POLATA, polate, s. f. (Reg.) Incapere mica pe langa o casa taraneasca, servind ca magazie pentru unelte si obiecte de gospodarie. ♦ Streasina. [Var.: polatra s. f.] – Din bg. polata.

CELAR ~e n. reg. Incapere mica intr-o casa taraneasca, unde se pastreaza alimentele si unele obiecte casnice. /<lat. cellarium

COARDA² corzi f. 1) Grinda de sustinere a tavanului la o casa taraneasca. 2) pl. Cele trei franghii intinse pe laturile ringului de box. [G.-D. corzii; Sil. coar-da] /<lat. chorda

CULME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen

polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.

polatica s.f. (reg.) 1. incapere mica pe langa o casa taraneasca; magazioara, sopron mic. 2. bucatarie de vara in gospodariile taranesti.

pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.

pumnoriste, pumnoristi, s.f. (reg.) ridicatura de zid la o casa taraneasca pe care este asezata vatra sau soba; cuptoriste.

teferici (-cesc, -it), vb. – A se desfata, a trai in voie. Tc. teferruc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distractie, desfatare). Sec. XVIII, inv. Cf. sb. teferic „casa taraneasca”.

cheotoare f., pl. ori (ild. cheietoare, incheietoare). Gaura in care intra nasturele, butoniera. Siret cusut la haina ca s´o poti atirna in cui. Capatu unei grinzi incheiat in alta grinda la casa taraneasca (Sez. 36, 31). – Si cheut- (Mold. Ban.) si chiot-.

cosoroaba (vest), costoroaba (est) si (Buc.) costoroava (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorufa, cosoroaba, d. koszoru, corona, si fa, lemn). Grinda orizontala (numita si ligar) pe care se sprijina acoperisu (opt la numar la casa taraneasca, cite doua de fie-care parte). Grinda orizontala din josu paretelui [!]: cosoroaba de la prispa (VR. 1911, 4, 6). – In Trans. si cusurau (ung. koszoru, corona, adica „lemnu care incoroneaza casa”). V. boiandroc, samar, intabulament.

3) cuca f., pl. i (aceiasi rad. ca'n cucui, bg. kuku, cirlig, si it. cucco, pisc conic. V. coca1 si cuca 2). Meh. Holm, deal izolat. Podis (in rTP. 1, 105, „loc inalt, poiana ratunda [!] si inalta”). Horn de casa taraneasca.

BAGEACA, bageci, s. f. (Reg.) Deschizatura in forma de ferestruica in acoperisul caselor taranesti, al unei suri etc. prin care patrunde lumina si care serveste uneori drept horn; lucarna, bagea. [Var.: bageac s. n.] – Contaminare intre bagea si ogeac.

BATATURA, bataturi, s. f. 1. Teren batatorit (in fata casei); p. ext. (pop.) ograda, curte (la casele taranesti). 2. Ingrosare a pielii palmelor sau talpilor. ◊ Expr. (Fam.) A calca (pe cineva) pe batatura = a supara, a enerva, a atinge (pe cineva) unde il doare mai tare. 3. Bateala. – Lat. battitura.

CAHLA, cahle, s. f. 1. (Reg.) Cosul sobei sau deschizatura prin care iese fumul in tinda caselor taranesti. 2. Placa de teracota sau de faianta folosita la constructia sobelor. – Din ucr. kahlja.

CAMPADURA, campaduri, s. f. Deschizatura in acoperisul unei case taranesti, pentru a lasa sa iasa fumul. – Et. nec.

CEAMUR s. n. (Reg.) Material de constructie constituit din lut framantat cu paie tocate (si cu unele substante minerale), intrebuintat la tencuirea sau la construirea caselor taranesti, a cuptoarelor etc. – Din tc. camur.

CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei taranesti, folosita ca locuinta. – Din tc. kiler.

TIPLA, tiple, s. f. Membrana subtire facuta din intestinele sau din basica animalelor si folosita pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astazi rar) in locul sticlei la ferestrele caselor taranesti; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsipa, bg. cipa.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

VALATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

MASAI, masaie, s. n. (Reg.) Fata de masa. ♦ Servet, prosop; spec. stergar pentru impodobit peretii in casele taranesti. – Masa² + suf. -ai.

OCNITA, ocnite, s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocna (1). 2. Adancitura intr-o soba de zid, in cuptorul sau in peretii caselor taranesti, in care se pastreaza diferite obiecte; firida, nisa. ♦ Firida mica facuta ca element decorativ in partea exterioara a zidului unei cladiri. 3. Groapa adanca; hruba. 4. (Reg.) Schelet de pari in forma de prisma triunghiulara cu doua laturi deschise, pe care se intind cerealele cosite sau secerate ca sa se usuce; acoperis de scanduri sprijinit pe tarus, sub care se intind snopii de cereale in acelasi scop. [Pl. si: ocniti] – Ocna + suf. -ita.

PRIDVOR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioara deschisa (mai rar inchisa), cu acoperisul sprijinit de stalpi, asezata in partea din fata a unei cladiri sau de jur imprejurul ei; cerdac. 2. Incapere de la intrarea unei biserici, care preceda pronaosul. 3. Prima incapere (de trecere) in unele case taranesti: tinda. – Din sl. pritvoru.

FUMARIT s. n. Dare perceputa in Tara Romaneasca si in Moldova, in sec. XVII, pe fiecare cos de fum al caselor taranesti, respectiv pe fiecare casa. – Fum + suf. -arit.

PALIMAR¹, palimare, s. n. 1. Stalp de pridvor sau de prispa, care sustine streasina acoperisului. 2. Imprejmuire de scanduri la prispa unei case taranesti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclac, balustrada (la un balcon). ♦ (Inv.) Intaritura, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foisor. – Et. nec.

PARETAR, paretare, s. n. 1. Covor mic, bucata de panza brodata, hartie cu desene etc. care se pune pe perete, in casele taranesti, in scop decorativ. 2. Polita fixata de un perete. 3. Fiecare dintre stalpii care sustin streasina casei. – Perete + suf. -ar.

PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mal, namol sau teren malos. ♦ Cantitate mare, gramada. 2. Mal inalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispa. ♦ Vatra de lut pe care este cladit cuptorul in unele case taranesti. [Pl. si: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.

PRASTINA², prastini, s. f. Prajina care se infige in varful claii de fan, pentru a o fixa. ♦ Prajina care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperisul unei case taranesti, pentru a le fixa. – Et. nec.

PRISPA, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.

SISTOR, sistori, s. m. (Pop.) 1. Par ascutit care se pune in varful caselor taranesti. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinsi la capete in tarcoalele prasnelului morii. – Et. nec.

SITA, site, s. f. Bucata subtire de lemn asemanatoare cu sindrila, dar mai scurta decat aceasta, folosita pentru captusirea si acoperirea caselor taranesti, a cabanelor etc.; p. ext. sindrila. – Din scr. stica.

STERGAR, stergare, s. n. 1. Bucata dreptunghiulara de panza, uneori cu broderii sau cu franjuri, care serveste ca prosop sau ca podoaba in casele taranesti; stergatoare (2), stergura. 2. Marama. – Sterge + suf. -ar.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ◊ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ◊ Expr. A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat. 2. Pamant. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.

LAVITA, lavite, s. f. Scandura lata fixata pe tarusi de-a lungul unui perete in casele taranesti, pe care se sta. ♦ Banca fixata afara (la poarta caselor taranesti). ♦ (Rar) Scandura pe care se sade in caruta, in sanie. [Var.: laita s. f.] – Din bg. lavica.

MANJEALA, manjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) manji. 2. Murdarie. 3. (Reg.) Amestec de lut si de baliga, cu care se ung casele taranesti de lemn inainte de a se tencui si varui. 4. Un fel de pasta facuta din samanta de in sau din tarate, cu care se unge urzeala de canepa ca sa nu se rupa firele la tesut. – Manji + suf. -eala.

MESTERGRINDA, mestergrinzi, s. f. (Reg.) Grinda principala, pe care se sprijina grinzile transversale, la casele taranesti; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (dupa grinda).

DRANITA, dranite, s. f. Fiecare dintre scandurelele subtiri de lemn de brad, mai mari decat sindrila, cu care se acopera unele case taranesti. – Din rus. dranita, ucr. dranyca.

TINDA, tinde, s. f. Incapere mica situata la intrarea caselor taranesti. ◊ Expr. A face o treaba pana in tinda = a incepe un lucru fara a-l termina. ♦ (Inv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispa, pridvor, cerdac. [Pl. si: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

SAPA¹, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

CULME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, a unui munte sau a unui deal; varf, culmis. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta intrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele taranesti, fixata orizontal de grinzi, de care se atarna haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.

CULMINARITA s. f. (Reg.) Panza lunga si lata tesuta in diferite culori, cu care se impodobesc peretii caselor taranesti pe langa tavan. – Et. nec. Cf. culme.

CAMPADURA s. (reg.) bagea, bageaca, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghiota, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case taranesti arhaice.)

CHEZAS s. (CONSTR.) paianta. (Pe ~i se sprijina stalpii caselor taranesti.)

CHIRPICI s. (Ban.) vaiuga. (Din ~ se construiau in trecut peretii unor case taranesti.)

CULME s. 1. v. varf. 2. (GEOGR.) v. creasta. 3. v. coama. 4. (reg.) rudar, ruda. (De ~ se atarna unele obiecte, in casele taranesti.)

FOISOR s. 1. (pop.) tarnat. (~ la o casa tara-neasca.) 2. v. pavilion. 3. turn. (~ de paza.)

LIPI vb. 1. v. incleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Doua elemente care se ~.) 4. a murui, (inv. si reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a maltari, a manji, a murlui, a tencui. (A ~ peretii unei case taranesti.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.

LIPIRE s. 1. v. incleiere. 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a doua cuvinte.) 4. muruiala, muruire. (a unei case taranesti.) 5. (pop.) ungere. (a cupto-rului.)

LIPITURA s. (reg.) muruiala. (~ la peretii unei case taranesti.)

MURUIALA s. 1. v. lipire. 2. (concr.) (reg.) imala, murluiala. (~ pentru lipitul caselor taranesti.)

PRISPA s. 1. (reg.) mal, pragus, prus, streasina, streie, taban, talpoane (pl.), tarnat, vatra, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) suparete, (Maram.) satra. (~ a unei case taranesti.) 2. v. platforma.

SAGEATA s. 1. (reg.) rapezitor, (inv.) sahaidac. (O~ pornita din arc.) 2. (reg.) sulita. (~ pe mormantul unui tanar.) 3. (CONSTR.) (reg.) sulita. (~ pe coama caselor taranesti.) 4. v. aripa. 5. (TEHN.) (reg.) colur. (~ la aripa morii de vant.) 6. (TEHN.) fofeaza, (Mold.) col. (~ la moara de vant.) 7. (GEOGR.) sageata litorala v. cordon litoral. 8. (BOT.) sageata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-sagetii.

AMNAR² ~e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]

BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,

casa¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

CORLATA ~e f. reg. 1) Ingraditura care imprejmuieste ceva. 2) Polita in jurul cuptorului din casele taranesti pe care se tin vase de bucatarie si alte obiecte casnice; prichici. 3) Gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. /<ung. korlat

COTLON ~oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan

COTRUTA ~e f. 1) Vatra mica. 2) Adancitura special facuta in peretii caselor taranesti care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; nisa; cotlon. /<ung. kotrocz

DRANITA ~e f. pop. Scandurica din lemn de brad, folosita pentru acoperirea caselor taranesti. /<rus. dranita, ucr. dranyca

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

IVAR ~e n. inv. 1) Inchizatoare primitiva la usile caselor taranesti constand dintr-un maner metalic montat la broasca; clanta. 2) Incuietoare (la usi, ferestre etc.) constand dintr-o bara metalica orizontala mobila, care intra intr-o ureche fixata pe toc; zavor. /<germ. Wirbel

IZBA ~e f. (in Rusia) casa taraneasca din barne. /<rus. izba

LAVITA ~e f. 1) Banca constand dintr-o scandura lata fixata pe pari de-a lungul unui perete in casele taranesti. 2) Banca (fara speteaza) la poarta. [G.-D. lavitei] /<bulg. lavica

OCNITA ~e f. 1) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; cotlon; cotruta. 2) inv. Cavitate arcuita in partea de sus, facuta in peretele unei constructii, care serveste ca element ornamental; firida. 3) Adancitura sub cuptor unde se pune ceva la incalzit. /ocna + suf. ~ita

PALIMAR ~e n. 1) Stalp care sprijina streasina unei case taranesti. 2) Ingraditura joasa din scanduri facuta la o prispa sau la un cerdac. /Orig. nec.

PARETAR ~e n. reg. Tesatura speciala, in forma de covor, care se atarna de-a lungul peretelui (in dreptul lavitei sau patului) in casele taranesti. /parete + suf. ~ar

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) Vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

PRISPA ~e f. 1) Platforma ingusta de pamant, facuta de-a lungul peretelui din fata (si al celor laterali) al unei case taranesti. 2) Fasie plana de teren de-a lungul unui povarnis sau al unui mal. /<ucr. prispa

PROSOP ~oape n. 1) Obiect de uz casnic pentru stersul mainilor, a fetei, a corpului dupa spalare, constand dintr-o bucata dreptunghiulara de panza (ornamentata); servet; stergar. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata care serveste ca podoaba in casele taranesti; stergar. /<ngr. prosopon

SAMAR ~e n. 1) Sa de povara (fara scari) pentru magari si catari. 2) Incarcatura care se asaza pe spatele unui animal de povara. 3) Leat de sprijinire a capriorilor la acoperisul unei case taranesti. /<bulg. samar, ngr. sagmaria

SandramA ~le f. 1) Constructie rudi-mentara din scanduri, facuta in spatele unei case taranesti. 2) Acoperis de sindrila. 3) Cla-dire mare, veche si darapanata. 4) fig. depr. Persoana ramolita si neputincioasa. /<turc. sondurma

SITA ~e f. Bucata de lemn, asemanatoare cu sindrila, folosita pentru acoperitul caselor taranesti. /<sb. stica, bulg. stita

SterGAr ~e n. 1) Obiect confectionat dintr-o bucata de panza (ornamentata), folosit pentru sters (mainile, fata, vesela etc.); servet; prosop. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata, care serveste ca podoaba in casele taranesti; prosop. /a sterge + suf. ~ar

TINDA ~e f. 1) Prima incapere prin care se intra in casele taranesti. ◊ A face (ceva) pana in ~ a face un lucru partial; a nu duce (ceva) la bun sfarsit. 2) Incapere de la intrarea in biserica. [G.-D. tindei; Pl. si tinzi] /<lat. tenda

TAPOI ~oaie n. 1) Furca cu coada lunga, cu doua coarne drepte, folosita la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prajina la capatul careia este fixat sacul de pescuit. 3) Capriorul de mijloc al unei case taranesti. /teapa + suf. ~oi

VALATUC ~ci m. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) Material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. Unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val

amanar, amanare s.n. (reg.) 1. amnar 2. floare ce se face la capatul stalpilor unei case taranesti

atarnati, s.m. pl. (reg.) stalpii de la streasina unei case taranesti

chimenet, chimenete, s.n. (reg.) polita in coltul caselor taranesti.

copilet, copileti, s.m. (reg.) 1. mladita, pui, lastar (de porumb). 2. (la pl.) capriori alipiti la spatele caselor taranesti.

corlata¹, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.

cuca², cuci, s.f. (reg.) cosul colector la casele taranesti; deschizatura in acoperis prin care iese fumul.

cucumea, cucumele, s.f. (reg.) 1. cucuvea. 2. ochiul podului unei case taranesti.

cucuvea, cucuvele, s.f. (reg.) ferestruica din acoperisul casei taranesti pe unde intra lumina; ochiul-podului, ursoaie, marghiota, cubea, cucumea.

gorana, gorane, s.f. (reg., inv.) grinda fixata in cuie, folosita ca polita in casele taranesti.

gorgozan, gorgozani, s.m. (reg.; folosit mai ales la pl.) stalpii de la prispele caselor taranesti.

harca s.f. (reg.) zidul din piatra si var, ca un brau, de la temelia casei taranesti.

masalarita, masalarite, s.f. (reg.) stergar de impodobit peretii in casele taranesti.

palimar, palimare, s.n. (inv. si reg.) 1. par, stalp. 2. barna, grinda, cumpana (la fantana). 3. tarus, pripon. 4. imprejmuire de scanduri la prispa sau pridvorul casei taranesti; balustrada, parmaclac, grilaj. 5. (inv.) intaritura, parapet. 6. cerdac, pridvor, foisor, balcon. 7. (reg.) acoperis oblic care apara de ploi si zapada treptele intrarii la o casa. 8. (reg.) sopron. 9. (reg.) ingraditura la strunga oilor. 10. (reg.) corlata. 11. (reg.) targa. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu intins de-a curmezisul raului de care se tine podul plutitor.

papalasca s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut framantat cu apa, folosit ca material de constructie la casele taranesti; noroi.

paretar paretare, s.n. (inv. si reg.) 1. scoarta mica, panza brodata sau hartie cu desene colorate pusa pe peretii caselor taranesti in scop decorativ. 2. scandura lunga fixata de-a lungul peretilor caselor taranesti. 3. harta murala gravata pe o placa de metal. 4. dunga de muruiala de o palma trasa in partea de jos a peretilor. 5. scobitura in perete, firida. 6. stalp care sprijina streasina casei.

patlaji,, patlajesc, vb. IV (reg.) a face un patlaj (podlas = pod la tinda caselor taranesti sau la sura).

pitigoaie, pitigoi, s.f. (reg.) 1. fluieras de salcie facut de copii; tilinca. 2. figura de lemn asezata decorativ pe casele taranesti; sperietoare de pasari asezata prin copaci.

poclit, poclituri, s.n. (reg.) 1. cosul trasurii; coviltir (la car, caruta etc.); tol de acoperit carele taranesti. 2. cele doua caramizi in forma de triunghi, in care bate fumul la cosul caselor taranesti. 3. sopron pentru fan.

podlas, podlasuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor taranesti sau la sura. 2. constructie rudimentara de deasupra vetrei taranesti pentru evacuarea fumului si scanteilor; fumar, ursoaie, babura, capra. 3. (in forma „potlaj”) suport de lemn pe care se cladeste o stiva de lemne, pentru a o feri de umezeala. 4. (in forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fan; podina. 5. (in forma „potlaj”) constructie din lemne asezate transversal pe caile de acces forestiere. 6. (in forma „poclas”) masa pe care se tine casul la stana. 7. (in forma „poclas”) vreasc, gatej.

podmol (pomnol), podmoluri si podmoale, s.n. 1. (pop.) mal inalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mal, namol adus de ape; teren malos, noroios. 3. (pop.; in loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, gramada; multime. 5. (pop.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada. 6. (reg.) prispa de pamant. 7. (reg.) prag de pamant imprejurul casei taranesti. 8. (reg.) brau de zid. 9. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care este cladit cuptorul la unele case taranesti. 10. (reg.) firida. 11. (reg.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada.

polmonel s.n. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care e cladit cuptorul la unele case taranesti.

pomost, pomosturi, s.n. (inv. si reg.) 1. strat de pamant, pentru pardoseala caselor taranesti; pamant framantat pentru lipit peretii caselor taranesti; pomosteala. 2. loc pe care se construieste o casa, vatra casei (cu iesire la drum). 3. avere formata din pamanturile arabile cultivate; suprafata intinsa de pamant cu pomet. 4. izvor.

potica¹, potici, s.f. (reg.) un fel de leasa, de gard de nuiele, care serveste la constructia peretilor la casele taranesti.

predia, prediele, s.f. (reg.) unealta, in forma de furca, cu care se ridica paiele pe acoperisul unei case taranesti.

prelipca, prelipci, s.f. (reg.) incapere alipita unei case taranesti, care serveste ca adapost pentru animale, ca magazie, ca sopron.

prici³, priciuri, s.n. (reg.) 1. scobitura in zidul pivnitei in care se pastreaza lucruri; prichici. 2. prispa (la casele taranesti). 3. leat batut in exteriorul casei, pe care se fixeaza tencuiala.

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

pumnor, pumnoare, s.n. (reg.) 1. vatra unei case taranesti; cuptoriste. 2. firida.

slemna (slimna), slemne, (slimne), s.f. (reg.) culmea unei case taranesti.

slemnea s.f. (reg.) barna orizontala in care sunt fixate capetele de sus, imbinate, ale fiecarei perechi de capriori din acoperisul casei taranesti.

solzeala s.f. (reg.) strat de paie asezate in forma de solzi, asezate ca acoperis la casele taranesti.

sosulean, sosuleni, s.m. (reg.) fiecare dintre stalpii unei case taranesti fixat pe capatul de jos in grinda prispei, iar cu capatul de sus in grinda acoperisului.

stresinar, stresinare, s.n. si stresinari, s.m. 1. (s.n.; reg.) streasina. 2. (s.n.; reg.) parte a podului casei asezata pe capetele din afara ale grinzilor. 3. (s.m.; reg.) legatura cu care se prind paiele folosite pentru acoperisul caselor taranesti.

sulinar, sulinari, s.m. si sulinare, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de forma lunguiata; sulac. 2. (s.n.; inv. si reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; inv. si reg.) copac tanar sau trunchi de copac inalt, subtire si drept. 4. (s.n.; inv. si reg.) lemn gros, drept si rotund; carambul loitrei carului sau carutei. 5. (reg.) fiecare dintre cele doua tepuse de pe coama caselor taranesti; bold, sageata, sulita, teapa. 6. (s.n.; reg.) mana curenta. 7. (s.n.; reg.) lastar dat din taietura trunchiul unei salcii.

sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.

susalire, susaliri, s.f. (reg.) batere de sipci pe peretii si tavanul unei case taranesti in constructie; sipcuire.

sut³, suturi, s.n. (reg.) 1. deschizatura in acoperisul unei case, care permite luminarea si aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capatul crestat al stalpilor unei case taranesti.

talpita, talpite, s.f. (reg.) 1. talpig (1). 2. chinga la razboiul de tesut. 3. lavita in casele taranesti.

tapoi, tapoaie, s.f. (reg.) 1. furca de fier cu coada lunga pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. capriorul din mijloc de la casele taranesti. 3. tarnacop. 4. unealta de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.

tirade s.f. pl. (reg.) ornamente in lemn la casele taranesti.

valatuci, valatucesc, vb. IV (reg.) 1. a cladi peretii unei case taranesti din valatuci. 2. a da cu tavalugul.

prispa (prispe), s. f. – Un fel de terasa ingusta de-a lungul fatadei caselor taranesti. Sl. (bg.) prisupa „terasament”, cf. bg. prespa „avalansa”, ceh. pŕispa „duna” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).

tinda (tinzi), s. f. – 1. Prispa, pridvor, cerdac la casele taranesti. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tenda, tenta „cort”. Lat. tenda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Puscariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda si tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabila.

CAHLA, cahle, s. f. (Reg.) 1. Cosul sobei sau deschizatura prin care iese fumul in tinda caselor taranesti. 2. Placa de teracota sau de faianta pentru sobe. – Ucr. kahlja.

CAMPADURA, campaduri, s. f. Deschizatura in acoperisul unei case taranesti, pentru a lasa sa iasa fumul.

CEAMUR s. m. (Reg.) Lut framantat cu paie tocate (si cu unele substante minerale), intrebuintat la construirea caselor taranesti, a cuptoarelor etc. – Tc. camur „noroi”.

CERDAC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, asezat deasupra garliciului pivnitei (la casele taranesti); galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti (servind ca post de observatie). 3. Acoperis de fantana. [Var.: ceardac s. n.] – Tc. cardak.

CHILER, chilere, s. n. (Reg.) Incapere mica la casele taranesti, folosita drept camara. 2. Incapere mica si joasa aflata in dosul casei, folosita ca locuinta. – Tc. kiler.

sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.

burghez, -a s. (fr. bourgeois, d. bourg, sat mare cu tirg. V. tirg). Odinioara, orasean, tigovet care avea niste drepturi analoage cu cele cetatenesti (in opoz. cu nobil si militar). Azi, orasean care traieste bine si fara preocupatiuni intelectuale (V. pastramagiu). Epitet ironic adresat de socialisti adversarilor lor (ca goi la Jidani, gheaur la musulmani si pagin la crestini). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casa burgheza. Mitocanesc, taranesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudicii burgheze. V. burjui.

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a cosului de fum la o casa, constituita din canalul ingropat in zidarie (si din portiunea iesita in afara prin acoperis); p. ext. intregul cos de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei taranesti prin care trece fumul in pod sau direct afara; cos (la cladiri). 3. (Alpinism) Spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare. – Din ucr. horn.

briu n., pl. briie, briuri, si brine ca friu. (vsl. brunia, chiurasa. V. birnet). Cingatoare de pinza lata si invirtita de mai multe ori in prejuru corpului: i-a crescut barba pina la briu, apa le venea pina la briu. Un fel de dans si o melodie taraneasca. Dunga in prejuru unei case ori unei coloane. Orice dunga in general: briie de lumina. Munt. Podina la stog, baza claii de jos pina unde incepe conu. V. chimir.

SIAC, siace, s. n. Postav aspru de lana de culoare inchisa, tesut de obicei in casa, din care se fac haine taranesti si rase calugaresti. [Pl. si: siacuri. – Var.: (reg.) seiac s. n.] – Din tc. sayak.

CHEOTOARE s. 1. v. butoniera. 2. baiera. (~ la gura camasii taranesti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimt. (~ la colturile casei.) 4. (reg.) catel, zimt. (~ la coltul gardurilor de nuiele.)

CASOAIE ~ f. (augmentativ de la casa) Constructie auxiliara intr-o curte taraneasca, in care se tin lucrurile de gospodarie. [G.-D. casoaiei; Sil. -soa-ie] /casa + suf. ~oaie

TUNDRA ~e f. reg. Haina taraneasca lunga, facuta dintr-o tesatura groasa de casa (impodobita cu gaitane). /Orig. nec.

pocanzeica, pocanzeice, s.f. (reg.) fata care insoteste pe mireasa la casa mirelui, avand diverse atributii in timpul nuntii taranesti; drusca, vorniceasa, pochinzoreasa.

SOL², soli, s. m. Persoana trimisa (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar insarcinat sa duca tratative oficiale in numele unei tari sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nuntile taranesti) Flacau trimis de mire in satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solu.

COLNA, colne, s. f. (Reg.) Coliba sau casa (la vie). ♦ Constructie (primitiva) servind, intr-o gospodarie taraneasca, la pastrarea uneltelor sau la adapostirea vitelor. – Din scr. kolna.

PANURA ~i f. 1) Tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula

RIBITA, com. in jud. Hunedoara, situata in depr. Brad, la poalele S ale M-tilor Bihor, pe cursul superior al Crisului Alb; 1.547 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In satul Crisan (fost Vaca), mentionat documentar in 1439, se afla casa natala a lui Marcu Giurgiu Crisan, unul dintre conducatorii Rascoalei taranesti din 1874-1875 din Transilvania. In satul R., atestat documentar in 1417, se afla biserica Sf. Nicolae, de tip biserica-hala, zidita si pictata in maniera bizantina (1417) prin grija cnejilor Vladislav si Miclaus. In satul Ribicioara exista biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1763), iar in satul Uibaresti, biserica de zid Sf. Nicolae (sec. 19).

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. Tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.

bordei si -eu n., pl. eie (aceiasi orig. cu b****l, luat de noi de la Gepizi ori de la Goti. D. rom. vine bg. bordei si burdei, rut. burdei). Locuinta taraneasca primitiva in pamint si care are numai acoperamintu afara. Azi au devenit rare si servesc mai mult la ca adapost p. bivoli pe marginea Dunarii. Ele-s mai calduroase iarna decit casele ccu pareti suptiri. – V. coliba.

pocanzel, (pocanzeu), pocanzei, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii si rudeniile ginerelui. 2. persoana cu anumite atributii la o nunta taraneasca; vornicel. 3. parintii mirelui si miresei. 4. ruda a miresei trimisa cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntas. 7. petitor. 8. sol calare trimis de o autoritate cu ordine si stiri intr-o comuna. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la tara in casa mirilor, a doua zi de nunta.