e] /<fr. calvitie, lat. calvities

ALOPECIE s. f. cadere prematura a parului (de pe cap); chelie. (< fr. alopecie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

chelbe f. (d. chelbas). Eczema, bube care fac sa cada paru. Ce porti, leleo, chelbea´n cap? Daca-i moda, ce sa fac? (ironic la adresa celor ce poarta palarie ild. broboada). V. calina.

CRANIOTOMIE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal in cursul nasterii in caz de hidrocefalie sau fat mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicala a capului pentru explorarea continutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. craniotomie].

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cadea zapada. ◊ Expr. (Parca) ii tot ninge si-i ploua (intruna), se spune despre o persoana vesnic nemultumita, posomorata. A-i ninge in barba (sau pe cap, in par) = a incarunti. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zapada. 2. A cadea ca fulgii de zapada; a cerne. ♦ Tranz. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). – Lat. ningere.

1) brinca f., pl. i (lat. pop. branca, laba; it. branca, laba, ramura; fr. branche). Vechi. 1) Palma: isi razima capul in brinca (Del.). Azi. 2) Impingere violenta cu minile: i-a dat o brinca incit a cazut. Fig. A da brinci, a imbrinci, a impinge, a indemna: inima-i dadea brinci sa plece. In brinci sau pe brinci, in patru labe, spijinindu-te in mini si’n picioare: a cadea in brinci, a te tiri in brinci. (Pop. si un brinci, pl. inuzitat uri: i-a facut un brinci sa plece). 3) Vechi (Dos. s.a.). Gheara de fer de torturat oamenii.

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum

TRASNI¹, trasnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. si unipers. A se produce trasnete, a cadea trasnete. ◊ Expr. A trasni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) in mod neasteptat. (Intranz.) A-i trasni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trasni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neasteptata, ciudata, nesabuita. 2. Tranz. si intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-si manifesta mania zgomotos si cu furie, strigand, vociferand; a tuna si a fulgera. 3. Refl. Fig. A innebuni, a se ticni. ♦ Tranz. si refl. A (se) ameti de bautura, a (se) imbata. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declansa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. tresnonti.

incapea (incap, incaput), vb. – 1. A fi cuprins intr-un spatiu. – 2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. – 3. A se cuveni, a se cadea, a fi posibil (mai ales in propozitii negative). – 4. A ajunge la un rezultat, a obtine, a dobindi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap. Lat. capēre (Puscariu 809; Candrea-Dens., 839; REW 1625; DAR), cf. it. capere, prov., sp., port. caber. Pentru semantism, cf. Seineanu, Semasiol., 182 si Corominas, I, 555-6. – Der. incapere, s. f. (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; conceptie; camera, odaie); incapator, adj. (spatios); neincapator, adj. (strimt); incapatoare, s. f. (inv., capacitate).

strunea, strunele, s.f. (reg.) 1. parte a cutiei mobile (teicii) in care cad grauntele din cosul morii, inainte de a trece intre pietrele morii. 2. parte a fraului unui cal, care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

GRATAR ~e n. 1) Obiect constand din vergele de fier dispuse paralel si prinse la capete, folosit pentru a frige carnea deasupra jarului. 2) Friptura preparata pe un asemenea obiect. 3) Dispozitiv din bare metalice paralele sau incrucisate ori dintr-o tabla gaurita, care se pune in sobe, instalatii de ardere, pentru a lasa sa patrunda aerul si sa cada cenusa, inlesnind arderea. 4) Dispozitiv constand dintr-un ansamblu de bare metalice, care se fixeaza la instalatiile hidrotehnice pentru a nu permite trecerea corpurilor straine. /<lat. gratarium

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere