AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PRESARA, presar, vb. I. Tranz. A imprastia peste ceva, a arunca ici-colo cate putina sare, faina, nisip etc.; p. gener. a imprastia, a raspandi, a risipi. – Pre² + sara.

COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

CRAMPOTI, crampotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A taia, a rupe, a sfasia in bucati inegale; a cioparti. ♦ A manca fara randuiala, de ici de colo, cate putin. – Din crampot (putin folosit, „bucata”, et. nec.).

A CRAMPOTI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A taia la nimereala in bucati marunte; a cioparti; a ciocarti. 2) A manca putin, luand de ici, de colo cate o bucatica. /Orig. nec.

LEGUMI, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca sau a bea cate putin, de ici si de colo; a manca sau a bea cu masura sau fara pofta; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din leguma.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.

LEMPAI, lempaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca pe alese, a lua cate putin, alegand de ici si de colo.

cat¹ adv. 1) (exprima ideea de cantitate nedeterminata sau ideea de superlativ) Foarte mult; in masura mare; mult de tot. 2): ~ colea nu departe; in apropiere. ~ colo foarte departe. ~ de ~ macar putin; macar un pic. ~ de colo de departe. ~ (e) lumea (si pamantul) niciodata. /<lat. quantus

aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).

COLO adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).