Rezultate din textul definițiilor
AGATATOR, -OARE, agatatori, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agata. Plante agatatoare. II. 1. s. f. Siret sau lantisor cusut la o haina spre a o putea atarna in cui; atarnatoare. 2. (La pl.) Grup de pasari avand la fiecare picior cate doua degete dispuse inainte si cate doua inapoi, care le permit sa se agate cu usurinta de copaci. [Var.: acatator, -oare adj.] – Agata + suf. -ator.
AICI adv. 1. In acest loc, in aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. (Fam.) Pana aici! = destul! ajunge! Pe aici ti-e drumul! = sterge-o! pleaca! a plecat! a sters-o! A se duce pe-aici incolo = a pleca, a o sterge; a pleca fara urma, a disparea. 2. In acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotarator. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., cand... cand..., ba... ba... 3. (In expr.) cat pe-aci = aproape sa..., gata-gata sa..., mai ca... [Var.: aci, acia, acilea, aice, aicea adv.] – Lat. ad-hicca.
ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) cate alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].
AMENAJARE, amenajari, s. f. 1. Actiunea de a amenaja si rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrari prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse si utilizate astfel incat sistemul sa corespunda cat mai bine scopului pentru care a fost realizat. ◊ Amenajare hidraulica = amenajare pentru prevenirea actunilor daunatoare ale unui curs de apa si pentru valorificarea resurselor lui potentiale. – V. amenaja.
AMFIBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre fiinte) Care poate trai si in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat. 2. Fig. Care are o natura sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atat pe uscat, cat si pe apa. – Din fr. amphibie.
AMFIPROSTIL, amfiprostiluri, s. n. Templu care are cate un portic pe fatada anterioara si unul pe cea posterioara. – Din fr. amphiprostyle.
AMIN interj., s. n. 1. Interj. (In texte religioase sau in practica bisericii crestine, folosit ca formula de incheiere) Adevarat! asa sa fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S. n. (In expr.) cat(u-i) aminul sau pana (ori nici) la amin = niciodata, nicidecum. – Din sl. aminu.
AUTOAMFIBIU, autoamfibii, s. n. Automobil care se poate deplasa atat pe uscat, cat si pe apa. [Pr.: a-u-to-am-fi-bi-u]- Auto2 + amfibiu.
AZVARLITA, azvarlite s. f. (Pop.) Azvarlitura. ◊ De-a azvarlita = numele unui joc de copii, care consta in aruncarea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvarlita = a azvarli; a rostogoli (azvarlind). – V. azvarli.
BASCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat intre doua echipe de cate cinci jucatori, care marcheaza punctele facand sa treaca mingea prin cosul de sfoara impletita fixat de un panou inalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basket-ball.
BASE-BALL s. n. Joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua jucatori cu o minge ca cea de oina, care se lanseaza cu un batator spre terenul echipei adverse, de unde poate fi trimisa inapoi tot prin lovire cu batatorul. [Pr.: beiz-bol] – Cuv. engl.
BELDITA, beldite, s. f. Peste mic, asemanator cu obletul, cu spinarea albastra-verzuie, avand pe partile laterale cate doua linii paralele intrerupte (Alburnoides bipunctatus) – Et. nec.
BICICLETA, biciclete, s. f. Vehicul cu doua roti pus in miscare prin doua pedale actionate cu picioarele si folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ Bicicleta-tandem = bicicleta pentru doua persoane, fiecare actionand cate o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.
BINAR, -A, binari, -e, adj. 1. Compus din doua unitati, din doua elemente; care se divide in cate doua elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A carui baza este numarul doi. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.
BORAGINACEE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile si frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite in inflorescente si cu fructele formate din patru nucule cu cate o samanta; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. borraginacees.
BREC2, brecuri, s. n. 1. Comanda data de catre arbitrul unui meci de box atunci cand loviturile nu sunt regulamentare si la care boxerii sunt obligati sa faca cate un pas inapoi pentru a se distanta unul de altul. 2. Punct obtinut de un jucator de tenis impotriva adversarului sau atunci cand acesta are serviciul. – Din engl. break.
BRONTOZAUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriase din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gatul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu cate cinci degete, care a trait in era secundara. – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.
CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.
CARIERA2, cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu. ♦ Etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.
cat, caturi, s. n. Etaj, nivel. ◊ catul de jos = parterul. – Din tc. kat.
cata interj. Cuvant care imita strigatul cotofanei. – Onomatopee.
cata1, cate, s. f. (Reg.) Bat lung cu carlig la varf, cu care ciobanii prind oile. – Cf. acata.
cata2, cate, s. f. (Fam.) Persoana rea si cicalitoare. – Cf. cata.
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CAIMACAMIE, caimacamii, s. f. Forma de guvernamant provizoriu instituita in timpul cat tronul ramanea vacant sau pe timpul absentei domnului; locotenenta domneasca; p. ext. timpul cat dura aceasta forma de guvernamant. – Caimacam + suf. -ie.
CARATURA, caraturi, s. f. Actiunea de a cara; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povara, cat se poate cara o data (cu caruta, cu carul etc.). – Cara + suf. -atura.
CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan, lemne etc. cat se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car.
cata vb. I v. cauta.
cataRE1, catari, s. f. Piesa metalica de forma prismatica, montata pe partea de sus a tevii unei guri de foc si care, impreuna cu inaltatorul, formeaza dispozitivul de ochire al armei. – V. cata.
cataRE2 s. f. v. cautare.
CATUSA, catuse, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. 2. Planta erbacee melifera, cu flori albastre-violacee si cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – *cata (< lat. catta „pisica”) + suf. -usa.
cataI, catai, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecari. – cata + suf. -ai.
CAUTARE, cautari, s. f. Actiunea de a (se) cauta. 1. Cercetare facuta cu scopul de a gasi ceva. 2. Ingrijire; p. restr. tratament sau ingrijire medicala. 3. (Inv.) Administrare a unui bun material. 4. (Inv.) Inspectie, examinare. 5. Osteneala; nazuinta. 6. Privire; cautatura. 7. Pret bun, trecere. ◊ Expr. A avea cautare = (despre oameni) a se bucura de consideratie; (despre marfuri) a fi solicitat. [Pr.: ca-u-. Var.: (pop.) catare s. f.] – V. cauta.
cate adv. 1. (Formeaza numerale colective) cate trele. 2. (Formeaza numerale distributive) Doua cate doua. ◊ Expr. Una cate una sau unul cate unul = rand pe rand, una dupa alta sau unul dupa altul. cate una (strasnica) = ceva neobisnuit, grozav etc. – Lat. cata (modificat dupa pl. f. al lui cat).
cateLEA, cata pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se intrebuinteaza in propozitii interogative pentru a afla locul pe care il ocupa cineva sau ceva intr-o ierarhie, intr-o serie de fiinte sau de lucruri de acelasi fel) Al catelea a reusit? A cata casa? [Var.: catea pron. interog., adj. interog. f.] – cate + le + a.
cateODATA adv. Din timp in timp, cand si cand, uneori. – cate + o + data.
cateSI- Element de compunere care inseamna „toti (ori toate) impreuna” si care serveste la formarea unor numerale colective; catesitrei, catesitrele; catesipatru etc. – cate + si.
catIME, catimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate masura sau numara; numar, marime, volum, cantitate. – cat + suf. -ime.
catUSI adv. (In expr.) catusi de putin = oricat de putin, cat de cat; (in constructii negative) absolut deloc, defel. – cat(u) + si.
CATVA, cataVA, cativa, cateva, pron. nehot., adj. nehot. Un numar mic, o cantitate sau o parte mica (dintr-un numar, o cantitate sau o parte mai mare). ♦ (Adverbial) Putin timp, nu prea multa vreme. – Cat + va (= vrea).
CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.
CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.
DARA s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. in care se pastreaza, se transporta sau se cantareste o marfa. ◊ Expr. Mai mare daraua decat ocaua sau nu face daraua cat ocaua = prea multa osteneala pentru obtinerea unui lucru neinsemnat. – Din tc. dara.
GEAMAN, -A, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.
GEOTERMIC, -A, geotermici, -ce, adj. Care apartine caldurii din interiorul scoartei Pamantului, privitor la aceasta caldura. ◊ Treapta geotermica = distanta pe verticala, spre interiorul scoartei terestre, la care se inregistreaza cresterea succesiva a temperaturii cu cate 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geothermique.
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovala, cu aspect de portelan, care traiesc in marile calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, intrebuintata ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a cata (cuiva) in ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea).
GLIE, glii, s. f. (Pop.) 1. Pamant, ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = in mormant. 2. Brazda de pamant (cu iarba cu tot, cata se poate desprinde o data cu harletul). – Et. nec.
GLISADA, glisade, s. f. Zbor in care un avion inainteaza inclinat pe o aripa, astfel incat sa se apropie de sol parcurgand o distanta cat mai mica. – Din fr. glissade.
GLOSA, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvant dintr-o scriere; spec. comentariu sau nota explicativa facuta pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcatuiesc un glosar. 2. Forma fixa de poezie in care fiecare strofa, incepand de la cea de-a doua, comenteaza succesiv cate un vers din prima strofa, versul comentat repetandu-se la sfarsitul strofei respective, iar ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.
GRABA s. f. Tendinta, intentie, dorinta de a face ceva sau de a ajunge undeva cat mai repede; iuteala, viteza (mare) cu care se face ceva; zor1, grabire. ◊ Loc. adv. In graba sau in graba mare = grabnic, repede. – Din grabi (derivat regresiv).
GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boaba. ◊ Expr. cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. Mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.
HACI s. n. (Reg.; in loc. adv.) cat haciul = nicidecum, deloc. [Var.: haci s. n.] – Cf. tc. hik.
HAU1, hauri, s. n. Prapastie adanca; abis, genune, adanc (II). ◊ Expr. (Pop.) cat (e) haul = niciodata; cu nici un pret. – Et. nec.
HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.
HERMAFRODIT, -A, hermafroditi, -te, adj. (Despre plante si animale) Care are organe de reproducere atat masculine, cat si feminine pe acelasi individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedand caractere specifice ambelor sexe; fatalau. – Din fr. hermaphrodite.
HIPARION, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, care avea la membre cate un deget functional si care este considerat stramosul calului. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.
HIRUDINEU, hirudinei, s. m. (La pl.) Clasa de viermi din increngatura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu cate o ventuza la extremitati, care traiesc in apa dulce si sug sange (Hirudinea); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Din fr. hirudinees.
HOLOGRAFIE, holografii, s. f. Procedeu de inregistrare a imaginii spatiale a unui obiect, care foloseste lumina laserului atat pentru inregistrarea, cat si pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie.
HOLOGRAMA, holograme, s. f. Placa fotografica pe care sunt inregistrate, sub forma unor dungi fine si paralele, atat amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cat si fazele acestor unde. – Din fr. hologramme.
HOLTEIE s. f. Viata de holtei1; timpul cat cineva este holtei1; burlacie. – Holtei1 + suf. -ie.
IMPRESIONISM s. n. Miscare artistica aparuta in a doua jumatate a sec. XIX, caracterizata prin renuntarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cat mai sugestiv lumina (in pictura), prin modelarea fragmentara a suprafetelor (in sculptura), printr-o mare libertate a formelor, largirea cadrului tonal si subiectivitatea coloritului (in muzica), prin tendinta de a reda impresii fugitive, si cele mai intime nuante personale (in literatura). [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnisme.
IMPUTRESCIBILIZA, imputrescibilizez, vb. I. Tranz. A trata materiale textile cu substante de protectie impotriva microorganismelor care pot produce degradari biochimice atat fibrelor textile naturale, cat si celor artificiale. – Imputrescibil + suf. -iza.
INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.
INTENSIV, -A, intensivi, -e, adj. 1. Care are (o mare) intensitate; care se face in ritm viu, incordat. ◊ Agricultura intensiva = agricultura care foloseste mijloace tehnice inaintate, pentru a obtine o productie cat mai mare in raport cu suprafata cultivata. Cultura intensiva = cultura care se face dupa regulile agriculturii intensive. 2. (Despre marimi caracteristice unui sistem fizic) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea neschimbata. – Din fr. intensif.
IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) Numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.
IZOPOD, izopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee care au un segment toracic unit cu capul si sapte segmente toracice libere, fiecare cu cate o pereche de picioare identic conformate; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. isopode.
IMBATRANIRE s. f. Faptul de a imbatrani; trecere treptata spre batranete. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da cat mai repede calitatea de vechime. V. maturare. – V. imbatrani.
IMPARTI, impart, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) separa in parti, a (se) desparti in grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operatia de impartire a unui numar prin altul, a face o impartire. 2. Tranz. A da mai multor persoane cate (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce imparti sau a nu avea nimic de impartit (cu cineva) = a nu avea nici o legatura, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se raspandi, a se imprastia. 3. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ceva cu cineva. – Lat. impartire.
IMPARTIRE, impartiri, s. f. Actiunea de a (se) imparti si rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operatie prin care se determina de cate ori un numar se cuprinde in altul. V. imparti.
INAINTE adv. I. (Cu sens local) In fata. ♦ In locul dintai, in frunte. ♦ (Cu valoare de interjectie) Indemn de a inainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai intai. ◊ Expr. Mai inainte = a) mai demult; b) mai repede (decat altcineva sau altceva). De mai inainte = de mai demult. Cu... (mai) inainte sau (mai) inainte cu..., arata cat timp a trecut de la intamplarea de care este vorba. Inainte vreme = odinioara. ◊ Compus: inainte-mergator s. m. = inaintas (3), precursor; p. ext. om cu vederi inaintate. 2. Mai departe, in continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) inainte = de azi (sau aici, acum etc.) incolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.
INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
INcat conj. Atat de mult ca..., in asa masura ca..., de... – In + cat.
INCET, INCEATA, inceti, -te, adj., adv. 1. Adj. Fara viteza; linistit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reactioneaza cu intarziere, care face ceva in ritm lent. ♦ (Despre judecata, gandire) Care rationeaza cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scazuta, abia auzit. 3. Adv. Fara graba, domol, binisor, alene; lin, pe nesimtite. ◊ Expr. (Incetul) cu incetul sau incet-incet = putin cate putin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjectie) Binisor! nu asa tare!; fara zgomot! 4. Adv. Cu glas coborat; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.
INDESA, indes, vb. I. 1. Tranz. A apasa, a presa ca sa incapa cat mai mult intr-un spatiu restrans, a vari cu forta (intr-un spatiu limitat); a inghesui, a bucsi. ♦ A face cat mai compact (un material). 2. Tranz. A-si aseza palaria, caciula, sapca, tragand-o cat mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o multime de persoane sau de lucruri in miscare) A se aduna, a se ingramadi unul langa altul, unul peste altul; a se inghesui. ♦ (Pop.) A se grabi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.
INDESTUL, -A, indestuli, -le, adj. (Inv.) Destul. ♦ (Adverbial) cat trebuie, cat se cuvine; de ajuns. – In + destul.
INMULTIRE, inmultiri, s. f. Actiunea de a (se) inmulti si rezultatul ei. ♦ Operatie aritmetica fundamentala care consta din marirea unui numar (deinmultit) de atatea ori cat alt numar (inmultitorul), pentru obtinerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla inmultirii = tablou care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. – V. inmulti.
INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.
INTRUcat conj. Deoarece; pentru ca, fiindca. ♦ (Adverbial) De vreme ce. – Intru + cat.
LUCERNA, s. f. Planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din cate trei foliole si cu flori albastre-violacee, cultivata ca planta furajera (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) lutarna, luterna, s. f.] – Din germ. Luzerne.
NEOGEN s.n. A doua perioada a neozoicului, caracterizata prin fauna si flora asemanatoare atat cu cea din paleogen cat si cu cea actuala.
NUMAIDEcat adv. 1. Imediat, fara intarziere. 2. (Poarta accentul in fraza) Negresit, neaparat. – Numai + de + cat.
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.
TAC interj. Cuvant care imita un tacanit sau zgomotul produs la taierea unui material (cu foarfecele). ◊ Loc. adv. Tac-pac = repede, cat ai clipi din ochi. – Onomatopee.
TARAI2, tarai, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A cadea sau a face sa cada picatura cu picatura, a curge sau a face sa curga cate putin, cu intermitenta (producand un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte si despre unele pasari) A scoate sunete caracteristice, ascutite, scurte si repetate; a tatai (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbarnai. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A rasuna in v******i scurte si tremuratoare, lipsite de adancime; (despre muzicanti) a canta in acest mod. [Var.: tarcai vb. IV] – Tar1 + suf. -ai.
TARAITA s. f. art. (In loc. adv.) Cu taraita = (putin) cate putin. – Din tarai2.
TINC1, tincuri, s. n. Fiecare dintre proeminentele taiate la capetele a doua scanduri (alternand cu cate o scobitura) pentru a permite o imbucare solida in unghi a celor doua scanduri. – Din germ. Zinke.
TURCA1, turci, s. f. Betisor ascutit la ambele capete, cu care se joaca copiii, incercand sa-l arunce cat mai departe cu ajutorul altui bat mai lung; jocul la care se foloseste acest betisor. – Cf. ucr., rus. curka.
UNICORD, -A, unicorzi, -de, adj. Care are cate o coarda pentru fiecare nota. Instrument muzical unicord. - Din fr. unicorde.
UNSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre 10 si 12 si care se indica prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Azi suntem in unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate unsprezece parti. – Un + spre + zece.
VALORIFIcat, -A, valorificati, -te, adj. Care este pus in valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maxima; a carui valoare este pusa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (in procesul de productie) cat mai rational, cat mai rentabil etc. – V. valorifica.
VATOS, vatosi, s. m. Peste de mare, asemanator cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu placi osoase prevazute cu cate un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec.
VASLA2, vasle, s. f. (Reg.) 1. Coarda de vita de vie cu cativa ciorchini, care se pastreaza pentru iarna. 2. Manunchi de spice cate poate cuprinde seceratorul cu mana. – Din bg. sveslo.
VOLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de doua echipe adverse compuse din cate sase jucatori, care arunca o minge speciala peste o plasa intinsa sus, in mijlocul terenului. [Var.: volei-bal s. n.] – Din engl. volley[-ball].
VOLOC, voloace, s. n. Plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.
ZABALA, zabale, s. f. 1. Parte a capastrului constand dintr-o bara subtire de metal cu doua brate, prevazute cu cate un inel mare, care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni si a-l conduce. 2. Bubulita albicioasa molipsitoare, care apare la oameni in colturile gurii si la vite pe buze; zabaluta. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colturile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. – Din magh. zabola.
ZAMORI, zamorasc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-si astampara in oarecare masura foamea sau setea, a manca sau a bea numai cat sa-si tina zilele. 2. Tranz. (Inv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyca.
ZAMBRU, zambri, s. m. Arbore conifer cu frunze in forma de ace, grupate cate cinci. cu seminte lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioara, folosit in sculptura. – Et. nec.
ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.
ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie atat singur, cat si sub forma de aliaje. – Din fr. zinc.
ZIULICA, ziulici, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui zi; zilisoara, ziulita, ziusoara. ◊ Loc. adv. Toata ziulica sau ziulica toata, ziulica intreaga = de dimineata pana seara. ◊ Expr. cat e ziulica de mare = cat tine ziua. Pana in ziulica de astazi = pana acum. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -ulica.
MAGAZINAJ, magazinaje, s. n. 1. Depozitare a unei marfi in magazie. 2. Timpul cat o marfa se afla depozitata in magazie. 3. Taxa care se plateste pentru depozitarea unei marfi. – Din fr. magasinage.
MAGISTRATURA, magistraturi, s. f. Corpul magistratilor; functia, profesiunea de magistrat; timpul cat isi exercita functia un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature.
MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.
MANDARINAT s. n. Functia mandarinului1; timpul cat un mandarin1 isi exercita functia. – Din fr. mandarinat.
CLIPI, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din sl. klepati.
DEOSEBIRE, deosebiri, s. f. Actiunea de a (se) deosebi si rezultatul ei; lipsa de asemanare, diferenta. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) in mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cat se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) ca... = cu diferenta ca... Fara deosebire = fara exceptie. Spre deosebire de... = in opozitie, in contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.
MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.
CONCURENTA, concurente, s. f. 1. Rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, pentru clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, tintind spre acelasi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurenta = punct de intersectie a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.
CONTACTOR, contactoare, s. n. Intrerupator care inchide un circuit sub actiunea unei comenzi de la distanta, mentinandu-l inchis numai atata timp cat se exercita aceasta comanda. – Din fr. contacteur.
CUIBARI, cuibaresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre pasari) A-si face cuibul undeva; a-si face loc in cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni si despre animale) A se aseza cat mai bine intr-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adaposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripasi. 2. Tranz. (Rar) A aseza gainile in cuibar. 3. Tranz. A musuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
ELIPSOID, elipsoide, s. n. Suprafata inchisa ale carei sectiuni plane sunt elipse si care are trei planuri de simetrie, perpendiculare doua cate doua, care se intersecteaza dupa trei axe de simetrie. [Pl. si: (m.) elipsoizi] – Din fr. ellipsoide.
EPIDIASCOP, epidiascoape, s. n. Aparat de proiectie care poate functiona atat ca diascop, cat si ca episcop2. [Pr.: -di-a-] – Din fr. epidiascope.
DUMICAT, dumicati, s. m. (Pop.) Bucata mica rupta dintr-un aliment, atat cat se baga o data in gura; imbucatura. – V. dumica.
LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compozitie muzicala, care caracterizeaza un personaj, o situatie etc. si care revine ori de cate ori apare in scena personajul sau situatia data; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee calauzitoare a unei lucrari stiintifice, literare etc., repetata si subliniata in mai multe randuri. [Scris si: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.
LOPATA, lopeti, s. f. 1. Unealta formata dintr-o placa de lemn sau de fier, usor concava, montata pe o coada de lemn, cu care se ridica sau se arunca pamant, pietris, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = in cantitate mare, din belsug, din abundenta. ◊ Expr. (Fam.) Sapa si lopata = moartea. A da la lopata = (despre cereale) a vantura. ♦ Cantitate de material cat se poate lua o data cu aceasta unealta. ♦ Unealta de lemn cu care se baga painea in cuptor. 2. Vasla1. – Din sl. lopata.
MANA, man, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tractiune animala); a imboldi, a stimula, a indemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mana porcii la jir = a sforai in somn. (Fam.) Mana magaru! = pleaca de aici! ia-o din loc! da-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva sa faca un anumit lucru, sa actioneze intr-un anumit fel; a indemna, a imboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grabi. Mana cat putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a tari cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva sa se duca undeva sau sa faca ceva. 4. (Pop.) A pune in miscare; a actiona. – Lat. minari „a ameninta”.
OBADA, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn incovoiat care, impreunate, alcatuiesc partea circulara a unei roti de lemn (la car, la caruta, la moara etc.); p. gener. partea circulara a unei roti de lemn (peste care se monteaza sina. ♦ Partea periferica a rotii unui autovehicul, peste care se monteaza cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortura in evul mediu, alcatuit din doua bucati de lemn avand fiecare cate o scobitura in forma de semicerc si care, inchizandu-se, imobilizau picioarele sau mainile osanditilor sau ale robilor; p. ext. catuse, fiare. ◊ Expr. A pune (in) obezi = a subjuga. [Var.: (inv. si reg.) obeada s. f.] – Din sl. obedu.
PAPALITATE s. f. 1. Institutie centrala de conducere spirituala si politica a Bisericii catolice, in fruntea careia se afla papa2. 2. Demnitatea de papa2; pontificat; p. ext. timpul cat un papa2 ocupa demnitatea pontificala. – Din lat. papalitas, -tatis.
PARERE, pareri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; conceptie, idee, credinta. ◊ Expr. A fi de parere = a crede, a socoti, a considera. A(-si) da cu parerea (ori cate o parere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeasi parere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de alta parere = a crede altceva, a nu fi de acord. Parere de bine = bucurie, satisfactie, multumire. Parere de rau = mahnire, cainta, regret, invidie. 2. Iluzie, inchipuire. ◊ Loc. adv. Intr-o parere = intr-o doara; la intamplare. ♦ (Concr.) Aratare, nalucire, vedenie, fantoma. ◊ Expr. O parere de... = o cantitate infima de... – V. parea.
POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).
PROBABIL, -A, probabili, -e, adj. Care se poate produce, intampla; care poate fi adevarat. ◊ Timpul probabil = conditiile meteorologice care se prevad pentru zilele urmatoare. ♦ (Adverbial) Dupa cate se pare, dupa toate probabilitatile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis.
RADIOAMATOR, radioamatori, s. m. Persoana care, ca amator, stabileste legaturi intre o statie de radio2 proprie si o statie de radio2 straina, cu scopul de a comunica in bune conditii cu aceasta, de la o distanta cat mai mare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radio-amateur, germ. Radioamateur.
OMNIVOR, -A, omnivori, -e, adj., s. m. si f. (Animal) care se hraneste atat cu substante vegetale, cat si cu substante animale; (animal) care mananca de toate. – Din fr. omnivore.
SEMIMETAL, semimetale, s. f. Element chimic care poseda atat proprietati caracteristice metalelor, cat si proprietati specifice nemetalelor, facand astfel trecerea intre cele doua clase de substante. – Semi- + metal (dupa fr. demi-metal).
SPITALIZARE, spitalizari, s. f. Actiunea de a spitaliza si rezultatul ei; timp cat cineva este internat si ingrijit intr-un spital. – V. spitaliza.
STROP, stropi, s. m. 1. Particula globulara dintr-un lichid; cantitate mica dintr-un lichid; spec. picatura de ploaie. ◊ Loc. adv. Strop cu (sau de) strop = picatura cu picatura; putin cate putin; incetul cu incetul. Pana la un strop = pana nu mai ramane nimic. Nici un strop = nimic. ♦ Lacrima. 2. Fig. Cantitate foarte mica dintr-o materie solida; farama. – Probabil din stropi (derivat regresiv).
SUBMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. Nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (dupa fr. sous-marin).
SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.
TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.
FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
FORSITIA, forsitii, s. f. Arbust ornamental cu flori rosii, galbene etc. grupate cate 1-3, care apar inaintea frunzelor (Forsythia). [Pr.: -ti-a – Var.: forzitia s. f.] – Din lat. Forsythia, numele stiintific al arbustului.
FOTBAL s. n. Joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.
LACTATIE s. f. 1. Proces de formare si de secretie a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor. 2. Actiunea de a alapta un copil; perioada cat o mama isi poate alapta copilul. [Var.: lactatiune s. f.] – Din fr. lactation.
FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.
PADELA, padele, s. f. Vasla de forma speciala, cu cate o pala convexa la cele doua capete, folosita la caiac pentru inaintarea rapida pe apa. – Din germ. Paddel.
PAISPREZECE num. card. Numar care ocupa in numaratoare locul dintre treisprezece si cincisprezece si se indica prin numarul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece carti. ◊ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) cate paisprezece (lei). [Var.: patrusprezece num. card.] – Patru + spre + zece.
PALA1, pale, s. f. 1. Cantitate de fan, de paie etc. cat se taie dintr-o singura tragere cu coasa sau cat se poate lua o data cu furca; p. ext. gramada (mica) de fan, de paie etc. 2. P. ext. Strat, patura din ceva; fasie, suvita. ♦ Unda, adiere, suflare. Pala de vant. Pala de ceata. – Et. nec. Cf. alb. pale.
PANEL, panele, s. n. Semifabricat de lemn alcatuit dintr-o placa de lemn, un miez de sipci, de scanduri inguste sau de fasii de furnir gros, acoperit pe ambele fete cu cate o foaie de furnir, intrebuintat mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.
PARA3, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.
PARASINTETIC, -A, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvant, derivat etc.) care este format atat cu un prefix, cat si cu un sufix. – Din fr. pamsynthetique.
PARICOPITAT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fuga si terminat cu doua degete dezvoltate, acoperite cu cate o copita, si cu doua degete mici, reduse; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (dupa paripenat, parisilabic etc.).
PARTITIE2, partitii, s. f. 1. (Mat.; in expr.) Partitie a unei multimi = multime formata din submultimi ale unei multimi date, disjuncte doua cate doua si a caror reuniune este multimea data. 2. (In lingvistica matematica) Clasificare a cuvintelor dupa flexiune. – Din fr. partition.
PATARAMA, patarame, s. f. Intamplare neplacuta sau neobisnuita; patanie. ◊ Expr. A sti patarama cuiva = a cunoaste slabiciunile sau defectele cuiva, a sti cat pretuieste cineva. A da (sau a cadea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o pati la fel cu altcineva. – Cf. pataranie.
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) cate patruzeci de lei – Patru + zece.
PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.
PAREA, par, vb. II. Intranz. si refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenta de... ◊ Loc. vb. A-i parea (cuiva) bine = a se bucura. A-i parea (cuiva) rau = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare ca = parca1. ◊ Expr. Pe cat se pare = pe cat se vede, pe cat se intelege. (Rar) (Impers., introduce o propozitie subiectiva) Parea ca ma aflam intr-un mare oras. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atentia, a impune. 2. A avea impresia, a-si inchipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a gasi. 3. A se insela; a i se nazari. [Var.: (rar) pare vb. III] – Lat. parere.
PARLEA s. m. (In expr.) Tine-te (sau tunde-o, intinde-o) parleo! sau sa te cam mai duci parlea! ori du-te parlii! = alearga cat poti de tare (ca sa n-o patesti); pleaca! sa nu te mai vad! – Din parli (derivat regresiv).
PARLEAZ, parleazuri, s. n. Trecatoare ingusta peste un gard (mai ales la tara), facuta din una sau mai multe scanduri (ca niste trepte) care se sprijina, la extremitati, pe cate un tarus batut in pamant. – Din bg., scr. prelaz.
ANDROGIN, -A, androgini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atat androceu, cat si gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. si f. Fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat. – Din fr. androgyne.
RODEO s. n. 1. Serbare organizata cu ocazia marcajului animalelor in unele regiuni din America. 2. Intrecere sportiva in care un calaret trebuie sa incalece si sa se mentina, fara sa, cat mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit. [Pr.: -de-o] – Din sp. rodeo, fr. rodeo.
ARITMOGRIF, aritmogrife, s. n. Joc de cuvinte incrucisate, la care literele cuvintelor cautate sunt reprezentate fiecare prin cate o cifra. – Din germ. Aritmogriph.
COEFICIENT, coeficienti, s. m. 1. Element constant intr-o expresie matematica, care multiplica o marime variabila. 2. Marime care indica sau caracterizeaza o anumita proprietate a unui corp sau a unei substante si care este constanta pentru acel corp sau pentru aceea substanta in conditii determinate. 3. Marime relativa care exprima raportul dintre doi indicatori, aratand cate unitati din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca baza de raportare. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. coefficient.
APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanta mica in spatiu de cineva sau de ceva; in preajma, in vecinatate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = A cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (in viitor sau in trecut) fata de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu putin timp inainte de... Aproape de sfarsitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mancat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cat pe ce. Aproape sa-l prinda. II. S. m. art. Orice om (in raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.
ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. in mod special. O vorba anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri, si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis, exact. cat anume ? – A3 + nume.
VICARIAT, vicariate, s. n. Functia sau demnitatea de vicar; timpul cat un vicar exercita aceasta functie; regiunea unde se exercita autoritatea vicarului. ♦ Resedinta vicarului. [Pr.: -ri-at] – Din fr. vicariat.
VIDUITATE, viduitati, s. f. (In sintagma) Termen de viduitate = timpul cat o femeie vaduva nu poate contracta o noua casatorie. [Pr.: -du-i-] – Din fr. viduite, lat. viduitas, -atis.
PERLINGUAL, -A, perlinguali, -e, adj. (Despre medicamente sau despre administrarea unor medicamente) Care este pus pe limba sau sub limba pentru a fi resorbit rapid de mucoasa limbii si a avea, in felul acesta, o actiune cat mai rapida. ◊ (Adverbial) Medicamentul se administreaza perlingual. [Pr.: -gu-al] – Din germ. perlingual.
ARHIPASTORIE s. f. 1. Rangul de arhipastor; arhierie (1). 2. Timp cat cineva are rangul de arhipastor. – Arhipastor + suf. -ie.
PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.
PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.
PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.
TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.
CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).
NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
PLAPUMA, plapumi, s. f. Invelitoare groasa, formata din doua foi de panza, de matase, de stofa etc. intre care este introdus si fixat prin cusaturi ornamentale un strat de lana, de puf sau de vata si care se foloseste ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Intinde-te cat ti-e (sau cat te tine) plapuma = nu actiona decat in limitele posibilitatilor tale. [Var.: plapoma s. f.] – Din ngr. paploma.
POLIGAM, -A, (1) poligami, s. m., (2) poligame, adj. 1. S. m. Barbat care are concomitent doua sau mai multe sotii. 2. Adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si flori unisexuate. – Din fr. polygame.
POMANAGIOAICA, pomanagioaice, s. f. (De obicei peior.) Femeie care umbla dupa pomana, care traieste din pomana altora, care asteapta sa i se ofere cat mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomanagiu + suf. -oaica.
POMANAGIU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoana care umbla dupa pomana, care traieste din pomana altora, care asteapta sa i se ofere cat mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomana + suf. -agiu.
POPIC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc noua bucati de lemn cilindrice, fasonate la strung si asezate intr-o anumita ordine, jucatorii urmarind sa rastoarne cat mai multe dintre ele de la distanta, cu o bila mare de lemn aruncata pe un jgheab; (si la sg.) fiecare dintre cele noua piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicarie. 2. Piesa mica de lemn folosita ca proptea in constructia tunelurilor. [Var.: (reg.) popica s. f.] – Pop1 + suf. -ic.
POST3, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.
SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [Var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).
PREAVIZ, preavize, s. n. Instiintare prealabila de concediere facuta unui angajat; p. ext. interval de timp cat un angajat mai lucreaza dupa primirea acestei instiintari; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea instiintarii pana la concedierea sa. [Pr.: pre-a-. – Pl. si: preavizuri] – Din fr. preavis.
PREcat adv. (Pop.) Dupa cum, dupa cat, cat. – Pre2 + cat.
PREFECTURA, prefecturi, s. f. 1. (In Roma antica) Oras sau municipiu lipsit de dreptul de a-si alege magistrati. 2. Institutie care constituie forul administrativ si politienesc suprem dintr-un judet, reprezentand aici puterea centrala; cladire in care isi are sediul aceasta institutie. 3. Functia de prefect; timpul cat prefectul isi exercita aceasta functie. – Din lat. praefectura, fr. prefecture.
PRESARA, presar, vb. I. Tranz. A imprastia peste ceva, a arunca ici-colo cate putina sare, faina, nisip etc.; p. gener. a imprastia, a raspandi, a risipi. – Pre2 + sara.
PRETUI, pretuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili pretul unui bun (destinat vanzarii), a-i determina valoarea in bani; a evalua, a pretalui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumita valoare materiala, a avea un anumit pret; a valora. ◊ Expr. A sti cat pretuieste (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-si face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaste importanta sau meritul cuiva sau a ceva, a lua in considerare, a pune mare pret pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanta (datorita calitatilor sale). – Pret + suf. -ui.
PROFESORAT s. n. Meseria de profesor; functia de profesor; timpul cat cineva exercita aceasta profesiune. – Din fr. professorat. Cf. germ. Professorat.
PROBABILITATE, probabilitati, s. f. 1. Caracterul sau insusirea a ceea ce este probabil; fapt, intamplare probabila, posibila. ◊ Expr. Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare, probabil. 2. (Mat.) Multime numerica prin care se exprima caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilitatilor = calcul matematic care permite sa se aprecieze daca un eveniment complex se va intampla sau nu, in functie de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilite, lat. probabilitas, -atis.
VITALISM s. n. Curent in biologie, opus atat materialismului cat si spiritualismului, care explica procesele de viata prin prezenta in organismul viu a unui principiu imaterial si incognoscibil, caruia ii sub subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme.
PROVIZORAT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situatie provizorie; timp cat cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu.
PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.
PIGULI, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre pasari) A ciuguli. 2. A lua cate putin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migala la ceva; a migali. ♦ Fig. A fura sau a insela cu incetul, pe nesimtite. – Et. nec.
CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.
PUMN, pumni, s. m. 1. Palma inchisa, cu degetele indoite si stranse. ◊ Loc. adj. cat pumnul (sau cat un pumn) = mic sau mare (dupa cum obiectul comparatiei este mai mic sau mai mare decat pumnul). ◊ Expr. A rade in pumni = a rade pe ascuns, pe infundate si cu satisfactie. A plange in pumni = a plange pe ascuns, de necaz sau de durere. A arata (cuiva) pumnul = a ameninta (pe cineva). A-i pune (sau vari) (cuiva) pumnul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca sau sa actioneze. Un pumn de... = o cantitate mica (sau mare); un numar redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitura data cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele facute caus pentru a putea retine ceva (de obicei un lichid); continutul palmei sau al palmelor facute caus. 4. Masura de lungime (intrebuintata azi numai de pescari) egala cu doua treimi de palma. – Lat. pugnus.
SAIZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saizeci de lei. – Sase + zeci (refacut dupa treizeci).
SAISPREZECE num. card. Numar care, in numaratoare, are locul intre cincisprezece si saptesprezece si care se indica prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are saisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un saisprezece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul saisprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saisprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saisprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saisprezece lei. [Var.: (rar) sasesprezece num. card.] – Sase + spre + zece.
SALVARI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu rascroiala mica, stransi la glezna, purtati mai ales in Orientul Mijlociu, atat de barbati cat si de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. salvar.
SAPTESPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saisprezece si optsprezece si care se indica prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Saptesprezece carti. ◊ (Substantivat) Saptesprezece este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful saptesprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saptesprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptesprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le imparte cate saptesprezece lei. [Var.: (fam.) saptespe num. card.] – Sapte + spre + zece.
SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.
SCOLARITATE s. f. 1. Timpul cat cineva este scolar sau are calitatea de scolar. 2. (Rar) Disciplina de scolar. – Din fr. scolarite (dupa scoala si scolar).
SEFIE, sefii, s. f. Demnitate, rang, functie de sef (1); conducere, directie; timpul cat cineva detine aceasta functie. – Sef + suf. -ie.
OARA1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.
OAREcat adv. (Rar) Intr-o anumita masura, intrucatva. – Oare + cat.
CINCISPREZECE num. card. Numar situat in numaratoare intre paisprezece si saisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (In locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: (reg.) cinsprezece, cincisprece, cinsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece.
CINCIZECI num. card. Numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.
SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.
TRIUNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se intalnesc doua cate doua si formeaza trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) fiinte sau lucruri ale caror puncte de asezare, daca ar fi unite prin linii, ar reprezenta varfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (dupa fr. triangle).
OINA s. f. Joc sportiv care se disputa intre doua echipe compuse din cate 11 jucatori fiecare, o echipa aflandu-se „la bataie”, pe linia de asteptare, si cealalta „la prindere”, in campul de joc, tehnica constand in lovirea unei mingi cu un baston de lemn de catre fiecare jucator, pentru a o trimite in terenul adversarului. – Et. nec.
SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.
OMENESTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, in mod omenesc; cat poate un om. 2. In conditii omenesti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -este.
VERIGAR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cate un spin, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe globuloase, carnoase, negre, intrebuintate in medicina pentru proprietatile lor purgative; patachina (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigariu s. m.] – Veriga + suf. -ar.
SUSANEA2, susanele, s. f. Spectacol (de varietati) cu numere improvizate, de calitate discutabila, atat in privinta programului cat si a interpretarii. – Cf. tc. sisāne.
OPINTIC, opintici, s. m. 1. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina paroasa, cu frunze albastrui-verzi, lucioase si cu flori galbene, reunite cate doua sau cate cinci intr-o inflorescenta in varful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Ghebe. – Et. nec.
FALET, faleturi, s. n. (Inv.) Atelaj compus din patru cai inhamati la o trasura, cei doi cai dinainte fiind incalecati de cate un vizitiu. – Cf. falaitar.
OPTSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptesprezece si nouasprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Aveau cate optsprezece lei. – Opt + spre + zece.
OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.
ORALITATE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a parea vorbit, dand expunerii un caracter spontan si viu atat in dialogurile care noteaza particularitatile vorbirii personajelor, cat si in naratiunea propriu-zisa; ansamblu de particularitati ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. in sintagma) Principiul oralitatii = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit caruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + suf. -itate. Cf. it. oralita.
FARA, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... Fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.
CORPORATISM s. n. Doctrina social-politica si economica, aparuta dupa primul razboi mondial, care preconiza inlocuirea sindicatelor muncitoresti cu corporatii, organizatii profesionale din care sa faca parte atat muncitorii, cat si patronii, precum si inlocuirea parlamentului cu o reprezentanta nationala a corporatiilor. – Din fr. corporatisme.
ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-si pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cat sau macar) sa orbesti un soarece = foarte putin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa-si piarda ratiunea, clarviziunea, a-l face sa nu mai judece obiectiv. ♦ A insela, a amagi pe cineva, a minti. – Din orb2.
ORIcat, -A, oricati, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cat, indiferent de numar sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricati bani ai avea, tot nu-ti ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjunctie concesiva) Indiferent cat, cat de mult, cat de tare; orisicum. – Ori + cat.
FIDELITATE s. f. 1. Statornicie in convingeri, in sentimente, in atitudine etc.; devotament, credinta. 2. Precizie, exactitate in prezentarea sau in reproducerea realitatii, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; in sintagma) Inalta fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cat mai fidel semnale sonore (inregistrate); hi-fi. – Din fr. fidelite, lat. fidelitas, -atis.
FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.
FILIOQUE s. n. Dogma crestina (catolica) potrivit careia „Sfantul Duh” purcede atat de la Dumnezeu-Tatal, cat si de la Dumnezeu-Fiul. [Pr.: fi-li-o-cve] – Cuv. lat.
ORISIcat, -A, orisicati, -te, pron. nehot., adv. Oricat. – Ori + si + cat.
FINIS, finisuri, s. n. Parte finala a unei curse sportive, parcursa cu efort maxim in vederea obtinerii unei performante cat mai bune. – Din engl., fr. finish.
FITOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa cu tehnica culturii plantelor agricole, in scopul obtinerii unei productii cat mai bogate si de calitate superioara. – Din fr. phytotechnie.
ZID, ziduri, s.n. ◊ Zid chinezesc = (in forma articulata) zidul care despartea in vechime China de Mongolia; fig. (si in forma nearticulata) stavila, opreliste pusa in calea oricarei influente inovatoare din afara. ♦ Expr. A pune (pe cineva) la zid = a impusca (in urma unei sentinte de condamnare); (fig.) a osandi, a blama, a infiera. ♦ Expr. (Mold.) A trai cat zidul Goliei = a trai mult.
OSTEOARTRITA s. f. Inflamatie care cuprinde atat articulatia, cat si partea osoasa din jur. [Pr.: -te-o-ar-] – Din fr. osteo-arthrite.
FLUORESCENTA, fluorescente, s. f. Proprietatea pe care o au unele substante de a emite lumina cat timp sunt iradiate cu radiatii luminoase sau ultraviolete. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescence.
CIOARA, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.
FECIORIE2 s. f. Timpul cat cineva este fecior (2); epoca din viata petrecuta ca fecior. – Fecior + suf. -ie.
LATERAL, -A, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; laturalnic. ◊ Arie (sau suprafata) laterala = marimea suprafetei unui corp prismatic, fara suprafetele bazelor lui. Arie laterala = zona situata la periferia teritoriului unde se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ Fig. Secundar. 2. (In sintagma) Consoana laterala (si substantivat, f.) = consoana articulata prin atingerea varfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, in timp ce suflul de aer iese prin cele doua deschizaturi lasate de marginile limbii. „L” este o consoana laterala. 3. (In sintagma) Gandire laterala = proces specific gandirii creatoare, avand ca scop obtinerea a cat mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. lateral, lat. lateralis.
LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.
LATINIZA, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savanta si in mod masiv cuvinte latine intr-o limba sau a reface forma cuvintelor de origine latina din acea limba pentru a le face cat mai apropiate de forma originara. – Din fr. latiniser.
MUSCA, musc, vb. I. l. Tranz. A apuca cu dintii si a strange tare (provocand durere, ranind sau sfasiind). ◊ Expr. A-si musca mainile (sau degetele) = a) a se cai amarnic; b) a se infuria. A-si musca limba (sau buzele) = a-si ascunde un sentiment puternic, a se stapani. A-l musca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa..., a fi cat pe-aci sa... A musca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pisca, a intepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatie chinuitoare, neplacuta (de frig, foame etc.). 2. Intranz. si tranz. A rupe cu dintii o portiune dintr-un aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase, sarcastice; a intepa. – Et. nec.
MUSCATURA, muscaturi, s. f. 1. Actiunea de a musca si rezultatul ei. ♦ Senzatie dureroasa de arsura, usturime. ♦ Felul in care apropie cineva dintii pentru a musca. ♦ Fig. Vorba muscatoare, ironie usturatoare; intepatura. 2. Rana, semn produs prin muscare. 3. Bucata dintr-un aliment atat cat poate cineva musca o data. – Musca + suf. -atura.
LAUZIE s. f. Starea lauzei; timpul cat femeia este lauza. [Pr.: la-u-. – Var.: lahuzie, lehuzie s. f.] – Lauza + suf. -ie.
LEGUMI, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca sau a bea cate putin, de ici si de colo; a manca sau a bea cu masura sau fara pofta; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din leguma.
LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. Timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.
LULEA, lulele, s. f. Obiect cu care se fumeaza, alcatuit dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-o teava (indoita) prin care trece fumul; pipa; p. restr. gavanul pipei. ◊ Expr. (Adverbial) Indragostit (sau amorezat) lulea = foarte indragostit. ♦ Cantitate de tutun cat incape in gavanul unei pipe. [Var.: (reg.) liulea s. f.] – Din tc. lule.
CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.
ERETE, ereti, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Et. nec.
ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri de deasupra parterului, cuprinzand incaperile situate pe acelasi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o masina de forta in care se produce o variatie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic si faunistic, corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatie = zona de vegetatie cu anumite conditii proprii, determinate de modificarile regimului termic si hidric pe verticala. – Din fr. etage.
RABINAT s. n. Calitatea de rabin, functia de rabin. ♦ Perioada de timp cat functioneaza un rabin. – Din fr. rabbinat, germ. Rabbinat.
LITOTA, litote, s. f. Figura de stil care consta in a spune cat mai putin si a face sa se inteleaga cat mai mult. – Din fr. litote.
METAFAZA, metafaze, s. f. (Biol.) A doua faza in diviziunea celulei prin mitoza, in care fiecare cromozom se imparte in cate doi cromozomi. – Din fr. metaphase.
METAGRAMA, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.
MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).
MULTIPLICITATE s. f. Faptul de a fi in numar mare; multime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Numar care arata de cate ori o solutie satisface o anumita ecuatie. – Din fr. multiplicite, lat. multiplicitas, -atis.
MILITARISM s. n. Politica de subordonare a activitatii de stat, si prin aceasta a intregii vieti sociale, intereselor de marire a potentialului militar si de pregatire pentru razboi, precum si de mentinere cu ajutorul fortei a relatiilor de dominatie atat pe plan intern, cat si pe plan international. – Din fr. militarisme.
MINORAT s. n. (Rar) Varsta a unei persoane minore; timp cat cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.
MIRA, mire, s. f. 1. Rigla cu diviziuni speciale, care serveste la masurarea indirecta a distantelor sau a inaltimilor. 2. catare (la arma). 3. Imagine-tip transmisa pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.
NOUASPREZECE num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre optsprezece si douazeci; se indica prin cifra 19 (sau XIX). ◊ (Adjectival) Nouasprezece zile. ◊ (Substantivat) Au plecat nouasprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouasprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouasprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate nouasprezece. – Noua + spre + zece.
NOUAZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.
NOVICIAT, noviciate, s. n. Situatia, starea, conditia de novice (2); timpul cat dureaza aceasta stare. [Pr.: -ci-at] – Din fr. noviciat.
QUOTIENT s.n. Rezultat al unei diviziuni; cat. ◊ Quotient intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; quotient respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. [Pr.: cvo-] (din fr. quotient, lat. quotiens)
ZIULICA, ziulici, s.f. ~ ◊ Expr. cat e ziulica (si noaptea) de mare = cat tine ziua, un interval de timp mare.
ZIULITA, ziulite, s.f. ~ ◊ Expr. cat e ziulita = toata ziua, tot timpul. Toata ziulita = toata ziua, o zi intreaga.
MONOTIP, -A, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Facut dupa un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Masina care culege si toarna literele una cate una. – Din fr. monotype.
NITEL, -ICA, nitei, -ele, adj. (Fam.) Care reprezinta o parte redusa (din total); de proportii reduse; putin. ♦ (Adverbial) In mica masura sau intr-o oarecare masura; intrucatva; numai putin timp. ◊ Expr. Nitel cate nitel = incetul cu incetul, putin cate putin, treptat. – Et. nec.
NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.
NICIDEcat adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + de + cat.
ECOSISTEM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. – Din fr. ecosysteme.
ECTOENDOPARAZITA, ectoendoparazite, s. f. Ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta atat la suprafata, cat si in interiorul plantei-gazda. – Din fr. ectoendoparasite.
EDUCATIE, educatii, s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.
EGUMENIE s. f. Functia de egumen; timpul cat cineva indeplineste aceasta functie; staretie. – Egumen + suf. -ie.
EMIGRATIE, emigratii, s. f. 1. Situatia in care se gaseste o persoana emigrata. 2. Timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeasi tara, in acelasi loc, intr-o anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratiune s. f.] – Din fr. emigration, lat. emigratio, -onis.
ENCEFALOMIELITA, encefaliomielite, s. f. Inflamatie a creierului si a maduvei spinarii, care prezinta simptome atat de encefalita, cat si de mielita. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encephalomyelite.
EPISCOPAT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, functia de episcop1; timpul cat este in functie un episcop1; episcopie. – Din fr. episcopat, lat. episcopatus.
ENUMERA, enumer, vb. I. Tranz. A numara succesiv, unul cate unul, a numi rand pe rand elementele unui tot; a insira. – Din fr. enumerer, lat. enumerare.
CONTEMPLATIVITATE s. f. 1. Trasatura caracteristica a filozofiei materialiste nemarxiste constand, in esenta, in neintelegerea rolului practicii atat sub raport antropologic, cat si gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.
DISCRETIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintata. ◊ Expr. A pastra discretia = a nu raspandi o stire, a nu divulga un secret incredintat. ♦ Rezerva in atitudine, retinere in vorbe si in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentia, de a nu soca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. si expr.) La discretie = cat poftesti, cat vrei, fara nici o restrictie, din belsug. A fi (sau a ajunge, a ramane, a pune, a lasa) la discretia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispozitia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretiune s. f.] – Din fr. discretion, lat. discretio, -onis.
DURABILITATE s. f. 1. Calitatea a ceea ce este durabil; trainicie, rezistenta; viabilitate. 2. Perioada cat un bun poate fi utilizat. – Din fr. durabilite, lat. durabilitas, -atis.
DURATA, durate, s. f. Interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. Timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. Durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.
DUUMVIRAT s. n. Functia, autoritatea duumvirilor; perioada cat era exercitata aceasta functie.
DOCTORANTURA s. f. (Rar) Perioada cat o persoana este doctorand; p. ext. doctorat. – Din doctorand.
DOMNIE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politica si juridica a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cat un domn (3) se afla la conducerea tarii. ♦ Regiune sau populatie stapanita de un domn (3). 2. Dominatie, stapanire, putere. 3. (Inv.; formeaza locutiuni pronominale cu valoare de pronume de reverenta) Vom face cum vei hotari domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestatii) Maria-ta. – Domn + suf. -ie.
DOP, dopuri, s. n. 1. Bucata de pluta, de cauciuc, de sticla etc. cu care se astupa deschizatura unei sticle, a unul vas ingust etc.; astupus. ◊ Expr. (Mare) cat un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumet) mic si indesat; bondoc. 2. Bucata de lemn care astupa deschizatura de sus a fluierului, a cavalului etc., lasand o gaura mica prin care se sufla. 3. Piesa de metal cu care se inchide o conducta. 4. Cerumen adunat in canalul auditiv extern al urechii, care impiedica auzul. – Cf. sas. dop.
DOUAZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) Douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.
DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, inchipuit cu gheare de leu, aripi de vultur si coada lunga de sarpe. 2. Specie de soparla care traieste pe copaci in unele regiuni tropicale, avand de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii in forma de aripi (D***o volans). 3. Reprezentare heraldica avand profilul unui chip omenesc cu barba formata din serpi incolaciti. 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala, dispusa intr-un sir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atat calare, cat si pedestru. – Din fr. dragon.
DOISPREZECE, DOUASPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre unsprezece si treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douasprezece ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) cate doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) doisprece, douasprece; doispe, douaspe num. card.] – Doi + spre + zece.
DOLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros. 2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etc.) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ◊ Loc. adv. In doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.
SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).
TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
TETRAMETRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a cate doua picioare (patru metri). – Din fr. tetrametre.
TETRARHIE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Diocletian) potrivit caruia administrarea Imperiului Roman era impartita in patru parti, cu patru conducatori. ♦ Timpul cat guverna un tetrarh. – Din fr. tetrarchie.
TERNAR, -A, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unitati sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcatuit din trei picioare metrice, avand fiecare cate o silaba accentuata. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmica, o masura sau forma muzicala) Care se divizeaza in trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.
TERNAT, -A, ternati, -te, adj. (Despre frunze) Care sunt reunite cate trei, pornind de pe tulpina, din acelasi loc. – Dupa fr. terne.
TANDALUTA, tandalute, s. f. Scandurica prevazuta la ambele capete cu cate un varf de cui, cu care se fixeaza panza la razboiul de tesut ca sa nu se stranga. – Et. nec.
TEMPERAT, -A, temperati, -te, adj. 1. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Moderat, cumpatat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin existenta a patru anotimpuri, cu veri potrivit de calduroase si cu ierni nu prea reci. Zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata Pamantului cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; in sintagma) Sistem temperat = sistemul impartirii intervalelor de tonuri in cate doua semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempere.
TEREZIE, terezii, s. f. Instrument de cantarit format dintr-o parghie mobila cu doua brate egale, la capetele carora atarna cate un taler (pentru obiecte si greutati); p. restr. taler de balanta. – Din tc. terazi.
COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.
DEcat adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De4 + cat.
TOTAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.
TESTAMENT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris in intregime, datat si semnat de testator. Testament autentic = testament intocmit de catre un functionar de stat, cu formalitatile cerute de lege. 2. (In sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzand textele referitoare la credintele religioase si la viata poporului evreu (pana la nasterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzand Evangheliile si alte scrieri religioase (de dupa nasterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament.
TETRADACTIL, -A, tetradactili, -e, adj. (Biol.) Care are cate patru degete la fiecare membru. – Din fr. tetradactyle.
TRANSA, transe, s. f. Stare psihica speciala in care se gaseste de obicei o persoana hipnotizata, deosebita atat de starea de veghe cat si de cea de somn, caracterizata prin slabirea sau disparitia atitudinii discriminatorii, critice la actiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
TRAMBULINA, trambuline, s. f. 1. (La natatie) Dispozitiv alcatuit dintr-un postament pe care este fixata la un capat o scandura orizontala foarte flexibila, de pe care se sare in apa. 2. (La schi) Constructie in plan inclinat terminata cu o platforma elastica, de pe care sportivii isi iau elanul spre a zbura cat mai departe. – Dupa germ. Trampoline.
TREISPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treisprezece parti. – Trei + spre + zece.
TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treizeci de parti. – Trei + zece.
TURNICHET, turnichete, s. n. 1. (Mar.) Rola montata pe un ax vertical servind la schimbarea directiei unei parame sau a unui lant de ancora. 2. Masa rotativa pe care se asaza sticlele spre a fi umplute. 3. Bare in cruce instalate la intrarea in parcuri, stadioane etc., care se rotesc, permitand trecerea cate unei singure persoane. – Din fr. tourniquet.
TRILOBIT, trilobiti, s. m. (La pl.) Clasa de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, al caror corp era impartit in trei atat longitudinal, cat si transversal; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din fr. trilobite.
TURA1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariatilor care lucreaza in acelasi timp si dupa acelasi program intr-o intreprindere sau institutie in care se lucreaza cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cat lucreaza o tura1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Inv. si reg.) Risca. – Din fr. tour.
TRIOLET, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau sapte) versuri (de cate opt silabe fiecare), in care primul vers este identic cu al patrulea si cu al saptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egala, care se executa in timpul necesar pentru executarea a doua dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.
RADIOSTEA, radiostele, s. f. Radiosursa de dimensiuni foarte mici (cat un punct). [Pr.: -di-o-] – Radio1- + stea.
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.
RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.
REGENTA, regente, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitata de una sau de mai multe persoane in timpul minoratului, absentei sau bolii unui monarh; perioada cat dureaza aceasta guvernare: persoanele (sau persoana) care guverneaza in aceasta perioada. 2. Stil in arhitectura si in artele decorative franceze la inceputul sec. XVIII, caracterizat prin supletea, gratia si delicatetea elementelor decorative. – Din fr. regence.
REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.
REN, reni, s. m. Mamifer rumegator asemanator cu cerbul, cu coarnele in forma de arc, ramificate (atat la mascul, cat si la femela), avand concavitatea indreptata inainte, cu smocuri lungi de par aspru intre copite, care traieste in regiunile arctice, salbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. l. A gasi solutia unei probleme. ♦ A pune capat unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a solutiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amanunte cat mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.
REVIZORAT s. n. 1. Functia de revizor; p. ext. timpul cat ocupa cineva aceasta functie. 2. (In vechea organizare a invatamantului) Inspectorat scolar judetean. – Revizor + suf. -at.
STRUNGA, strungi, s. f. 1. Loc ingradit la stana, unde se mulg oile; p. restr. deschizatura, portita ingusta facuta in acest loc, prin care trec oile una cate una la muls. ♦ P. gener. Loc ingust de trecere. ♦ (Pop.) Trecatoare ingusta (intre munti); defileu, stramtoare. 2. (Pop.) Strungareata (1). – Cf. alb. shtrunge.
RUGBI s. f. Joc sportiv desfasurat intre doua echipe a cate 15 jucatori, pe un teren de forma dreptunghiulara, avand ca obiect de joc o minge ovala pe care jucatorii o pot folosi, in egala masura, cu piciorul sau cu mana. [Scris si: rugby] – Din engl., fr. rugby.
DENTITA, dentite, s. f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene si cu fructe achene cu cate doi dinti, care creste in locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.
DIPNOI, dipnoi, s. m. (La pl.) Grup de pesti care respira atat prin branhii cat si prin plamani; (si la sg.) peste din acest grup. ◊ (Adjectival) Pesti dipnoi. – Cf. fr. dipnoe, dipnoiques.
DIRECTORAT, directorate, s. n. Functia de director2; perioada cat cineva este director2. ♦ (Concr.) Local unde este instalata o directie. – Din fr. directorat.
RONTAI, rontai, vb. IV. Tranz. A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + suf. -ai.
SUNNISM s.n. a. Curent majoritar al islamismului, bazat pe recunoasterea sunnei. b. Curent in islamism care considera drept izvor al credintei atat Coranul, cat si preceptele sunnei. (din fr. sunnisme) [def. a. MDN, b. NODEX]
ROSTI, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunta sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunta, a-si spune parerea autorizata. ♦ Tranz. A comunica o dispozitie, un ordin, o sentinta. ♦ A se preocupa de ceva; a pregati. 4. Intranz. A infasura pe sulul din fata al razboiului de tesut portiunea de panza tesuta, desfasurand in acelasi timp o portiune corespunzatoare de urzeala de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua tesutul de cate ori rostul se micsoreaza. – Din rost.
ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.
DEGETARUT, degetaruti, s. m. Planta erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, in forma de clopot, dispuse cate 1-8 in varful tulpinii, care creste in regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -ut.
DESPARTIRE, despartiri, s. f. Faptul de a (se) desparti. 1. Separare; momentul cand cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cat cineva sta despartit; despartit1. 2. Divort. 3. Diviziune, impartire, segmentare. ♦ (Concr.) Despartitura. ♦ (Inv.) Circumscriptie (politieneasca sau administrativa); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscriptii. – V. desparti.
DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De4 + satul.
DIACONIE s. f. Calitatea, functia de diacon; timpul cat cineva exercita aceasta functie. [Pr.: di-a-] – Diacon + suf. -ie.
SAGETICA, sagetele, s. f. 1. Diminutiv al lui sageata. 2. Planta erbacee cu tulpina ramificata si cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse cate doua la varful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Sageata + suf. -ica.
SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.
DICTARE, dictari, s. f. Actiunea de a dicta (1) si rezultatul ei. ♦ Lucrare scolara de control, care consta in reproducerea cat mai corecta in scris a unui text dictat. – V. dicta.
SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strange cu greu, putin cate putin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.
DEOSEBIT, -A, deosebiti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedand substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobisnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despartit. II. Adv. 1. cat se poate de..., foarte. 2. In afara de..., pe langa. – V. deosebi.
SILEPSA, silepse, s. f. Constructie sintactica in care cuvintele se acorda dupa asociatii logice si nu dupa regulile gramaticale obisnuite; p. ext. figura de stil in care se foloseste o astfel de constructie sintactica si in care un cuvant este luat atat in sensul propriu, cat si in cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsis.
SEZONIER, -A, sezonieri, -e, adj. 1. Care tine de un anumit sezon si dureaza cat sezonul, privitor la un anumit sezon. 2. (Substantivat) Lucrator angajat pentru un sezon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. saisonnier.
SINARHIE, sinarhii, s. f. Guvernare simultana a mai multor capetenii, care conduc fiecare cate o parte a unui stat. – Din fr. synarchie.
SINGLE s. n. (Muz.) Disc care contine cate o singura piesa pe fiecare fata. ♦ (Adjectival) Disc single. [Pr.: singl] – Cuv. engl.
SMANTANICA, smantanici, s. f. 1. Diminutiv al lui smantana. 2. Planta erbacee cu tulpina acoperita de peri lungi si aspri, cu flori galbene, placut mirositoare si cu fructe inguste asezate cate patru la un nod (Gallium cruciata). – Smantana + suf. -ica.
SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care serveste la obtinerea spectrelor de emisie sau de absorbtie ale substantelor, cu ajutorul caruia se determina atat lungimile de unda ale liniilor spectrale, cat si intensitatile acestor linii prin comparare cu liniile unui spectru cunoscut. – Din fr. spectrophotometre.
STARETIE, staretii, s. f. 1. Functie, demnitate de staret; timpul cat cineva exercita aceasta functie. 2. Locuinta sau cancelaria staretului sau staretei unei manastiri. – Staret + suf. -ie.
SUMA, sume, s. f. 1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ◊ Suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta. Suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie. Numar (mare); multime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.
COMPRES s. n. Text cules cat mai strans, fara spatii mari intre randuri. – Din germ. Kompress.
SUFICIENT, -A, suficienti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este in cantitate satisfacatoare, atat cat trebuie; destul, de ajuns, satisfacator. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ intre „insuficient” si „bine”, cu care se noteaza uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o parere foarte buna si nejustificata despre sine; plin de sine, infumurat, ingamfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.
CON2, conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.
CRAPAN, crapane, s. n. Dispozitiv pentru prinderea si ridicarea butoaielor sau baloturilor, format din patru lanturi sau cabluri prinse cu cate un capat de un inel, iar la capatul liber avand carlige. – Et. nec.
CRAMPOTI, crampotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A taia, a rupe, a sfasia in bucati inegale; a cioparti. ♦ A manca fara randuiala, de ici de colo, cate putin. – Din crampot (putin folosit, „bucata”, et. nec.).
CRICHET s. n. Joc sportiv intre doua echipe a cate 11 oameni care lovesc cu niste bastoane speciale mingea, incercand s-o introduca in poarta adversarului. – Din engl., fr. cricket.
CUIBARIT2, cuibariti, -te, adj. (Despre pasari) Care si-a facut cuib (1) undeva; care si-a facut loc in cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni si animale) Care s-a asezat cat mai bine intr-un loc; care s-a ghemuit intr-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripasit undeva, pe langa cineva. – V. cuibari.
CULEGAR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereti, dintre care unul mobil, care serveste tipografului sa aseze una cate una literele in randuri egale, formand textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.
CURS1, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).
AMABILITATE s. 1. v. bunavointa. 2. v. serviabilitate. 3. bunatate, bunavointa. (Ai te rog ~ sa-mi spui cat e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. politete.
ARATARE s. 1. v. trasare. 2. v. indicare. 3. v. povestire. 4. v. reprezentare. 5. v. manifestare. 6. v. confirmare. 7. dezvaluire, revelare. (~ unui secret.) 8. v. fantoma. 9. v. monstru. 10. (concr.) colos, matahala, namila, urias, (pop.) magaoaie, (reg.) nametenie, natarala, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamita, (Olt.) sodom, (fam.) huiduma. (~ cat toate zilele.)
BARBIERIT s. ras, (rar) rasatura. (cat costa ~ul?)
BARBOAIE s. barboi, (rar) barbarie. (Are o ~ cat toate zilele.)
CA adv., prep., conj. 1. adv. decat. (E mai in varsta ~ el.) 2. adv., prep. cat. (E inalt ~ bradul.) 3. cat, cum, precum. (Noi ~ si ei...) 4. adv. drept. (Socoteste-te ~ absent.) 5. conj. prep. de, drept, pentru, spre. (~ incercare.) 6. prep. drept, (inv. si reg.) spre. (Cere ~ rasplata ...)
CALCULA vb. 1. (MAT.) a socoti, (inv. si pop.) a numara, (reg.) a ravaslui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. si Maram.) a samalui. (~ cat fac 2 ori 2.) 2. a determina, a fixa, a masura, a stabili. (~ valoarea unor parametri.) 3. v. evalua. 4. a aprecia, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.)
cat s. v. etaj.
CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (Calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)
cataRE s. mira, (inv.) tel. (~ la o pusca.)
cataRE s. v. scanteiuta.
CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant te-a adus aici?) 3. pron. orice, orisice, (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat, cum. (~-as mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit!)
CI conj. 1. dar, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.) ma. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 2. cat. (Nu din zori si pana-n seara, ~ din seara pana-n zori.)
CANTARI vb. 1. (rar) a cumpani, a masura. (~ o marfa.) 2. a avea, (pop.) a atarna, a trage, (inv. si reg.) a veni, (inv.) a apasa. (cat ~ sacul?)
cat conj. v. ca, de, incat.
cat conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)
catUITOR s. v. cat.
COLOS s. 1. v. urias. 2. aratare, matahala, namila, urias, (pop.) magaoaie, (reg.) nametenie, natarala, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamita, (Olt.) sodom, (fam.) huiduma. (Un ~ cat toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)
CONT s. 1. (CONT.) partida. (Mijloc economic inscris in ~.) 2. seama, socoteala, (fig.) spate, spinare. (cate nu i se puneau in ~!)
COSTA vb. a face, a fi, a reveni, (rar) a pretui, (inv. si reg.) a veni, (inv.) a costisi. (cat ~ metrul de stofa?)
CRUTA vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja, (inv. fig.) a inconjura. (Il ~ cat putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupeti.
CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)
CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.
CUPRINZATOR s. v. cat.
CVOTIENT s v. cat.
DAINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se mentine, a se pastra, a se perpetua, a persista, a ramane, a trai, a tine, (rar) a subzista, (inv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (cat va ~ lumea si pamantul.) 2. v. mentine.
DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)
ETAJ s. cat, nivel, (rar) rand, (prin Bucov.) pliont, (inv.) plan, pod, streasina. (Casa are trei ~.)
EVOCA vb. 1. v. sugera. 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redestepta. (A ~ ceva in memorie.) 3. v. aminti. 4. (fig.) a spune, a trezi. (cate nu-mi ~ acele zile!) 5. a reconstitui. (A ~ intreaga scena intamplata.)
EXEMPLIFICARE s. 1. ilustrare, (inv.) pilduire. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplu, ilustrare. (Sunt necesare cat mai multe ~.)
FUGITIV adj. 1. fugar, trecator, (livr.) fugaci, (inv.) fugator. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cat de ~ ...)
ILUSTRARE s. 1. v. exemplificare. 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sunt necesare cat mai multe ~ari.)
INDIVID s. 1. v. persoana. 2. cap, ins, om, persoana, (fig.) caciula. (cate 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistica.
INS s. 1. v. persoana. 2. cap, individ, om, persoana, (fig.) caciula. (cate 5000 de lei de ~.)
IMPRUMUTA vb. 1. v. credita. 2. a da, (inv. si reg.) a prumuta, (inv.) a aprumuta, a scumpara. (cat vrei sa-ti ~?) 3. a se indatora, a lua, (inv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o suma mica.)
INCA adv. 1. chiar, tocmai. (~ de anul trecut trebuia sa ...) 2. deja. (~ de copil...) 3. v. tot. 4. tot, totusi. (cat ii da si ~ i se pare putin.) 5. v. mai.
INCHISOARE s. (JUR.) 1. arest, ocna, penitenciar, puscarie, temnita, (inv. si pop.) popreala, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. si Bucov.) ariste, (prin Transilv.) calisca, (Transilv.) pitigoaica, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robsag, (inv.) paza, tumurluc, (frantuzism inv.) prizon, (fam.) beci, gherla, (fam. fig.) duba, hardau, racoare, (reg. fig.) umbra, (arg.) gros, parnaie, tuhaus, zdup. (cat a stat la ~?) 2. ocna, puscarie, recluziune, temnita. (Condamnat la 5 ani ~.)
INDURA vb. 1. a patimi, a pati, a rabda, a suferi, a suporta, a trage, (astazi rar) a purta, (inv. si reg.) a petrece, a tarpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (inv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a panata, (fig.) a inghiti. (cate n-a ~ !) 2. v. ispasi. 3. v. suporta. 4. a incerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (inv.) a bineviea, a se milcui, a se milosardi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el si l-a iertat.)
INTAMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)
JOACA s. 1. joc, zbenguiala, zbenguire, zbenguit, zbantuiala, zbantuire, zbantuit, zbantuitura, zburdare, zburdalnicie, (reg.) zbeng, zbereguiala, zbant, zburda. (N-a fost de cat o ~ de copii.) 2. v. amuzament.
LUNGAN s. galigan, vlajgan, (pop. si fam.) magadan, magadau, zdragon, (pop.) zaplan, (prin Bucov.) bangau, (Mold. si Bucov.) coblizan, zablau, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schir-lopan. (E un ~ cat toate zilele.)
MIRA s. 1. v. catare. 2. mira hidrometrica v. limnimetru. 3. (FIZ.) imagine de reglaj. (~ la TV.)
