CAVITATE s. 1. v. gaura. 2. v. caverna. 3. cavitate generala v. celom; cavitate toracica v. torace; cavitate bucala v. gura.

TORACE s. (ANAT.) 1. cavitate toracica, cosul pieptului, cutie toracica. 2. piept.

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

TORACE s.n. Cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (In forma toraco-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracica”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

CAVITATE, cavitati, s. f. Adancitura, gaura intr-un corp solid. ◊ Cavitate rezonanta = circuit oscilant pentru frecvente foarte inalte, constituit dintr-o incinta cu pereti metalici in care se pot intretine oscilatii electromagnetice sub forma de unde stationare. ♦ Spatiu in interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, in care se afla anumite organe. cavitate toracica. - Din fr. cavite, lat. cavitas, -atis.

INTRATORACIC, -A, intratoracici, -ce, adj. (Anat.) Din cavitatea toracica. – Din fr. intrathoracique.

PLAMAN, plamani, s. m. Fiecare dintre cele doua organe principale, cu aspect spongios, inconjurate de pleura, situate simetric in cavitatea toracica, cu ajutorul carora se face respiratia la om si la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ◊ Plaman de otel = aparat folosit pentru respiratia artificiala. – Din ngr. plemoni.

PLEURA, pleure, s. f. Membrana seroasa care inveleste plamanii si captuseste peretii cavitatii toracice. [Pr.: ple-u-] – Din lat., ngr., it. pleura, fr. pleure.

TORACOTOMIE, toracotomii, s. f. Deschidere pe cale chirurgicala a cavitatii toracice pentru a examina organele aflate inauntru. – Din fr. thoracotomie.

STETOGRAF, stetografe, s. n. Aparat care inregistreaza miscarile cavitatii toracice in timpul respiratiei. – Din fr. stethographe.

STETOGRAFIA, stetografiez, vb. I. Tranz. A inregistra cu ajutorul stetografului miscarile cavitatii toracice in timpul respiratiei. [Pr.: -fi-a] – Din stetograf.

BOJOC ~ci m. pop. Fiecare dintre cele doua organe de respiratie la om si la animale, asezate in cavitatea toracica; plaman; pulmon. /Orig. nec.

DIAFRAGMA ~e f. 1) Muschi care desparte cavitatea toracica de cea abdominala. 2) Cartilaj care desparte narile nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrana elastica care produce sunetele prin v******e. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasa sa treaca in camera aparatului cantitatea necesara de lumina. 5) Dispozitiv folosit la masurarea vitezei apei dintr-o conducta. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

INTERN¹ ~a (~i, ~e) 1) Care se afla in partea de dinauntru a ceva; de dinauntru; interior; launtric. ◊ Organe ~e organe din cavitatea toracica si abdominala. Boli ~e boli ale acestor organe. 2) Care are loc in interiorul unui organism social. /<lat. internus, fr. interne

PLAMAN ~i m. (la om si la animalele vertebrate) Fiecare dintre cele doua organe de respiratie asezate in cavitatea toracica; pulmon. /<ngr. plemoni

PLEURA ~e f. Membrana seroasa care acopera peretii cavitatii toracice si plamanii. [Sil. ple-u-] /<lat., ngr., it. pleura, fr. pleure

PULMON ~i m. anat. Fiecare dintre cele doua organe de respiratie situate simetric in cavitatea toracica; plaman. /<lat. pulmo, ~onis

VISCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se gasesc in cavitatile toracica si abdominala ale corpului; maruntaie. // (In forma viscero-) Element prim de compunere savanta care introduce in termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscere, lat. viscera].

INTERN, -A adj. Care se afla inauntru; interior, launtric. ◊ Organe interne = organele din cavitatea toracica si abdominala; unghi intern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei. // s.m. si f. Elev sau ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. ♦ Student in medicina care face practica la un anumit spital, unde de obicei si locuieste. [Cf. interne, it. interno, cf. lat. internus].

INTRATORACIC, -A adj. (Anat.) In, din cavitatea toracica. [Cf. fr. intrathoracique].

TORACOTOMIE s.f. (Med.) Deschidere pe cale chirurgicala a cavitatii toracice pentru a aborda organele care se afla aici (plamani, inima etc.). [Gen. -iei. / < fr. thoracotomie, cf. gr. thorax – piept, tome – taiere].

INTERN, -A I. adj. care se afla inauntru; interior, launtric. ♦ organe e = organele din cavitatea toracica si abdominala; boli e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~a = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei; (inform.) memorie ~a = memorie a calculatorului facand parte din unitatea centrala. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. 2. student in medicina care face practica intr-o clinica, unde, de obicei, si locuieste. (< fr. interne, lat. internus)

INTRATORACIC, -A adj. in, din cavitatea toracica. (< fr. intrathoracique)

MEDIASTIN s. n. 1. partea mediana a cavitatii toracice, intre stern, diafragma, coloana vertebrala si plamani. 2. membrana mediana transversala, a fructelor cruciferelor. (< fr. mediastin)

PLEURORAGIE s. f. acumulare de sange in cavitatea toracica. (< fr. pleurorragie)

PNEUMOGASTRIC, -A adj. nerv ~ (si s. m.) = nerv cranian pereche, care inerveaza cavitatea toracica si abdominala; nerv vag. (< fr. pneumo-gastrique)

TORACOTOMIE s. f. deschidere chirurgicala a cavitatii toracice. (< fr. thoracotomie)

VISCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se gasesc in cavitatea toracica si abdominala a corpului; maruntaie. (< fr. visceres)

CAVITATE, cavitati, s. f. Adancitura, gaura intr-un corp. ♦ Spatiu gol in corpul omului sau al animalelor, in care sunt asezate anumite organe. cavitate toracica. – Fr. cavite (lat. lit. cavitas, -atis).

VISCERE n. pl. anat. Totalitate a organelor care se afla in cavitatile craniana, toracica si, mai ales, abdominala. /<fr. viscere

EVISCERA, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominala si toracica, la animalele taiate pentru consum. – Din fr. eviscerer.

MEDIASTIN n. Spatiu toracic cuprins intre cele doua cavitati pleurale. [Sil. -di-as-] /<fr. mediastin

PNEUMOTORAX s. n. 1. Patrundere a aerului in cavitatea pleurala, datorita perforarii plamanului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metoda de tratare a tuberculozei pulmonare, constand in introducerea artificiala a aerului in cavitatea pleurei pentru a comprima si a imobiliza plamanul bolnav, pana la insanatosire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax.

MEDIASTIN, mediastine, s. n. cavitate anatomica cuprinsa intre cei doi plamani si care contine inima, timusul, esofagul, aorta si canalul toracic. [Pr.: -di-as-] – Din fr. mediastin.