GAZDUI, gazduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva in casa sa o anumita vreme, dandu-i adapost (si mancare). 2. Intranz. A ramane (sa locuiasca si sa manance) catva timp in casa cuiva. – Gazda + suf. -ui.

VOGA s. f. (Frantuzism) Interes viu, dar trecator, provocat de o intamplare, o persoana, o moda etc.; faima, trecere de care se bucura (catva timp) cineva sau ceva; renume, moda. – Din fr. vogue.

STATIONA, stationez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta catva timp intr-un loc (de pe traseu), asteptand suirea si coborarea pasagerilor, incarcarea si descarcarea marfurilor etc., p. ext. (despre oameni) a se opri catva timp intr-un loc. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationner.

STATIONAR, -A, stationari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variaza catva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (in aparenta) nu-si schimba catva timp locul pe sfera cereasca. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu mai evolueaza, care nu progreseaza; spec. (despre boli) care nu se agraveaza (dar nici nu se amelioreaza). 2. (Despre un mediu fluid) Care are in fiecare punct o viteza independenta de timp; (despre un camp de forte) care are in fiecare punct o intensitate independenta de timp. II. S. n. 1. Serviciu intr-un spital sau institutie spitaliceasca in care sunt internati (pentru un timp mai scurt) bolnavii in vederea stabilirii diagnosticului si pentru tratament. 2. (Inv.) Nava de lupta care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.

SMANTANA s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare alba-galbuie, care se formeaza la suprafata laptelui nefiert, dupa ce a fost lasat catva timp la temperatura obisnuita, sau care se separa din lapte cu o masina centrifuga speciala. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai buna, cea mai valoroasa dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

A STATIONA ~ez intranz. 1) (despre vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru catva timp (pentru incarcare sau descarcare). 2) (despre motoare, masini de lucru etc.) A fi in stare de repaus; a se afla in inactivitate; a nu functiona; a stagna. 3) (despre nivelul apelor) A se mentine neschimbat. /<fr. stationner

STATIONAR² ~a (~i, ~e) 1) Care ramane neschimbat catva timp. 2) Care se mentine in aceeasi stare. /<fr. stationnaire, lat. stationarius

TARZIU¹ adv. 1) Dupa ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevazut. A telefona ~. ◊ Mai devreme (sau mai curand) sau mai ~ intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Cel (mai) ~ intr-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ dupa catva timp. 2) In momentul cand un interval de timp este pe sfarsite. /<lat. tardivus

ARGOS adj. m. (Grecism; despre preoti) Caruia i s-a interzis pentru catva timp sa slujeasca in biserica. – Ngr. argos.

STATIONA vb. I. intr. A sta (intr-o statie), a se opri catva timp intr-un loc. [Pron. -ti-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].

STATIONAR, -A adj. 1. Care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (Despre un mediu fluid, un camp de forte) Care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. // s.n. 1. Mic vas de razboi care are misiunea de a supraveghea intrarea si iesirea navelor intr-un port. 2. Centru sanitar pentru ingrijirea bolnavilor. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. stationnaire].

STATIONA vb. intr. (despre vehicule) a opri, a sta intr-o statie (1); (p. ext.; despre oameni) a se opri catva timp intr-un loc. (< fr. stationner)

STATIONAR, -A I. adj. 1. care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ◊ care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (despre un mediu fluid, un camp de forte) care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru ingrijirea bolnavilor. 2. mica nava stationata intr-un post care supravegheaza respectarea regulilor de navigatie, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)

catva catava (cativa, cateva) num. nehot. O cantitate mica; un numar mic. ~ timp. Catava vreme. Cativa oameni. /cat + va

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

FEZANDARE, fezandari, s. f. Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinerea la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile; fezandat¹. – V. fezanda.

COLOSTRU n. Lapte matern secretat timp de cateva zile dupa nasterea copilului, care formeaza prima hrana a sugarului. /<lat., fr. colostrum, it. colostro

FEZANDARE s.f. Actiunea de a (se) fezanda si rezultatul ei. ♦ Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinere la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile. [< fezanda].

catva adj., adv. 1. adj. v. ceva. 2. adj. nitel, oarecare, putin. (~ timp a stat in casa.) 3. adv. nitel, putin, (pop.) oleaca. (A asteptat ~ in strada.)

PASI, pasesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai multi pasi, a inainta pas cu pas, a parcurge o distanta mergand pe jos; a se deplasa, a se duce, a calca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A inainta, a avansa. 2. A intra, a patrunde (intr-un spatiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumita varsta, a intra intr-o anumita perioada de timp. 3. A iesi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu cativa pasi) dincolo de ceva; a depasi. ◊ Tranz. Paseste santul. – Din pas³.

PELASG, -A, pelasgi, -ge, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din unele triburi ce au populat in timpurile stravechi partea sudica a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici si cateva insule din aceasta regiune; (la m. pl.) populatia triburilor care locuiau in aceste regiuni. 2. Adj. Care apartine pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din fr. Pelasges.

CLIPA, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt; clipita. ◊ Loc. adv. Intr-o (sau, rar, in) clipa = numaidecat, indata, imediat. In cateva clipe = foarte repede. In clipa aceea = chiar atunci, chiar in momentul de care este vorba. Din clipa in clipa sau dintr-o clipa in alta = dintr-un moment intr-altul; indata; foarte curand. (Cu valoare de interjectie) O clipa! exclamatie prin care se cere cuiva sa aiba putina ingaduinta, astepte, sa se opreasca putin. – Din clipi (derivat regresiv).

BASTON ~oane n. 1) Bat lung si subtire, de obicei curbat la un capat, care serveste ca sprijin in timpul mersului. ◊ ~ de maresal baston purtat de un maresal ca semn al demnitatii. 2) Lovitura data cu un astfel de bat. I-a ars cateva ~oane. /<it. bastone

catva, CATAVA, cativa, cateva, pron. nehot., adj. nehot. Un numar mic, o cantitate sau o parte mica (dintr-un numar, o cantitate sau o parte mai mare). ♦ (Adverbial) Putin timp, nu prea multa vreme. – Cat + va (= vrea).

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.